de Andrei Dicu
La 8 ianuarie 1959, Revoluţia Cubaneză condusă de Fidel Castro s-a încheiat, odată ce trupele comuniste au cucerit ultima redută, Santiago de Cuba. Acesta a fost momentul de glorie al celui care avea să devină „El Lider Maximo”, un simbol al luptei antisistem, adulat pe toate continentele şi deopotrivă temut. Povestea lui Fidel Castro poartă aerul romantic al rebeliunii, dar, în aceeaşi măsură, şi stigmatul crunt al dictaturii. Un lucru e cert: de la numai 100 km, fără arme de distrugere în masă, Fidel Castro a fost singurul care a sfidat SUA, cea mai mare putere mondială, şi i-a ieşit! De necrezut! Citiţi în continuare povestea lui nefardată.
Read more: Povestea lui Fidel Castro, rebelul care a pus SUA pe jar El Lider Maximo
de Elena Şerban
Omul care a schimbat în bine viaţa nevăzătorilor din întreaga lume s-a născut la 4 ianuarie 1809, la Coupvray, un mic sat situat la 40 de kilometri de Paris. Familia sa, din care mai făceau parte trei surori, avea o mică vie de trei hectare, dar şi un atelier de produse de pielărie. Neşansa sa, dar şansa lumii, a fost un tragic accident, pe care l-a avut în 1812. Atunci, micul Louis, aflat în atelierul în care tatăl său confecţiona un ham pentru cai, şi-a pierdut vederea. Chiar şi în aceste condiţii, a urmat şcoala comunală pentru persoane fără probleme de vedere. Totuşi, în 1819, s-a înscris la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători (Institution Royale des Jeunes Aveugles - IRJA) din Paris. În timpul studenţiei, a început să experimenteze procedeul „scrierii nocturne”, elaborat de Charles Barbier. Nemulţumit însă de acest sistem de scriere, s-a apucat să lucreze la un altul, pentru nevăzători. Aşa a apărut, în 1824, alfabetul care îi poartă numele. În 1827, a început să transcrie în Braille elementele de gramatică, iar un an mai târziu a aplicat sistemul propriu și la notația muzicală. În anul 1833, pedagogul a fost numit profesor la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători. Prin mâinile sale au trecut zeci de generaţii de nevăzători, care au învăţat după manualele sale. Chiar şi acum, nevăzători din toată lumea folosesc sistemul inventat de el. Pedagogul a murit la doar 43 de ani, în urma unor afecţiuni respiratorii. Pentru a marca admiraţia, dar şi respectul pentru munca sa, mai multe state din lume au emis în 2009, la 200 de ani de la naşterea sa, monede cu chipul lui Louis Braille: în India, moneda de 2 rupii, în Italia şi în Belgia, cea de 2 euro, iar în Statele Unite, bancnota de 1 dolar.
de Raluca Grințescu
Deşi omul creştin a primit o „lege” a salvării (prin sacrificiul lui Iisus), în adâncul subconştientului său a rămas tributar fricii de elementele naturii, de rele, de boli, de „ceva” nefast, încă din adâncurile istoriei umanităţii, când nu ştia cum să se apere, să se ferească de ele. Subconştientul colectiv păstrează frica ancestrală, sentiment care-l face pe om vulnerabil, şi nu este întâmplător că superstiţiile dăinuie cu străşnicie, mai ales în mediul rural, mai puţin emancipat. Dar mai interesant este că nici credinţa religioasă nu-i opreşte pe oameni să păstreze şi să transmită o sumă de superstiţii, care, dacă li s-ar cunoaşte rădăcinile, poate ar fi eradicate, pentru că multe dintre superstiţiile noastre îşi au rădăcinile în ritualuri păgâne.
Read more: Craciunul şi Anul Nou, urme ale riturilor păgâne
de Laura Zmaranda
Într-o societate de consum precum cea în care trăim, lucrurile făcute manual par să devină o bogăţie prin faptul că sunt tot mai rare. La fel şi meşterii populari. Doamna Paula Mutu face parte din tagma restrânsă a maeştrilor handmade. Am „întâlnit-o” întâmplător în mediul internautic, acolo unde promovează realizarea manuală a felicitărilor. Odată ajuns pe domeniul său virtual este imposibil să pleci până nu răsfoieşti, pagină cu pagină, pentru a vedea toate felicitările superbe pe care le creează.
Read more: Felicitările handmade stârnesc emoţie şi surprindere
de Elena Şerban
Cu o săptămână înaintea Crăciunului anului 1946, la 18 decembrie, a venit pe lume unul dintre cei mai prolifici şi mai buni regizori din toate timpurile, Steven Spielberg. Pasiunea pentru film a existat încă din adolescenţă, chiar dacă nimeni din familia sa nu avea astfel de înclinaţii artistice. Astfel, pe când nici nu împlinise 12 ani, Steven realiza deja filme de amator împreună cu prietenii săi. Şi nu era doar o joacă. La vârsta de 13 ani, Spielberg a câștigat un premiu pentru un film de război de 40 de minute, pe care l-a numit „Escape to Nowhere” („Evadarea de nicăieri”). Un moment de cotitură în viaţa sa a fost divorţul părinţilor. Atunci, a ales să stea cu tatăl său şi nu cu mama, pentru că acesta se muta în California. Iar visul său era deja... Hollywoodul. Ajuns în Los Angeles, a încercat să se înscrie la Facultatea de Studii Cinematografice, dar nu a fost admis. Nu s-a descurajat şi, deşi nu era plătit, lucra cu normă întreagă la Departamentul de Scenarii al companiei Universal. Filmul de debut al lui Spielberg a fost „The Sugarland Express”, dar producţia nu a avut un succes deosebit. Abia cu „Fălci”, numele său a devenit cunoscut în întreaga lume, iar tot mai mulţi producători se luptau să le regizeze filmele. Megasuccesul „Fălci” a fost urmat de „Close Encounters of the Third Kind”, film care i-a adus tânărului regizor prima nominalizare la Oscar, pentru regie. Iar producţiile de succes au continuat. Seriile „Războiul stelelor” şi „Indiana Jones” sunt doar câteva exemple. Şi pe plan personal lucrurile au stat, în general, bine pentru Steven. Regizorul a fost căsătorit de două ori. Cu Amy Irving, din 1985 până în 1989, şi cu Kate Capshaw, din 1991 până în prezent. El are patru copii biologici şi mai mulţi adoptaţi. Spielberg are o avere estimată la nu mai puţin de 3 miliarde de dolari. De-a lungul carierei sale a câştigat de trei ori Premiul Oscar şi a regizat şi a produs peste 40 de filme.
de Raluca Grințescu
Cine nu ar fi curios să ştie dinainte ce persoană i-a fost hărăzită să-i fie alături? Sau care îi este destinul în iubire? Iubirea a avut dintotdeauna haz şi savoare... Iată câteva dintre cele mai cunoscute metode şi obiceiuri de Crăciun prin care vă puteți afla perspectivele în căsătorie.
Read more: Obiceiuri de Sărbători prin care vă puteţi afla soarta în iubire
de Laura Zmaranda
Copil fiind, aşteptam cu emoţie momentul în care împodobeam bradul de Crăciun. Magia acelor momente s-a păstrat peste ani, chiar dacă astăzi sunt prinsă între două realităţi paralele. Frumuseţea efemeră a bradului adus din mijlocul munţilor încărcaţi de zăpadă, pentru a îmbogăţi doar pentru scurt timp căminele noastre, şi defrişarea iraţională a pădurilor de conifere. Această ultimă realitate m-a impulsionat să găsesc o soluţie de a păstra tradiţia fără a face vreun rău naturii. Aşa am avut şansa de a-l întâlni pe domnul Szoboszlai Attila, un om cu „minte luminată”, care, prin afacerea pe care a demarat-o, avansează un răspuns faţă de măcelul pădurilor. În 2006 a înfiinţat o pepinieră de brazi pe 120 de hectare în Camăr, judeţul Sălaj. Astăzi este una dintre cele mai mari din România şi dovada clară că pepinierele sunt o alternativă viabilă şi reală. În apropierea Sărbătorilor de Iarnă, domnia sa ne îndeamnă să nu uităm de respectul pentru natură şi să salvăm un brad optând pentru unul crescut special pentru aceste momente.
Read more: Szoboszlai Attila: „Achiziţionarea unui brad din pepinieră înseamnă respect pentru natură“
de Raluca Grinţescu
O bicicletă asistată electric, care se pliază la dimensiunea unei serviete șicântărește doar 7,5 kg, va lua în curând cu asalt pistele de biciclete și sistemele de transport în comun din Europa. Cu un design și proces de producție inovator, Bike Intermodal deschide drumul către o nouă generație de biciclete pliabile, pentru a determina persoanele care fac naveta să renunțe la mașini. Proiectul Bike Intermodal, finanțat de Uniunea Europeană cu suma de 1,58 de milioane de euro, dezvoltă un nou prototip de bicicletă care se poate plia, ajungând la dimensiunile unei cutii de 50x40x15 cm, ușor de depozitat sau de transportat. Componentele prototipului sunt complet reciclabile, astfel încât bicicleta dispune de un ciclu de viață ecologic: de la producție, la utilizare, la reutilizare. Alessandro Belli de la Tecnologie Urbane, unul dintre partenerii-cheie ai proiectului și fondatorul start-up-ului nou-înființat Bike Intermodal, a declarat: „Sperăm ca Bike Intermodal nu îi va convinge doar pe fanii entuziaști ai bicicletelor, ci va încuraja, de asemenea, persoanele care până acum erau reticente să se urce pe bicicletă și să se bucure de libertatea pe care aceasta o oferă.” Se estimează că o versiune fără motor a bicicletei ar putea costa 800 de euro, în timp ce un model asistat electric ar putea costa 1.300 de euro.
de Elena Şerban
S-a născut la 16 decembrie 1770 şi a fost, poate, cel mai mare compozitor al lumii. Ludwig van Beethoven a venit pe lume la Bonn, în familia formată din Johann şi Magdalena Keverich van Beethoven. Micul Ludwig a fost îndemnat către muzică de tatăl său, un cântăreţ cam beţiv, care spera să îşi transforme copilul în al doilea Mozart. Aşa se face că Beethoven a început să ia lecţii de muzică atunci când avea 10 ani. Datorită talentului, Ludwig a ajuns să studieze cu Joseph Haydn şi Antonio Salieri, de la care a învăţat măiestria interpretării. A urmat apoi compoziţia, care a început să îl atragă mai mult. Primele creaţii au fost pe placul publicului din Viena, acolo unde Beethoven s-a stabilit. După aceeas a ţinut concerte pline de succes în Praga, Dresda, Berlin şi Bratislava. Succesul a fost umbrit însă de faptul că, din 1798, compozitorul a început să îşi piardă auzul. În 1818, Beethoven a surzit complet şi comunica doar prin scris cu cei din jur. Totuşi, tocmai în perioada de surzenie, Beethoven a compus unele dintre cele mai importante opere. Compozitorul a murit la 26 martie 1827, în urma unei boli de ficat. La înmormântarea sa au luat parte mii de persoane, fascinate de muzica lui Beethoven. De-a lungul vieţii sale, Ludwig a compus nouă simfonii, cinci concerte pentru pian şi orchestră, un concert pentru vioară şi orchestră, „Missa solemnis”, 32 de sonate pentru pian, sonate pentru vioară şi pian, 16 cvartete pentru coarde şi opera Fidelio.
de Raluca Grinţescu
Undeva în apropiere de Cercul Polar, între Marea Groenlandei şi Atlanticul de Nord, pe o insulă clădită din joaca focului şi a apei, a vulcanilor şi a gheizerelor, oamenii trăiesc şi astăzi în bună vecinătate cu elfii, cu zânele şi cu îngerii. Ceea ce vă spunem nu este o poveste, ci se petrece într-o ţară europeană marcată în orice atlas geografic: Islanda. Fiordurile și apele geotermale fac deliciul turiştilor, căci Islanda atrage anual un număr de turişti egal cu populaţia ţării. Islanda se mândreşte cu primul parlament din lume, înfiinţat în anul 930; iar ca o ciudăţenie, în această ţară nu există căi ferate. Ar mai fi multe de spus, dar ne oprim aici, ca să intrăm în subiect.
Read more: Ţara cea mai superstiţioasă: Islanda
de Andrei Dicu
Născut la 11 decembrie 1918, Aleksandr Isaievici Soljenițîn a fost cel mai cunoscut scriitor rus antisistem. Câştigarea Premiului Nobel în 1970, pentru „Pavilionul canceroşilor”, a fost denunţată de URSS drept „un act ostil”. Imediat, manuscrisele sale nepublicate au fost scoase pe furiş din URSS şi publicate în Occident, întărindu-i lui Soljeniţîn faima de oponent al comunismului sovietic. Totuşi, el nu a ezitat să-şi atace binefăcătorii occidentali…
Read more: Disidentul universal manipulat de Putin: Aleksandr Soljeniţîn