Mozaic

România frumoasă

de Andrei Dicu

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Sfaturi utile pentru fotografii începători de la Eugen Alesiuc: „Ca să treceţi de la poză la artă mutaţi aparatul pe Manual“

de Cătălina Tăgârță

Teoretic, poze poate face oricine. Cu ajutorul aparatelor de ultimă generație, tot ce trebuie să faceți pentru a păstra dovada momentelor importante din viața dumneavoastră este să apăsați pe un buton. Însă, dacă vă doriți ca imaginile surprinse să transmită emoție, să fie artistice și apreciate de toți privitorii, e nevoie să mutați aparatul de pe setarea Auto pe Manual, să citiți cu atenție cartea tehnică și să cunoașteți câteva elemente de bază. Eugen Alesiuc (foto), cameraman și fotograf profesionist (egalphoto.ro), vă oferă câteva sfaturi de bază.

Femeia cu picioare şi psihic de fier: Amy Purdy

de Andrei Dicu

Taifasuri vă prezintă cazul incredibil al unei americance care nu s-a dat bătută niciodată, devenind o adevărată legendă! Deşi soarta a lovit-o crunt, puternica Amy Purdy a mers mai departe. Şi la propriu, şi la figurat!

Christopher Latham Sholes, inventatorul maşinii de scris

de Andrei Dicu

Născut la 14 februarie 1819, la Mooresburg (Pennsylvania), Christopher Latham Sholes a devenit celebru inventând prima maşină de scris funcţională, precum şi tastatura QWERTZY, aflată încă în uz. Americanul, care îşi construise o prodigioasă carieră de politician şi de editor de ziar în Wisconsin, a fost impresionat de faptul că Henry Mill produsese încă din 1714 o maşină de scris artizanală şi a dorit să-şi depăşească înaintaşul. Ulterior, John Pratt a construit o altă maşină, Pterotype, devenită principala sursă de inspiraţie pentru Sholes. La început, el a lucrat ca ucenic într-o tipografie, iar ulterior a urcat trepte în ierarhia politică, iniţial de partea democraţilor, şi ulterior a republicanilor, remarcându-se prin abolirea pedepsei capitale în statul Wisconsin. Apoi, a creat dispozitive de înregistrat, de numărat şi, în cele din urmă, maşini de scris, după ce în anul 1868, împreună cu Carlos Gliden şi cu Samuel W. Soule, obţinuse o patentă care îi permitea să profeseze în domeniu. Îmbunătăţirile ulterioare făcute primei maşini de scris inventate de Sholes i-au adus acestuia încă două brevete de invenţie. Primele aparate au fost construite din fildeş şi din abanos, cu cadru de lemn. Tastatura semăna perfect cu claviatura unui pian, având cheile în alb şi în negru, pe două rânduri. Maşina nu avea chei pentru cifrele 0 şi 1, deoarece literele O şi I erau suficiente. Primul document produs de un asemenea aparat a fost un contract scris de Sholes, în calitate de prefect al oraşului Milwaukee. În anul 1873, el şi-a vândut drepturile către Remington Arms&Co pentru numai 12.000 de dolari, iar ulterior această firmă a dezvoltat maşina de scris cunoscută azi sub numele de Remington. Surprinzător, un colaborator de-al lui Sholes, James Densmore, a insistat asupra drepturilor sale de autor şi a primit, în final, 1.500.000 de dolari. Sholes a murit la 17 februarie 1890, după o luptă cu tuberculoza care a durat nouă ani.

România frumoasă

de Andrei Dicu

Bine aţi venit în muzeul grandorii!

de Andrei Dicu

„Scump” nu este neapărat sinonimul unor cuvinte precum „valoros”, „calitativ” sau chiar „preţios”. Uneori, din contră, poate deveni opusul lor, înglobând ideea de „kitsch”. Societatea trăieşte în zona mercantilismului şi mai ales a epatării, astfel că nici nu se găsea un moment mai prielnic pentru a aminti câteva dintre obiectele care au făcut deliciul amatorilor de extravaganţe.

Ocrotitorul „familiei“ americane: Abraham Lincoln

de Andrei Dicu

În clasamentele președinților americani, Abraham Lincoln este constant clasat în primii trei şi adesea pe primul loc. În 2004, politologii și istoricii îl vedeau pe locul întâi, în vreme ce juriștii îl aşezau pe al doilea, după Washington. Asasinatul l-a transformat pe cel de-al 16-lea preşedinte al SUA într-un martir național și i-a adus o recunoaștere legendară, pentru că Lincoln era văzut de aboliționiști ca un luptător pentru libertate.

Dinicu Golescu, conspirator şi vizionar

de Andrei Dicu

Născut la 7 februarie 1777, Dinicu Golescu a fost, deopotrivă, cărturar, ispravnic, hatman şi mare logofăt în Ţara Românească. Pe numele său adevărat Constantin Golescu, a fost descendentul unei vechi familii boiereşti, tatăl său, Radu, fiind Marele Ban al Munteniei, iar mama, Zoiţa Florescu, înrudindu-se cu Brâncovenii. Alături de fratele său, Iordache, Dinicu Golescu a studiat la Academia Grecească din Bucureşti şi s-a aflat printre fondatorii unei societăţi literare secrete la Braşov, ai cărei membri militau pentru desprinderea Ţărilor Române de sub influenţa otomană. În 1825, a fost iniţiat în Francmasonerie, într-o Lojă din Elveţia, şi a fost racolat de Eterie, o mişcare secretă din Grecia, cu caracter militar, condusă de Alexandru Ipsilanti, amantul şi deopotrivă ucigaşul lui Tudor Vladimirescu. Golescu a fost, la un moment dat, principalul sfetnic al lui Ipsilanti, pe care nu l-a convins să anuleze planul de asasinare a revoluţionarului român. În 1826, împreună cu Ion Heliade-Rădulescu, a scos revista „Curierul Românesc”, cu o profundă orientare iluministă, bazată pe ideile scriitorilor masoni Jean Jacques Rousseau şi Denis Diderot. Şedinţele de redacţie aveau loc, sfidând filajele poliţiei, în casele luxoase ale lui Golescu, situate lângă Podul Mogoşoaiei. Pe moşia de la Goleşti, a fondat o şcoală în care învăţau, pe cheltuiala sa, tineri proveniţi din categorii sociale defavorizate. De asemenea, a pus bazele primei reviste germane în limba română, „Fama Lipschii”, de orientare rozacruciană, tipărită la Leipzig. Cea mai importantă scriere a sa este „Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Goleşti”, tipărită în Ungaria în 1826. Era primul jurnal de călătorie menţionat în Istoria Literaturii Române. Notele de drum adună referiri critice la starea de înapoiere socială şi culturală a Ţării Româneşti şi constituie un elogiu adus Francmasoneriei, în care Golescu vedea unica salvare a ţării. În plan personal, Golescu a avut un mariaj liniştit. În 1804 s-a căsătorit cu Zoe Farfara, rudă cu acelaşi Alexandru Ipsilanti. A avut cinci copii: Ana, Ştefan, Nicolae, Radu şi Alexandru. Dinicu Golescu a murit la 5 octombrie 1830, lăsând în urmă imaginea unui umanist şi a unui vizionar.

România frumoasă

de Andrei Dicu

José Mujica, primul om în Uruguay, de urmat sau de criticat? Cel mai sărac preşedinte din lume vinde flori

de Cătălina Tăgârță

Într-o epocă în care mulți aleargă după funcții importante în stat (și nu numai) pentru a-și permite mașini scumpe, vile luxoase, haine de firmă și petreceri private sau vacanțe cu multe zerouri, încă mai există persoane care ignoră complet aceste „detalii”, preferând să se bucure mai degrabă de oameni, decât de lucruri, și să se îngrijească de partea spirituală, în detrimentul celei materiale. Cu siguranță, în lume există oameni de rând care se încadrează în acest tipar, dar unul singur deține o funcție de conducere. Nu vă faceți iluzii, că nu-i vorba despre un român... E vorba despre José Mujica, preşedintele Uruguayului, considerat „cel mai sărac şef de stat din lume” de revista „The Economist”.

Mintea care ar fi putut schimba România: Justin Capra

de Raluca Grințescu

Cunoscut mai mult în străinătate şi mai puţin în România, inventatorul, inginerul, profesorul şi fizicianul Virgilius Justin Capră spunea, la un moment dat, că nu ar fi fost nimic fără Dumnezeu. La data de 19 ianuarie, la 82 de ani, Dumnezeu l-a chemat în Împărăția Cerurilor, după o boală grea. Invenţiile prahoveanului au ajuns până la oamenii de ştiinţă de la NASA încă din anii ’60, dar nimic nu l-a clintit din ţara sa natală pe omul care a văzut maşinile eco cu mult înaintea trendului. Anul trecut, Principesa Margareta, în numele Regelui Mihai I, i-a acordat Medalia pentru Loialitate, într-o ceremonie găzduită de Castelul Peleș din Sinaia.