Mozaic

Statuia acoperită cu noroi John Edgar Hoover, părintele FBI

de Silviu Ghering

Cel mai mare serviciu de acest gen din lume, poliția federală americană a fost înființată în 1908 sub denumirea de Biroul de Investigații (BOI - Bureau Of Investigation). Număra circa 650 de angajați, dintre care 441 de agenți speciali. Ca și Ohrana (poliţia secretă a țarului Rusiei), avea misiuni de spionaj atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional. În 1935, BOI se transformă în Biroul Federal de Investigații (FBI - Federal Bureau of Investigation). Scutul americanului de rând împotriva mafioților, extremiștilor, comuniștilor, spionilor, politicienilor și oamenilor de afaceri corupți. Astăzi, FBI are în jur de 35.000 de angajați. Ceea ce a ajuns astăzi FBI se datorează în proporție covârșitoare unui om care a condus Biroul în mod autoritar, chiar autocrat: legendarul John Edgar Hoover.

Prima femeie avocat din Europa: Sarmiza Bilcescu

de Silviu Ghering

În 1890, o domnişoară de doar 23 de ani făcea o cerere nemaivăzută și nemaiauzită către Baroul Ilfov, care, la vremea respectivă, includea şi Bucureştiul. Solicita, nici mai mult, nici mai puțin, decât să fie înscrisă ca avocat. Ineditul situaţiei provenea de la faptul că, până la acel moment, nu exista în nicio ţară din Europa vreo femeie avocat! Cum niciun text de lege nu condiţiona apartenenţa la sexul masculin a profesiei respective, Baroul concluziona, la finalul unor dezbateri care au ținut mai mult de un an: „Nu este cu putinţă de a împiedica petiţionara de a fi înscrisă ca avocat”. Și așa devenea Sarmiza Bilcescu prima femeie avocat din Europa, după ce devenise prima femeie din lume care obținuse licența în Drept și Doctoratul în Drept la celebra Universitate pariziană Sorbona.

România frumoasă

de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Ce spun degetele despre personalitatea dumneavoastră

de Raluca Grințescu

De la personalitate la ce se întâmplă în viaţa unui om, mâinile pot dezvălui foarte multe secrete. Ştiați că lungimea degetelor poate dezvălui ceva despre caracterul dumneavoastră? Comparați lungimea degetului arătător cu cel inelar şi vedeți dacă vi se potriveşte una dintre caracteristici. Imaginea arată trei tipuri de lungimi ale degetelor, marcate cu A, B şi C. Verificaţi degetele şi descoperiţi mai jos sensul.

Bugetul de stat e salvat: se impozitează bacşişul!

de Silviu Ghering

Cine zice că n-a dat bacșiș măcar o dată în viața sa minte! Bacșișul face parte din gena noastră de popor balcanic. Unii susțin că ar proveni din turcescul „bahșiș”, alții că arăbescul „baksheesh” ar fi întâi-mergătorul. Unii spun că ar fi apărut chiar din Evul Mediu, alții consideră că secolul al XVIII-lea e cel care a dat startul. Cert este că în secolul al XVI-lea, în Anglia, în cafenele și în baruri, bacșișul se lăsa deja în diverse urne de alamă înainte să fii servit. „To Insure Promptitude” - pentru a asigura promptitudinea. În secolul al XVIII-lea, bacșișul era prezent și în hoteluri, pentru cel care avea grijă de cal sau pentru cameristă. Bacșișul a devenit, astfel, popular în toată Europa, iar în America a fost preluat prin secolul al XIX-lea. Europenii dădeau un bacșiș de 5%, americanii au dublat la 10%.

Aurelian Bacinschi: „Arcul şi săgeata au fost lângă om din cele mai vechi timpuri“

de Laura Zmaranda

Imaginaţi-vă că suntem într-un exerciţiu de autocontrol, de echilibru fizic şi mental. Timpul pare încremenit până în momentul când, cu o precizie matematică, arcul propulsează din strânsoarea sa săgeata. Însă, de data aceasta, săgeata are doar un rol metaforic, iar ţelul ei unic este acela de a promova un sport nobil, practicat în diferite forme din cele mai vechi timpuri, dar despre care se vorbeşte foarte puţin. Aurelian Bacinschi (foto), un arcaş cu o experienţă de două decenii şi preşedinte al Federaţiei Române de Tir cu Arcul, este cel care ne-a onorat invitaţia la o discuţie despre acest sport.

Genială şi ghinionistă: Charlotte Brontë

de Silviu Ghering

Deși s-a agățat de viață cu forța talentului ei profund, viața i-a scăpat mereu printre degete. A murit de tuberculoză la numai 39 de ani, ani petrecuți mai mult printre morminte. Mormintele celor mai apropiate rude, mama, surorile, fratele... Charlotte Brontë s-a născut la 21 aprilie 1816, la Thornton, West Yorkshire, Anglia, a treia fiică dintre cei şase copii ai pastorului anglican Patrick Brontë şi a soției sale, Maria. Și-a pierdut mama la scurt timp după nașterea mezinei Anne. Cancer. Surorile mai mari, Maria și Elisabeth, aveau să moară la 10, respectiv 11 ani. Tuberculoză. În timpul școlii a strălucit doar la compunere liberă, deși era pasionată de studiu. După pension se întoarce acasă în vara lui 1832, cu masive cunoştinţe, în special de limba franceză şi de muzică. Trei ani a fost instructoare a surorilor sale Emily şi Anne. A revenit apoi la pensionul de la Roe Head ca guvernantă pentru alți trei ani. În tot acest răstimp, nu încetase să scrie. Pleacă împreună cu sora sa Emily la Bruxelles, Belgia, ca să învețe limbi moderne, un an ca elevă, iar un al doilea ca profesoară la pensionul Heger. Atmosfera de aici va deveni subiectul romanului „Profesorul”. Publică, împreună cu surorile sale, un volum de versuri. Nereușit. Nu se lasă şi se lansează fiecare individual - Charlotte cu „Profesorul”, Emily cu „La răscruce de vânturi” şi Anne cu „Agnes Grey”. Ale lui Anne şi Emily sunt publicate, dar al lui Charlotte nu. Stăruie, având mare încredere în talentul său. Aşa apare în 1847 romanul „Jane Eyre”, care este un succes încă de la apariţie. Nu se poate bucura de această reuşită deoarece îi moare fratele Patrick. La înmormântarea acestuia, sora Emily răcește, face tuberculoză și moare și ea la sfârșitul anului. În primăvara lui 1849, ultima soră, Anne, s-a stins și ea din viață, lăsând-o pe Charlotte singură. Aceasta a mai scris două romane, „Shirley” și „Villette”, iar în 1855 s-a căsătorit cu vicarul tatălui său. A mai trăit încă un an și a murit de tuberculoză, în timp ce era însărcinată. Avea numai 39 de ani.

România frumoasă

de Silviu Ghering

Grecul irlandezo-mexican: Anthony Quinn

de Silviu Ghering

Când spui Anthony Quinn îți vine în minte automat Zorba Grecul. Abuziv și nedrept, pentru că Anthony Quinn a creat alte zeci, sute de personaje fabuloase. Dar numai cu Alexis Zorba îl identifică lumea. Pentru că Anthony Quinn a fost Alexis Zorba. Bărbatul liber, fermecător, pitoresc și pătimaș. Forța sa vitală era primară, dar torențială, tulburătoare. În ciuda trăsăturilor fizice aspre, degaja un magnetism copleșitor, amplificat de umanitatea surprinzătoare ce răzbătea, paradoxal, prin privirea de smoală și vocea dură, cu tonalități ferme. Și când lumea se prăbușea în jurul său găsea puterea - și mai ales bucuria! - să „fenteze” complexitățile subtile ale vieții, nu de puține ori potrivnice. Dansul nebun și sfidător din finalul filmului definește nu numai pe Zorba Grecul, ci și pe „grecul” Anthony Quinn.

Minunatul exemplu de stoicism: Seneca

de Silviu Ghering

Când spui Seneca, spui filosofie, spui Roma. Roma Antică. Deși Lucius Annaeus Seneca nu e roman. Nu s-a născut la Roma, nici măcar în apropiere, ci tocmai în ținuturile andaluze, la Corduba (Cordoba de azi). Cea mai romanizată regiune din mândra Hispanie, provincia Baetica. Era în preajma secolului I al erei noastre, anul 4 înainte de Hristos. A fost al doilea dintre cei trei băieți ai cavalerului-istoric-orator Seneca cel Bătrân și al frumoasei Helvia, descendenta unei nobile familii andaluze din vecinătatea Cordubei. Seneca cel Tânăr a fost adus la Roma din fragedă copilărie, sub îngrijirea devotată a unei admirabile mătuși, soția unui viitor guvernator al Egiptului. Ca tânăr discipol, Seneca admira mai mulți dascăli greci și latini. Cel mai prețuit dintre acești „directori de conștiință” va fi stoicul Attalus. Seneca-fiul se va atașa de gânditorii stoici, care propovăduiau făurirea unei atitudini de demnitate, umanitate și curaj în fața greutăților și suferințelor vieții. Scopul stoicilor era libertatea sufletească, interioară, ca scut împotriva nedreptății și tiraniei. În vremea împăratului Tiberiu, într-o campanie de intimidare și represiune împotriva „opoziției stoice”, Attalus, profesorul lui Seneca, este alungat din Roma. Reacția lui Seneca a fost să părăsească și el capitala. A plecat la Alexandria, la mătușa sa, sora Helviei și soția guvernatorului Egiptului. A rămas acolo până în anul 31. Înțelepciunea sa a constat în voința de a-și găsi fericirea în virtute și nu în hazardul bogăției materiale. Originalitatea lui Seneca stă în pătrunderea cu care a surprins viciile și relele contemporanilor săi, stă în locul acordat milei și omeniei față de sclavi, față de gladiatori. A avut o viață agitată, care a inclus și un exil în Corsica pentru adulter cu nepoata împăratului Claudius. Întors din exil, a ajuns preceptorul lui Nero. Acesta, devenind împărat, l-a implicat în conjurația lui Pison și i-a poruncit să-și ia viața. Seneca și-a tăiat venele fără nicio tresărire. Avea 69 de ani și dădea un minunat exemplu de stoicism în acțiune.