de Raluca Grințescu
Exerciţiile de torsiune în poziţie aşezată constituie o grupă importantă şi indispensabilă în practica yoga, având ca obiect şi efect direct în plan fizic mobilizarea şi pivotarea pe axă a ansamblului coloanei vertebrale, de la sacrum până la atlas, ultima vertebră cervicală, cea care susţine craniul. În special persoanele care suferă de sciatică trebuie să lucreze permanent asupra părţii lombare a coloanei vertebrale.
Read more: Exerciţii pentru îndreptarea coloanei vertebrale (I)
de Silviu Ghering
Miez de vară 1911. Grig Brezeanu, actorul, vine cu ideea. Interlocutori Lucia Sturdza și Tony Bulandra, meseriași, cu teatrul în sânge. Prima e angajată a „Naționalului” de 13 ani, al doilea e „puiul” uriașului Constantin Nottara. „Inimilor, uite ce m-am gândit eu. Hai să facem un film, că e la modă! Am vorbit cu băieții de la Pathe, ne ajută ei cu pelicula. Jucați voi, îl regizez eu... Ce ziceți?”. Au zis „da” și pe 18 septembrie 1911 are loc premiera primului film românesc de ficțiune: „Amor fatal”. Film alb-negru, mut, din păcate, pierdut. „Unii dintre cei mai buni actori ai noștri au jucat pentru cinematograf un film în care reprezintă o dramă sentimentală ce se petrece prin diverse localuri din București” (L’Independence Roumaine 7/20 octombrie 1911). Lucia și Tony aveau de altfel să se căsătorească în primăvara anului următor, la 5 aprilie...
Read more: Topul filmelor româneşti în inima spectatorului mioritic
de Silviu Ghering
Cândva cea mai mare bibliotecă din lume, adăpostind lucrări ale celor mai mari gânditori şi scriitori ai Antichităţii, Biblioteca din Alexandria a fost aparent mistuită de un incendiu uriaş în urmă cu 2.000 de ani. Misterul a fost sporit de faptul că nicio rămăşiţă arheologică, menită să poată fi atribuită în mod cert bibliotecii, nu a fost găsită, lucru de neînțeles pentru o structură atât de renumită şi de impunătoare. Lipsa dovezilor fizice i-a făcut pe unii să se întrebe dacă fabuloasa bibliotecă a existat cu adevărat aşa cum şi-o imaginau oamenii.
Read more: Zona în care istoria şi-a pierdut memoria: Biblioteca din Alexandria
de Silviu Ghering
Ivan Petrovici Pavlov s-a născut la 14 septembrie 1849, în Riazan, capitala guberniei ruse cu acelaşi nume, unde tatăl său era preot. Așa că Pavlov a urmat şcoala bisericească şi seminarul teologic din oraş. În 1870 a abandonat viaţa religioasă și a intrat la Facultatea de Fizică şi Matematică din Sankt Petersburg pentru a urma cursurile de chimie şi psihologie. După terminarea facultăţii, în 1874, s-a înscris la Academia de Chirurgie Medicală, pe care a absolvit-o în 1879. În 1881, s-a căsătorit cu profesoara Serafima Vasilievna Karchevskaia, fiica unui medic din flota Mării Negre. După ce a pierdut o sarcină - se spune că din cauza faptului că trebuia să alerge după un soț care mergea prea repede! -, în cele din urmă au avut un fiu, Wirchik, care a murit de timpuriu, la 1 an și jumătate, și apoi au venit alți trei fii, Vladimir, Victor și Vsevolod, și o fiică, Vera. A fost primul care a studiat fenomenul condiţionării clasice în experimentele pe care le-a făcut cu câini. A investigat funcția gastrică a câinelui prin externalizarea glandei salivare pentru a putea colecta, măsura și analiza saliva produsă ca răspuns la mâncare, în condiții diferite. A descoperit că aceștia au tendința de a saliva înainte ca hrana să ajungă în cavitatea lor bucală, la apariția unor stimuli sonori și oculari. Se spune că, obsedat de reflexul condiționat pe care îl descoperise, Pavlov a dus mâncare câinelui său săptămâni bune după ce acesta... murise! În 1904 a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină. Pavlov era subjugat de programul și de obiceiurile sale de muncă. Obișnuia să ia prânzul exact la ora 12:00, se culca la aceeași oră în fiecare seară, își hrănea câinele la aceeași oră în fiecare noapte și pleca din Leningrad în Estonia în vacanță în aceeași zi în fiecare an. Acest comportament s-a schimbat dramatic când fiul său Victor a murit în Armata albă, după care Pavlov a suferit cronic de insomnie. A murit la 27 februarie 1936, în Sankt Petersburg. Câinele pe care a făcut experimente Pavlov a fost împăiat şi expus la muzeul dedicat lui Pavlov, aflat în Riazan.
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: România frumoasă
de Dana Purgaru
Valul de refugiaţi arabi şi africani care a luat cu asalt Europa în ultima perioadă se pare că ar fi fost prezis de celebrul clarvăzător Nostradamus.
Read more: Nostradamus: „Migraţia în masă va declanşa Al Treilea Război Mondial“ Celebrul clarvăzător ar fi...
de Raluca Grințescu
Emisferele sunt conectate prin corpul calos. El serveşte ca un canal sau ca o punte între cele două părţi. Acest pod poate fi literalmente exersat şi consolidat până când este fizic mai mare şi mai capabil de a transmite informaţii, gânduri dintre cele două emisfere, creând un sistem mai integrat şi o performanţă mai bună. S-a descoperit că celebrul vindecător şi clarvăzător Edgar Cayce şi Albert Einstein aveau un corpus callosum neobişnuit de mare.
Read more: Echilibrarea emisferelor cerebrale
de Dana Purgaru
O adevărată armată de oameni de știință trage un semnal de alarmă cu privire la viitorul umanității. Potrivit celor peste o mie de experți în tehnologie, oameni de știință și cercetători, avansul inteligenței artificiale poate ascunde pericole nebănuite pentru care nu suntem pregătiți.
Read more: Personalităţi ale ştiinţei avertizează: Roboţii ar putea ucide oameni peste doar câţiva ani
de Dana Purgaru
V-aţi imaginat vreodată cum ar fi să intraţi într-un hotel şi să fiţi întâmpinaţi de roboţi care să vă ia bagajele, să vă dea cheia, să vă ducă cu liftul şi să vă aducă mâncarea în cameră? Pare un scenariu desprins dintr-un film SF, însă acesta este mai aproape de realitate ca oricând.
Read more: Bine aţi venit la hotelul cu roboţi!
de Silviu Ghering
Maria Callas este numele de artistă al Ceciliei Sophia Anna Maria Kalogeropoulos, considerată cea mai mare cântăreață de muzică de operă din a doua jumătate a secolului al XX-lea, denumită „La Divina” sau „Regina della lirica”.
Read more: Răţuşca cea urâtă cu glas de privighetoare: Maria Callas
de Silviu Ghering
Începuturile lui Armand-Jean du Plessis de Richelieu sunt modeste: s-a născut la 9 septembrie 1585, al patrulea copil al unei familii din nobilimea inferioară, scăpătată şi îndatorată. A fost un copil bolnăvicios şi a rămas toată viaţa sensibil, suferind de febră, dureri de cap şi depresii. Dar a fost mai înţelept decât mulţi, cu o voinţă puternică şi un orgoliu nemăsurat. A studiat teologia cu atâta seriozitate şi succes, încât la 21 de ani este hirotonit episcop, deşi nu împlinise încă vârsta canonică. În 1614 devine reprezentant al clerului din Poitou la Curtea Regală şi în scurt timp câştigă încrederea Reginei Mamă, Maria de Medici. Voinţa puternică şi capacitatea de manipulare fac ca în 1622 să fie numit cardinal de Papa Grigore al XV-lea, iar în 1624, prim-ministru al Regelui Ludovic al XIII-lea. Această postură îl ajută să devină cea mai importantă persoană din Franţa şi pentru că regele era un om foarte slab. Rolul dublu de prim-ministru şi cap al Bisericii i-a permis să controleze fiecare aspect al politicii franceze şi direcţia pe care o lua Guvernul mai bine de 18 ani, el fiind cel care a condus cu adevărat ţara. A impus puterea absolută a regelui, a zdrobit hughenoţii, a pedepsit aspru nobilii care complotau împotriva regelui. A susţinut marina franceză la înfiinţarea coloniilor din Africa şi din Caraibe. În timpul lui, Franţa a devenit liderul continentului. O imagine completă a lui Richelieu trebuie să depăşească percepţia exclusiv negativă din romanul lui Dumas „Cei trei muschetari”, altfel splendid. Dincolo de orgoliile şi capriciile sale, a manifestat un ataşament şi un devotament neobişnuite faţă de patrie şi de rege. O altă mare calitate a sa a fost dragostea pentru artă. A reconstruit Universitatea Sorbona din Paris, a sprijinit scriitorii promiţători ai vremii şi, nu în ultimul rând, în 1635 a fondat Academia Franceză. A murit la 4 decembrie 1642 şi a fost înmormântat la biserica din Sorbona.