de Silviu Ghering

Când spui Seneca, spui filosofie, spui Roma. Roma Antică. Deși Lucius Annaeus Seneca nu e roman. Nu s-a născut la Roma, nici măcar în apropiere, ci tocmai în ținuturile andaluze, la Corduba (Cordoba de azi). Cea mai romanizată regiune din mândra Hispanie, provincia Baetica. Era în preajma secolului I al erei noastre, anul 4 înainte de Hristos. A fost al doilea dintre cei trei băieți ai cavalerului-istoric-orator Seneca cel Bătrân și al frumoasei Helvia, descendenta unei nobile familii andaluze din vecinătatea Cordubei. Seneca cel Tânăr a fost adus la Roma din fragedă copilărie, sub îngrijirea devotată a unei admirabile mătuși, soția unui viitor guvernator al Egiptului. Ca tânăr discipol, Seneca admira mai mulți dascăli greci și latini. Cel mai prețuit dintre acești „directori de conștiință” va fi stoicul Attalus. Seneca-fiul se va atașa de gânditorii stoici, care propovăduiau făurirea unei atitudini de demnitate, umanitate și curaj în fața greutăților și suferințelor vieții. Scopul stoicilor era libertatea sufletească, interioară, ca scut împotriva nedreptății și tiraniei. În vremea împăratului Tiberiu, într-o campanie de intimidare și represiune împotriva „opoziției stoice”, Attalus, profesorul lui Seneca, este alungat din Roma. Reacția lui Seneca a fost să părăsească și el capitala. A plecat la Alexandria, la mătușa sa, sora Helviei și soția guvernatorului Egiptului. A rămas acolo până în anul 31. Înțelepciunea sa a constat în voința de a-și găsi fericirea în virtute și nu în hazardul bogăției materiale. Originalitatea lui Seneca stă în pătrunderea cu care a surprins viciile și relele contemporanilor săi, stă în locul acordat milei și omeniei față de sclavi, față de gladiatori. A avut o viață agitată, care a inclus și un exil în Corsica pentru adulter cu nepoata împăratului Claudius. Întors din exil, a ajuns preceptorul lui Nero. Acesta, devenind împărat, l-a implicat în conjurația lui Pison și i-a poruncit să-și ia viața. Seneca și-a tăiat venele fără nicio tresărire. Avea 69 de ani și dădea un minunat exemplu de stoicism în acțiune.