de Elena Şerban
„Concert din muzică de Bach”, „Fecioare despletite” sau „Femeia în faţa oglinzii” sunt doar câteva dintre volumele care poartă semnătura Hortensiei Papadat-Bengescu. Născută la 8 decembrie 1876, în comuna Iveşti, din judeţul Galaţi, Hortensia a avut şansa unei copilării fericite graţie tatălui său, generalul Dimitrie Bengescu, şi a mamei sale, profesoară. Şi tot datorită familiei, mica Hortensia a avut parte de studii înalte, la Institutul de domnişoare Bolintineanu din Capitală. Dorinţa de a scrie, pe care Hortensia o avea încă din adolescenţă, este însă înfrânată de căsătoria precoce, la doar 20 de ani, cu magistratul Nicolae Papadat. Apoi, venirea pe lume a celor patru copii a întârziat şi mai mult planurile scriitoarei. Se spune chiar că, la un moment dat, Hortensia renunţase total la acest vis, dar a fost împinsă de la spate de prieteni foarte apropiaţi. A debutat abia în 1919, cu „Ape adânci”, ajutată de Garabet Ibrăileanu. Primul Război Mondial i-a prilejuit scriitoarei, care lucra voluntar ca infirmieră, experienţe noi, de care se va folosi mai târziu în operele sale. Şi tot din 1919 a intrat sub aripa protectoare a lui Eugen Lovinescu. Numărul nuvelelor sale a crescut simţitor, la fel şi nivelul calitativ al acestora, fapt ce i-a determinat pe critici să remarce talentul scriitoarei. A fost supranumită „Marea europeană”, o recunoaştere a meritelor în modernizarea romanului românesc. După schimbarea regimului politic în România, Hortensia Papadat-Bengescu a fost interzisă de conducerea comunistă. Scriitoarea a trăit ultima parte a vieţii fără niciun fel de venituri. A murit săracă, uitată de toţi cei care i-au apreciat lucrările, la 5 martie 1955, în Bucureşti. Totuşi, după un deceniu de la moartea sa, a fost reintegrată în circuitul literar și academic.
de Raluca Grințescu
Denumirea populară a lunii decembrie este Undrea, dar şi Luna lui Cojoc, Ningău sau Luna lui Andrei; sunt şi ziceri populare despre luna decembrie: „În Undrea, iarnă-i grea” sau „Undrea geros aduce an mănos” şi se spune că această lună fiind geroasă, gerul înţeapă de parcă-ţi bagă ace, undrele, andrele în piele. În categoria prevestirilor de timp, vecine cu superstiţia, se mai spune că, „De va fi Crăciun ploios, va fi Paşte friguros” sau: „Cum va fi vremea la începutul lui decembrie, tot aşa va fi timp de zece săptămâni”.
Read more: Undrea Geros aduce an mănos
de Iulian D. Moleianu
Nu există un alt expert al artelor marţiale mai cunoscut decât Bruce Lee. Totuşi, personalitatea sa a fost incomparabil mai profundă. Filosof, pasionat de ocultism şi de meditaţia transcendentală, Lee a fost, potrivit unor savanţi contemporani, unul dintre primii iniţiaţi care ar fi reuşit să se decorporalizeze. S-a născut la 27 noiembrie 1940, la San Francisco, din părinţi originari din Hong Kong. Bruce şi-a început cariera la Hollywood în 1965, debutând alături de Chuck Norris, şi a jucat în 32 de filme, printre care „Jocul morţii”, „Calea dragonului” şi „Marele şef”. De asemenea, a semnat și regia unor producţii, printre care „Game of Death” („Jocul morții”), în 1978. Experții spun că avea cea mai rapidă lovitură întâlnită vreodată. Avea atât de multă forţă, încât ar fi putut ucide un om cu un singur deget care concentra energia interioară a corpului pentru a produce efect maxim. Bruce nu a studiat numai artele marțiale, ci și dramaturgia şi filosofia la Universitatea din Washington. A aprofundat o serie de sisteme filosofico-religioase precum taoismul, budismul şi conceptele lui Jiddu Krishnamurti. Vederile sale au şocat, fiind adesea considerat ateu. De altfel, în 1972, a declarat: „Să fiu sincer, nu cred deloc.” A murit la 20 iulie 1973, la Hong Kong. Soția sa, Linda, a povestit că, în acea zi, a mers împreună cu producătorul Raymond Chow la locuinţa actriţei Betty Ting. Acolo, maestrul s-ar fi plâns de dureri de cap, iar Ting i-ar fi administrat un analgezic şi un relaxant muscular. Seara, Lee s-a retras într-o cameră şi a murit în somn. Singurele substanţe găsite în organismul său au fost un calmant şi uşoare urme de canabis. Altă ipoteză este implicarea mafiei din Hong Kong, pentru că Lee ar fi refuzat să plătească taxa de protecţie. O nouă teorie duce la un fost învăţător de-al său, supărat că Bruce i-ar fi învăţat karate pe americani. Neoficial însă, decesul a survenit în urma unor experienţe paranormale, în speţă decorporalizarea. Ciudat este că Bruce le-a spus apropiaţilor că va trăi jumătate din cât a trăit tatăl său, decedat la 64 de ani. Aşa s-a şi întâmplat. Apoi, a prezis şi moartea fiului său, Brandon, care a murit în timpul filmărilor pentru „The Crow” (1994), fiind împuşcat cu un pistol care trebuia să conţină gloanţe oarbe.
de Andrei Dicu
Ziua de 2 decembrie 1804 este celebră pentru încoronarea lui Napoléon I. Erou al Franţei, vizionar de nivel mondial, corsicanul de buzunar (înalt de numai 1,67 m) rămâne un idol! Comparat nedrept cu Hitler de unii scribi partizani (precum olandezul Pieter Geyl, în lucrarea „Napoléon pro şi contra”) şi minimalizat de istoricii ruşi, „micul caporal” este exemplul perfect de ambiţie împletită cu geniu.
Read more: Corsicanul de buzunar care a ajuns Împăratul Împăraţilor: Napoléon
de Gabriela Militaru
Cu vocea nazală şi accent puternic newyorkez, Fran Drescher este cunoscută datorită rolului Fran Fine din serialul de mare succes „Dădaca”. La fel ca personajul de pe micul ecran, şi în realitate actriţa este o persoană optimistă, care a reuşit, de lungul vieţii, să facă faţă unor evenimente personale neplăcute. De la viol şi jaf până la cancer şi divorţ, ea a privit încercările vieţii ca pe provocări menite să o întărească. Romantică incurabilă, actriţa, care va împlini în curând 57 de ani, s-a căsătorit de curând cu inventatorul e-mail-ului, Shiva Ayyadurai.
Read more: Fran Drescher a supravieţuit cancerului fiindcă l-a descoperit la timp
de Elena Şerban
Un nume cunoscut mai ales după ce un telescop uriaş a fost botezat astfel. Edwin Powell Hubble a fost un astronom şi un cosmolog american, cunoscut ca fondatorul astronomiei extragalactice. Oamenii de ştiinţă spun despre el că a reuşit să schimbe modul în care omenirea trebuie să conceapă Universul. Cum a făcut asta? A demonstrat că există şi galaxii, altele decât cea a noastră. Printre alte lucruri cu care se poate lăuda astronomul ar fi descoperirea, la 30 august 1935, a unui asteroid numit 1373 Cincinnati. Hubble s-a născut pe 20 noiembrie 1889, la Marshfield, în statul american Missouri. Nimeni dintre cei care l-au cunoscut în copilărie nu ar fi spus despre micul Edwin că va deveni om de ştiinţă. Asta pentru că se dovedea un excelent atlet, nicidecum un copil cu capacităţi intelectuale ieşite din comun. Nevoit din cauza tatălui său să urmeze studii juridice la Universitatea din Chicago şi mai apoi să le aprofundeze la Oxford, Hubble a mai amânat câţiva ani studiul astronomiei. Abia de la vârsta de 25 de ani, şi după decesul tatălui, a început să înveţe locul planetelor şi rolul Universului. Pasionat de tot ce putea vedea pe cer cu ochiul liber, şi mai apoi cu diverse instrumente, Hubble a fost la un pas să obţină doctoratul în astronomie după doar câţiva ani de studiu. Izbucnirea Primului Război Mondial l-a făcut să amâne însă examenele. După război, munca sa ştiinţifică a început să fie din ce în ce mai productivă. Avea şi suportul fondatorului Observatorului astronomic de la Pasadena. Şi cum existau toate condiţiile, astronomul s-a pus pe treabă. El a descoperit şi a avut curajul să susţină în faţa lumii că galaxia Calea Lactee nu este singura din Univers, dar şi că Universul se extinde.
de Andrei Dicu
Romanul de aventuri a devenit o specie literară atât de apreciată şi graţie celebrului Jack London, creatorul succeselor mondiale „Chemarea străbunilor” şi „Colţ Alb”. La 22 noiembrie 1916, scriitorul avea să-şi ia adio de la viaţa sa zbuciumată, prilej pentru noi de a scoate la lumină adevărata personalitate a acestui geniu traumatizat, departe de a fi un simplu scriitor pentru copii.
Read more: Jack London: „Întâi sunt alb şi abia apoi socialist“Claudia-Elena Mîţoi
Săptămâna aceasta, revista
Taifasuri aniversează 500 de numere. 500 de numere şi aproape zece ani de „taifasuri” cu dumneavoastră, cititorii. În toată această perioadă, în fiecare joi, cele mai frumoase reportaje, pagini de medicină naturistă, de sănătate, de spiritualitate, şi nu numai, au intrat în casele dumneavoastră. Întâlniri cu oameni minunați, pe care vi i-am prezentat cu drag, care v-au împărtășit din poveştile, experienţele şi secretele lor de viaţă. Materialele pregătite cu grijă și cu dragoste au fost rețeta prin care revista Taifasuri a rezistat în timp, şi pentru asta le mulţumesc foştilor şi actualilor colegi şi colaboratori ai revistei. Ne dorim în continuare să avem puterea spirituală de a duce minunata noastră revistă mai departe, să construim o identitate românească, reactivând un sistem de valori care s-a păstrat nealterat, undeva, în sufletul fiecăruia dintre noi. Să vă oferim răspunsuri la orice întrebare, împlinindu-vă visuri, chiar dacă uneori par imposibile. Ce poate fi mai frumos ca la fiecare sfârșit de săptămână să vă încerce aceeași emoție și nerăbdare: răsfoirea unui nou număr al revistei Taifasuri în fața unei cești cu cafea sau cu ceai? Aşadar, nu rataţi nici de acum înainte niciun număr al revistei dumneavoastră de suflet!
de Elena Şerban
Puţini sunt românii cu un nume recunoscut pe plan mondial pentru diferite descoperiri ştiinţifice sau invenţii. Dintre aceştia, se detaşează însă Emil Racoviţă, savant explorator, speolog şi biolog, fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran). Emil Racoviţă s-a născut la 15 noiembrie 1868, la Iaşi, în familia formată de un magistrat iubitor de literatură şi fondator al Junimii şi o pianistă. Cu aşa o familie, viitorul biolog a avut o copilărie frumoasă la moşia părinţilor din Vaslui. Apoi, când a venit vremea să meargă la şcoală, părinţii l-au trimis la Iaşi, pe mâna lui Ion Creangă. După şcoala generală şi după liceu, s-a mutat la Paris pentru a studia Dreptul. În paralel însă, participa frecvent la cursurile Şcolii de Antropologie. Pentru a-i face pe plac tatălui, care îl vedea al doilea magistrat în familie, Emil a finalizat studiile juridice. A urmat însă şi Facultatea de Ştiințe în cadrul Universității Sorbona, pe care a absolvit-o în 1891. Fascinat de biologie, şi-a dat şi doctoratul în acest domeniu în 1896. Aşa că, la vârsta de doar 25 de ani, a fost ales membru al Societăţii Zoologice din Franţa, fapt ce l-a recomandat parcă de la sine în înscrierea sa ca membru în expediţia organizată de statul belgian în zona Antarcticii. Cu acest prilej, Racoviţă a cercetat fauna din Chile şi din Strâmtoarea Magellan şi a descoperit o serie de insule în zonă. După ce a revenit din expediţie, Emil Racoviţă a fost invitat în 1920 să devină profesor la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cluj, acolo unde a înfiinţat primul Institut de Biospeologie din lume. El a rămas în istoria știinţei ca descoperitor al balenei cu cioc. În cinstea cunoscutului speolog, o peşteră din Republica Moldova a fost numită Emil Racoviţă. Savantul a fost însurat cu Helen Boucart şi a avut trei copii: Rene, Jean şi Andre. Emil Racoviţă a murit la 17 noiembrie 1947, la Cluj, la doar două zile după ce împlinise vârsta de 79 de ani.
de Andrei Dicu
Alături de Alexandre Dumas, „părintele muschetarilor”, sau de Jaroslav Hasek, care l-a zămislit pe „bravul soldat Svejk”, Radu Tudoran este scriitorul care ne-a înnobilat adolescenţa cu spiritul aventurii. Romancier de calibru, Radu Tudoran a lăsat în urmă o operă vie şi în zilele noastre, din care se distinge romanul „Toate pânzele sus”, ulterior ecranizat în triumf.
Read more: Scriitorul care a trăit destinul personajului Anton Lupan: Radu Tudoran
de Raluca Grințescu
Capacitatea empatică vă permite să citiți şi să înţelegeți energia oamenilor. Această capacitate poate fi genetică, transmisă de la o generaţie la alta. S-ar putea să împărtăşiți această abilitate cu o rudă, aşa că aruncaţi-vă un ochi pe arborele genealogic al familiei; pare că şi altcineva se potriveşte cu această descriere?
Read more: 12 sfaturi pentru persoanele empatice şi foarte sensibile