Main menu

header

cotnari wide

640 22 1de Roxana Istudor şi Florica Pintea

Omenirea a folosit tămâia din zorii istoriei sale. De la ritualurile de onorare a zeităților păgâne la slujbele religioase creștine și aromoterapie, uimitoarea rășină a însoțit spiritualitatea umană în toate etapele ei.

Dumnezeu i-a arătat lui Moise cum să fabrice rășina

Textele sfinte spun că Dumnezeu i-a dat instrucțiuni lui Moise cum să facă și să utilizeze tămâia. În Biblie se regăsesc referiri la folosirea tămâii în temple, cu precădere arderea acesteia și simbolistica fumului de tămâie. La rândul lor, budiștii le reamintesc, din cele mai vechi timpuri, credincioșilor să se poarte cum trebuie tot cu ajutorul fumului de tămâie. Potrivit specialistului Liu Zhongyu, de la Centrul Taoist de Cultură din China, „cea mai veche referire la folosirea tămâii vine din «Cronica celor trei regate», din secolul al III-lea”. În cadrul meditațiilor chineze care au în centru fumul de tămâie, acesta are forma unei săbii, care simbolizează „lama de diamant ce taie ignoranța și iluziile”.

Dar esențial în ritualurile asiatice

Ritualurile hindu au tămâia ca parte a 16 daruri esențiale. Fiecare dintre acestea are o semnificație spirituală specifică și este oferit Divinității într-o ordine anume. În hinduism, tămâia îl menține calm pe practicant în timp ce desfășoară ritualul. De regulă, tămâia este însoțită de daruri în camfor, fructe, grâne, apă sau pânză. Și japonezii au adoptat rapid tămâia, chiar dacă mai târziu, în secolul al XIV-lea. Astăzi, ei cred că aceasta purifică mintea și facilitează comunicarea, „aducând pacea și ordinea în miezul haosului”.

Hipocrate i-a conferit dimensiune științifică

640 22 2Grecia antică a dat o direcție științifică tămâii. Grație lui Hipocrate (460-377 î.Hr.) există, în cadrul unui set de reguli, o parte specială care se referă la tămâie, cu atât mai mult cu cât s-a perpetuat legenda potrivit căreia întemeietorul medicinei a eliminat ciuma din Atena arzând prin oraș plante aromatice, printre care și tămâia. Totodată, în nordul Europei, tămâia era folosită din cele mai vechi timpuri pentru a-i însoți pe marii războinici morți pe drumul spre Walhalla, Raiul vechilor nordici. Eroii erau puși pe o barcă împreună cu posesiunile lor cel mai prețioase, uneori chiar și cu fecioare care piereau în timp ce vasul era incendiat și se scufunda în mare. Povestirile amintesc despre făclii de mari dimensiuni care luminau drumul celui plecat spre paradis, însoțite de tămâie care ardea la căpătâiul războinicului.

Urmașii amerindienilor o folosesc la vindecări

Amerindienii și-au onorat dintotdeauna zeitățile cu ajutorul fumului de tămâie. Au folosit-o pentru purificare, ca și pentru celebrarea spiritelor și inducerea de viziuni. Obiceiurile s-au păstrat până astăzi; ritualurile de purificare ale americanilor care au avut strămoși indieni includ arderea de tămâie, la fel modalitățile de vindecare, curățarea caselor, atragerea viziunilor sau „sfatul înțelepților”. La rândul lor, vechii celți au ales să păstreze secret multe secole felul în care invocau spiritele cu ajutorul fumului de tămâie. Practicile au ieșit la iveală în anii incendierilor practicate de Inchiziție și au vădit felul în care tămâia era utilizată în ritualuri, atunci când șamanii celți ardeau, cu o simbolistică specială, ierburi și condimente anume alese, inclusiv tămâie, pentru entitățile divine sau pentru... propria iluminare.

Fondatoarea aromoterapiei

De la ritualurile antice, tămâia a intrat în casele oamenilor moderni, stând la temelia uneia dintre preocupările de fiecare zi din toată lumea: aromoterapia. Pe lângă faptul că certifică vechile credințe ale strămoșilor omenirii, tămâia este considerată un stimulent al reacțiilor și deciziilor, prin mirosul ei specific. Mai mult, purifică atmosfera, reduce anxietatea și instalează calmul, înlătură teama și stresul, revitalizează, accelerează vindecarea și pregătește mintea și corpul pentru meditație și rugăciune.

Proprietăți terapeutice remarcabile

Pe lângă utilizările în ceremonialul religios, tămâia are şi foarte multe proprietăţi terapeutice. Utilizată de secole pentru calităţile sale antiinflamatoare, se remarcă în studii de dată recentă care au relevat faptul că distruge celulele canceroase de la nivelul ovarelor. În plus, face mai eficientă chimioterapia, ajutând la eliminarea celulelor care nu răspund la tratamentul cu citostatice. Aşadar, specialiştii afirmă că tămâia ar putea fi utilă pentru creșterea speranţei de viaţă a pacientelor în stadii avansate de cancer ovarian. De asemenea, tămâia poate fi considerată un puternic şi cunoscut remediu din medicina populară tradițională românească. O cură considerată a avea capacitatea de a topi chisturile pe ficat, plămâni sau rinichi este cea bazată pe tămâie. Astfel, timp de o săptămână se înghite în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, o cantitate mică de tămâie albă, cât un bob de mazăre, învelită în miez de pâine. O altă proprietate care i-a uimit pe cercetătorii de la Universitatea americană „Johns Hopkins”, din Baltimore, este aceea că fumul de tămâie stimulează creierul în mod direct, certificându-se astfel credințele străvechi despre puterea acestei rășini remarcabile.

„Pământul trimite la miezul nopții spre Cer fum de tămâie îndulcit cu respirația rugăciunii“ (Sam Walter Foss, poet)

Drumul spre Rai

Tămâia a rămas până în prezent o parte importantă a ritualurilor religioase. În Biserica creștină, fumul de tămâie însoțește credincioșii pentru rugăciune. Tămâia este considerată sacră, „obiect de origine ecleziastică ce servește pentru exprimarea devoțiunii religioase”, notează dicționarul american „Merriam Webster”. Înțelesurile mistice ale fumului de tămâie sunt variațiuni pe temele celor din vechime: zelul credinței, sanctitatea și sacrificiul martirilor, drumul spre Rai.