de Andrei Dicu

Inventivitatea proverbială a românilor e tot mai des recunoscută pe plan internaţional. De curând, portalul natural homes.org a inclus în Top 10 al celor mai reuşite locuinţe de cob din lume căsuţa din pământ construită pe malul drept al Nerei, în apropiere de satul Sasca Română, din judeţul Caraş-Severin. Clasamentul include căsuţe din pământ din SUA, Canada, Marea Britanie, Africa de Sud, Ucraina etc.

Un amestec lutos, de consistenţa aluatului de pâine

Căsuţa românească din cob este atât de interesantă ca şi construcţie pe cât este de ieftină din punct de vedere al materialelor de construcţie. Cobul este un amestec de pământ lutos, apă, paie şi nisip, iar construcţiile care au la bază acest material sunt realizate fără cofraje, cărămizi sau substanţe chimice. Chiar dacă este asemănător cu văiuga (paianta) din punct de vedere al compoziţiei, cobul se deosebeşte de aceasta prin faptul că se frământă până ajunge la consistenţa aluatului de pâine. Formele organice îi oferă o rezistenţă incredibilă la cutremure şi la alte şocuri, iar amestecul se modelează cu mâna, fiecare construcţie fiind unică şi irepetabilă, reflectând personalitatea şi dispoziţia de moment a constructorului.

Ileana Mavrodin a dat Canada pe Sasca Română

Căsuţa construită la Sasca Română este opera arhitectei Ileana Mavrodin, care, după zece ani petrecuţi în Canada, a revenit în România tocmai pentru acest proiect. Împreună cu un prieten şi cu un sătean priceput la toate, arhitecta a construit rapid această casă, care imediat a atras atenţia la nivel internaţional. În timp, Mavrodin a devenit expertă în astfel de căsuţe, fiind solicitată deseori pentru diverse construcţii şi pentru a organiza diverse sesiuni de instruire pentru cei interesaţi să-şi construiască singuri o casă naturală din cob, cu aspect inspirat, parcă, din basme. Iniţial, proiectul a pornit ca un experiment prin care se dorea promovarea arhitecturii ecologice şi un mod de viaţă sănătos, apropiat de natură, în spiritul respectului pentru mediul înconjurător. Ulterior însă, Ileana Mavrodin s-a mutat „cu arme şi cu bagaje” în căsuţă şi a declarat pentru presa internaţională că nu mică i-a fost surpriza odată ce a făcut acest pas curajos. „Iniţial nu m-am gândit că voi locui în această casă. Toată ideea construcţiei acestui tip de căsuţe este de a nu deranja natura, de a evita aducerea materialelor din străinătate şi de a încerca să lucrezi cu materiale produse exclusiv pe plaiurile noastre. Spre exemplu, piatra pe care o găseşti în deal este ideală pentru fundaţie, pământul lutos se foloseşte la ziduri, stratul vegetal care se decapează când porneşti căsuţa se adaugă la sfârşit pe acoperiş, şi tot aşa. Căsuţa este un strat în ecosistem. Practic, ca arhitect, încerci să te introduci pe tine însuţi în ecosistem şi să deranjezi cât mai puţin. Aceasta este întreaga filosofie”, a declarat Ileana Mavrodin.

Un basm, în antiteză cu mentalitatea generală

Căsuţa dispune de o încăpere principală cu rol de living, o bucătărie, un cuptor de pâine, o sobă făcută de însăşi arhitectă, care asigură inclusiv încălzirea unei băncuţe din lut amplasată în interior, o toaletă cu duş, apă curentă adusă prin cădere liberă de la fântâna din deal, cămară pentru provizii şi un dormitor suspendat, la care se ajunge pe o scară făcută în zidul casei. În total, suprafaţa căsuţei este de 24 de metri pătraţi. Achiziţionarea terenului de 5.000 de metri pătraţi şi ridicarea bordeiului, cu tot cu materiale şi mână de lucru, au costat, cu totul, doar 4.000 de euro. Printre principalele întrebări care i se adresează arhitectei este aceea legată de cel mai dificil aspect al construcţiei casei, dar ea răspunde invariabil: „Cel mai greu e să lupţi cu mentalitatea. Mulţi oameni îşi doresc asemenea case, dar întâmpină probleme nu doar cu societatea în sine, ci mai ales cu propriile lor familii, care le reproşează: «Cum, abia am plecat la oraş şi acum să ne mutăm înapoi?»... Aceasta este mentalitatea noastră”. Şi chiar aşa stau lucrurile, pentru că inclusiv băiatul din sat, care a servit ca ucenic în timpul lucrărilor, recunoaşte acum că era jenat de faptul că pleca acasă murdar, deoarece muncea cu pământ şi mai ales pentru că se întorcea exact acolo de unde au plecat către oraş părinţii şi bunicii săi. Cu toate acestea, orice vizitator poate constata cu uşurinţă că o casă făcută din lut este, de fapt, o sculptură unică. Practic, o operă de artă în care... trăieşti, iar aici intervin taina, basmul. În unele colţuri, se poate observa chiar şi urma degetelor, iar faptul că locuieşti într-o construcţie de pământ, în locul betoanelor şi al metalelor, fără amestecul de chimicale (apanajul caselor moderne), respirând aer curat, fără substanţe nocive pentru organism, care se evaporă din pereţii de lut reprezintă mai mult decât un atu. Electricitatea este asigurată de trei leduri minuscule, alimentate de la o servietă solară, restul iluminaţiei rezumându-se la lumânări.

Bucuroşi de musafiri... din SUA, Canada şi Liban

Casa din cob a atras până acum mii de vizitatori din România şi până în Canada, SUA, Australia, Marea Britanie, Finlanda, Germania, Spania, Cipru, Franţa, Cehia şi Liban. Mai mult, au apărut inclusiv pensiuni clădite pe acelaşi sistem, care acum sunt răspândite în toată ţara. La Vulcanii Noroioşi, localitatea Berca, judeţul Buzău, la poalele Făgăraşului, la Porumbacu, în Munţii Apuseni, la Mărişel, în judeţul Cluj, la Giroc, lângă Timişoara, Ianova, Ciorogârla, Corbeanca, lângă Satu-Mare sau în zona Bistriţei există asemenea pensiuni, unde preţurile de cazare variază de la 30 de lei la 70 de lei pe zi. În plus, pornind de la succesul Ileanei Mavrodin, o mulţime de constructori organizează acum sesiuni de instruire de câte o săptămână, în care oamenii sunt învăţaţi cum să construiască singuri asemenea case ieftine şi sănătoase, ducând mai departe o tradiţie care dăinuie de mii de ani. Poate vi se va părea ciudat, dar printre cursanţi se numără lucrători în IT, imigranţi din Dubai şi din Liban, pictori şi sculptori. În general, oamenii care aleg să pornească pe acest drum spun că aceste case le-au schimbat viaţa şi că nu vor mai vedea niciodată lucrurile ca înainte.

„Ca arhitect, încerci să te introduci pe tine însuţi în ecosistem şi să deranjezi cât mai puţin. Aceasta este întreaga filosofie“ (Ileana Mavrodin)

4.000 de euro este preţul unei locuinţe din cob

O carte, ca o minune

La Ottawa, în Canada, Ileana Mavrodin lucrase timp de zece ani cu ochii lipiţi de ecranul computerului. Afecţiunile n-au întârziat să apară, iar femeia a acuzat probleme oftalmologice şi o spondiloză cervicală. Dumnezeu a făcut ca într-o zi să-i pice în mână o carte intitulată „How to build a Cob Cottage. A practical and Philosophical Guide” („Cum să construieşti un bordei din cob. Ghid practic şi filosofic”), şi de atunci n-a mai avut linişte. Apoi, a aflat că o prietenă îşi cumpărase pământ la Sasca Română şi s-a hotărât să vină în ţară într-o vizită de câteva zile. De atunci s-a stabilit în ţară, vizitele în Canada devenind tot mai rare...