de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Cele câteva cuvinte simple formează una dintre cele mai puternice rugăciuni, care poate conduce spre cele mai adânci taine ale contemplaţiei. Numită Rugăciunea Inimii sau Rugăciunea Isihastă, ea dă omului puterea de a se mântui, de a birui necazurile şi puterea vrăjmaşilor. Mişcarea isihastă, cea în jurul căreia a fost cunoscută Rugăciunea Inimii, îşi are originea în vremea Sfântului Simeon Noul Teolog (secolul X-XI) şi s-a dezvoltat sub învăţăturile Sfântului Grigorie Palama, în urma experienţelor proprii. Sfântul Isaia, sihastrul egiptean, spune despre Rugăciunea lui Iisus că este „oglinda minţii şi felinarul conştiinţei”, iar Sfântul Ioan Sinaitul a comparat această rugăciune cu o voce liniştită ce se aude neîncetat într-o casă: toţi hoţii o pândesc, dar dau bir cu fugiţii când aud pe cineva păzind acolo, înăuntru. Casa este inima, hoţii sunt ispitele, iar vocea păzitorului este rugăciunea neîncetată. Hristos este păzitorul însuşi, iar astfel, prin rugăciune, casa este ocrotită mereu şi ţine potrivnicii la distanţă.
Read more: Rugăciunea Inimii dezvoltă forţa interioară şi conduce pe calea mântuirii