de Silviu Ghering
S-ar putea ca, printre români în general și printre bucureșteni în special, numele Nicolae Grigorescu să fie mai cunoscut pentru stația de metrou omonimă decât pentru capodoperele semnate astfel. În schimb, pentru francezi, numele Nicolae Grigorescu este la fel de cunoscut ca numele altor pictori impresioniști de prestigiu cu care se mândrește cultura lumii.
Read more: Nicolae Grigorescu, pictorul naţional de pe capra carului cu boi
de Silviu Ghering
Rembrandt Harmenszoon van Rijn s-a născut la 15 iulie 1606, în familia unui morar din Leiden, Republica celor Șapte Provincii Unite ale Țărilor de Jos (acum Olanda). Dintre toți cei zece frați ai săi, el este singurul care învață să scrie și să citească într-o școală latină. În 1620 se înscrie la universitatea din Leiden, dar rămâne acolo doar câteva luni, fiindcă vrea să devină pictor. Și devine! Cel mai important pictor european al secolului al XVII-lea. Opera sa totalizează peste 200 de picturi, 300 de schițe și 2.000 de desene. S-a remarcat drept cel mai prolific autoportretist: peste 100 de pânze în ulei și desene. Criticii spun că principala caracteristică a artei sale a fost „simpatia față de om”. Se stabilește la Amsterdam în 1633. Își deschide propria școală de pictură. Se căsătorește în 1634 cu Saskia, fiica primarului, care-i aduce dragoste și zestre. Toată lumea e a lor, dar, începând din anul 1639, primele umbre întunecă psihicul artistului: le mor trei copii, unul după celălalt. Supraviețuiește doar al patrulea, Titus, „odorul” tatălui său. Nu mult după nașterea lui Titus, trebuie să se resemneze cu pierderea Saskiei, ucisă de tuberculoză în 1642. Rămas văduv, angajează diferite educatoare pentru fiul său. În 1646, această sarcină va fi luată de Hendrickje Stoffels, care îi devine și amantă. Li se naște o fată, Cornelia. Relațiile cu beneficiarii picturilor sale se deteriorează însă, și în 1656, Rembrandt este ruinat. Colecția sa de artă este scoasă la licitație și vândută, operele îi sunt împrăștiate. Ultimii ani ai vieții îl găsesc îndoliat de încă două ori. Hendrickje (1663) și apoi Titus (1668) mor, distrugându-l psihic pe marele maestru. La căpătâi i-a stat doar fiica sa, Cornelia, care i-a închis ochii la 4 octombrie 1669, într-o casă mică din cartierul Rozengracht al Amsterdamului. Este înmormântat în cimitirul Westerkerk, într-un mormânt nemarcat. În cadrul anchetei „Mari olandezi” (2014), Rembrandt a ieșit pe locul 9, urmat de Vincent van Gogh, după regretatul fotbalist Johan Cruijff - locul 6...
de Dana Purgaru
Otto, celebrul macac japonez de la Grădina Zoologică din Târgu-Mureş, supranumit şi Oracolul Campionatului European de Fotbal, a „prezis” că meciul dintre Portugalia şi Polonia va fi câştigat de lusitani, iar apoi că „Armada” lui Cristiano Ronaldo va lua titlul continental.
Read more: S-a întâmplat în România... Maimuţa Otto a prezis că Portugalia va câştiga Euro 2016!
de Raluca Grințescu
Un spate drept este un element important de frumuseţe - de el depinde ţinuta întregului corp, iar un spate puternic şi frumos oferă proporţionalitate trunchiului. Este însă şi un factor deosebit de important pentru menţinerea sănătăţii, multe migrene, torticolis, dureri nevralgice datorându-se poziţiilor defectuoase din timpul lucrului, care afectează coloana.
Read more: Spatele drept! (I)
de Silviu Ghering
De inspirație barocă, cel mai luxos și mai scump hotel din lume prinde contur în orașul Macao, China. Se va numi „The 13”, fără ca patronului, miliardarul chinez Stephen Hung, să îi fie frică de... ghinion! Imensa construcție, a cărei inaugurare va avea loc în această vară, a costat peste 1 miliard de dolari. Hotelul dispune de 200 de apartamente, cu o suprafaţă de 185 de metri pătraţi fiecare, şi de alte 31 de suite ultralux, fiecare cu o suprafaţă de nu mai puțin de 2.700 de metri pătraţi. Pentru decorarea fiecărei suite s-au cheltuit între 7 și 10 milioane de dolari. Apartamentele au un salon de zi, un dormitor regal, o baie în stil roman, cu vitralii, placată cu marmură albă și neagră, în care se pot lăfăi până la opt persoane...
Read more: „The 13“. Fără frică de ghinion!
de Silviu Ghering
Poate că în marea de premiere din aprilie, „Eddie the Eagle” („Eddie «Vulturul»”) se poate pierde uşor. Dar, fără nicio îndoială, acest film biografic merită o şansă: este unul dintre cele mai motivaționale filme văzute în ultima vreme. Una dintre cele mai ciudate poveşti de succes fără rezultate de succes (!) din istoria Jocurilor Olimpice, „Eddie the Eagle” ni-l arată pe Michael „Eddie” Edwards (interpretat magistral de Taron Egerton), un puşti din Cheltenham, Gloucestershire, Anglia, a cărui copilărie bolnăvicioasă nu i-a „ucis” visul de a reprezenta Anglia la o ediţie a Jocurilor Olimpice. Dolofan, miop şi neîndemânatic, Eddie se mişcă prin viaţă cu eleganţa unei raţe şchioape, dar este obsedat de visul său arzător.
Read more: Simbolul zborului spre vis: "Vulturul" Eddie
de Silviu Ghering
În ciuda celor 76 de ani pe care îi împlinește la 7 iulie, celebrul baterist al celei mai renumite formații a secolului al XX-lea, The Beatles, se înfăţişează „imposibil” de tânăr alături de fiul său de 48 de ani, Jason, când cei doi, care arată mai mult a doi frați decât a tată și fiu, ies la cumpărături în cartierul londonez Chelsea. Ringo Starr s-a născut Richard Starkey, la 7 iulie 1940, în cartierul Dingle din Liverpool, Anglia. Avea 3 ani când părinții s-au despărțit. Mama s-a recăsătorit cu un oarecare Harry Graves, care a fost chiar ca un tată adevărat pentru Richard, încurajându-i permanent pasiunea pentru muzică. Bolnăvicios din fire, Richard a petrecut perioade lungi în spital. Printre afecțiunile sale majore au fost o comă cauzată de apendicită, o răceală care a dus la pleurezie, precum și diverse alergii și intoleranțe la anumite alimente. Bolile l-au făcut să renunțe la școală la numai 13 ani, după o lungă internare în spital. Richard devine Ritchie și se aruncă în nebunia numită skiffle (o muzică folk cu influențe de blues și jazz care a făcut furori în anii ’50), face și desface „band-uri” pe bandă rulantă, se simte și se dă „mare”. În această perioadă, Ritchie devine Ringo Starr. Ringo a întâlnit-o pe The Beatles la Hamburg în octombrie 1960. Cânta în The Hurricanes, formația regretatului Rory Storm (dispărut prematur, la numai 34 de ani), și „petecea” grupul lui Paul McCartney și John Lennon când bateristul lor de atunci, Pete Best, era indisponibil. În vara lui 1962, The Beatles insistă să-l ia în locul lui Best și astfel începe cea mai prolifică perioadă din cariera sa, care va dura până în 1970. Baterist de mâna stângă, a performat pe un kit pentru dreptaci și a „energizat sunetul Beatles” (Paul McCartney). După destrămarea formației (1970), a cântat separat cu Lennon, cu McCartney, cu Harrison (foștii „beatleși”), cu Harry Nilsson, cu Elton John, cu Bob Dylan, cu Eric Clapton. În 2015, la 23 de ani după ce a intrat în Hall Rock and Roll of Fame ca fiind unul dintre „beatleși”, a devenit ultimul „beatles” care a fost onorat din nou cu un loc în celebra „hall”, de data aceasta pentru cariera solo. Cântă în continuare, la 76 de ani...
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasa
de Raluca Grințescu
Muşchii braţelor îşi pierd foarte repede tonicitatea şi îmbătrânesc, iar pentru a menţine supleţea braţelor şi aspectul tineresc al acestora, gimnastica este singurul remediu, combinată cu masajul, bineînţeles. În antrenamentul braţelor se urmăreşte, în principal, lucrul cu bicepsul şi tricepsul. Acestea sunt grupe musculare relativ mici, cu o capacitate de modelare bună şi rapidă. Pentru obţinerea unor braţe frumoase şi tonifiate acasă, aveți nevoie de o pereche de gantere şi/sau de o bandă elastică.
Read more: Braţe frumoase şi tonifiate (II)
de Silviu Ghering
Pe la sfârșitul anilor ’70 lumea dădea năvală să umple sălile de cinema la un film italian „cu unu’ gras cu mâna cât cazmaua care caftește în stânga și-n dreapta”, am încheiat citatul din folclorul stradal al vremii respective. „Lo chiamavano Bulldozer” se numea pelicula, „I se spunea Buldozerul” în traducere. În rolul principal, „grasu’ cu mâna cât cazmaua”, era Bud Spencer. Pe care românii l-au îndrăgit imediat și l-au urmărit în toate filmele care au urmat cu el pe afiș, seria cu comisarul Piedone și seria de westernuri „spaghetti”, 18 filme de mare succes alături de Terence Hill. Bud Spencer era un pseudonim, „născut” de la berea sa favorită, Budweiser, și actorul său favorit, Spencer Tracy. Numele său adevărat era Carlo Pedersoli, un „italiano vero” născut într-o familie bogată din Santa Lucia, o zonă cunoscută a oraşului Napoli, la 31 octombrie 1929. Și care a avut o carieră de succes nu numai în cinematografie, pe aceea o cunoaște toată lumea, ci și în sport. Mai exact în natație. Înot și polo.
Read more: A murit Piedone, uriaşul blajin cu pumnul ca barosul
de Silviu Ghering
Franz Kafka a fost un scriitor de limbă germană, evreu originar din Praga. Reprezentant remarcabil al prozei moderne, a exercitat o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice. Cu mesaje adesea codificate în parabole ce pot genera multiple interpretări, operele sale se caracterizează printr-o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică asupra realității, caracteristică expresionismului și suprarealismului. Temele abordate sunt brutalitatea fizică și psihologică, alienarea, complexitatea absurdă a birocrației și imposi- bilitatea omului obișnuit de a înțelege sensul propriei existențe. Printre cele mai importante creații kafkiene se numără romanele „Procesul”, „Castelul” și „America”, nuvela „Metamorfoza” sau povestirile „Verdictul”, „Colonia penitenciară”, „Un artist al foamei”, „Un medic de țară” și „Marele zid chinezesc”. Franz Kafka s-a născut la 3 iulie 1883, în Praga, capitala Regatului Boemiei în timpul Imperiului Austro-Ungar, într-o familie de evrei așkenazi, fiu al comerciantului Hermann Kafka și al Juliei Kafka (Löwy). Limba lui maternă, în care a și scris mai târziu, a fost germana, vorbită nativ în acea vreme de mai puțin de o cincime din populația orașului. Kafka a mai învățat de-a lungul vieții ceha, franceza, italiana și ebraica. După absolvirea liceului german, a studiat Dreptul, și-a luat doctoratul, a lucrat un an la tribunalul din orașul natal, apoi la o întreprindere italiană, și în final ca avocat la o companie de asigurări. A părăsit rareori Praga, dar a călătorit în Italia, Germania, Franța și Elveția și a vizitat orașul „austro-ungar” Arad. În ciuda numeroaselor sale iubiri, a rămas toată viața celibatar. A avut o fire hipersensibilă și a suferit din cauza anxietății sociale, a insomniei, ipohondriei și depresiei. A fost un iubitor al naturii și al activităților în aer liber, iar interesul său pentru cultura evreilor răsăriteni a început să se manifeste în 1911, când a descoperit teatrul idiș. Către sfârșitul vieții a îmbrățișat și unele idei sioniste. S-a îmbolnăvit de tuberculoză în 1917, dar a refuzat să se trateze într-un sanatoriu. Starea sănătății i s-a agravat și, începând cu 1922, nu a mai putut lucra. În ultimele luni ale vieții a fost internat în sanatoriul din Kierling, lângă Viena. A murit la 3 iunie 1924 în brațele ultimei sale iubite, Dora Diamant.