de Dana Purgaru
Ueli Steck, un alpinist foarte curajos, şi-a riscat viaţa urcând în viteză versantul nordic foarte abrupt al Muntelui Eigen, din lanţul Alpilor Bernezi din Elveţia, fără să fie susţinut de funii. El s-a cățărat pe cei 1.800 m cu mâinile goale şi cu crampoanele care îl ajutau să se prindă de stânci. Performanța alpinistului a fost dublată de timpul realizat - doar 2 ore, 47 de minute şi 33 de secunde - prin care și-a doborât propriul record, stabilit în anul 2008. Prin această încercare, Steck și-a riscat viața, deoarece ar fi putut oricând să alunece sau să-şi piardă echilibrul şi să cadă în gol.
de Dana Purgaru
O tehnologie inovatoare, ce oferă posibilitatea șoferilor să vadă terenul de sub maşină în timpul mersului, a fost pusă la punct de compania Land Rover.
Read more: S-a inventat maşina transparentă
de Dana Purgaru
Un fizician britanic are răspunsul științific la una dintre întrebările care frământă omenirea: da, putem călători în timp! Dar numai în viitor.
Read more: Da, putem călători în timp!
de Dana Purgaru
Oamenii de știință au creat „fantome” în cadrul unui experiment inedit și au aflat cu această ocazie rolul covârșitor pe care îl joacă organul gândirii în tot acest fenomen care de secole a stârnit imaginația oamenilor.
Read more: Fantomele nu mai au secrete
de Raluca Grințescu
În vremea lui Carol cel Mare, regele francilor, puţini erau oamenii care ştiau carte. Nici măcar cei avuţi şi nobili, care se ocupau numai cu războaiele. Pentru a schimba aceste lucruri, Carol a întemeiat în palatul său o şcoală şi o bibliotecă. Acolo au fost recopiate, adică transcrise - pentru că pe atunci nu exista tipar - foarte multe texte clasice latineşti. Una dintre cele mai de seamă opere cărtureşti a fost scrierea cărţii cunoscute azi sub numele de „Codex Aureus”.
Read more: O carte unică în lume se află în România: Codex Aureus
de Raluca Grințescu
Concertul a luat sfârşit. Solistul, un celebru virtuos al viorii, a dăruit publicului, cu minunata sa artă, câteva pagini nepieritoare ale literaturii muzicale din toate timpurile. Puţini sunt însă cei care se gândesc la o verigă indispensabilă în acest lanţ complicat care-l leagă pe autor de auditoriul său: instrumentul, unealta de care s-a servit interpretul pentru a traduce - a recrea, de fapt - mesajul autorului, cel mai faimos constructor de viori din toate timpurile: Antonio Stradivarius.
Read more: Stradivarius şi viorile sale
de Cristina Cristache
Cercetătorii de la Universitatea din Cambrige vor să creeze arbori bioluminescenţi, meniți să înlocuiască pe viitor lumina electrică stradală. Pentru ca această idee să devină realitate s-au făcut experimente asupra licuricilor, pentru a determina ce anume îi face să strălucească în întuneric şi dacă din punct de vedere genetic este posibilă implantarea bioluminescenţei şi la alte organisme, precum plantele.
Read more: Arborii-licurici ar putea înlocui stâlpii electrici
Fără el, poate nu am fi urmărit cu aceeaşi plăcere multe filme. Fără el, poate nici regizorii nu ar fi fost la fel de inspiraţi. Cu el, cinematografia pare mai frumoasă. Ennio Morricone. Un nume care apare pe genericul a sute de producţii europene şi hollywoodiene, printre care „The Good, the Bad and the Ugly” („Cel bun, cel rău, cel urât”) şi „Once Upon A Time In The West” („A fost odată în Vestul sălbatic”). Născut la 10 noiembrie 1928, la Roma, în familia unui trompetist, Ennio a primit parcă genetic pasiunea pentru muzică. În 1940, Ennio s-a înscris la Conservatorul Academiei Naţionale din Santa Cecilia, pentru a urma un program de patru ani de studiu al trompetei. Doar că, după şase luni, profesorii s-au declarat învinşi. Copilul de doar 12 ani învăţase tot. A continuat apoi la nivel universitar studiul compoziţiei. Şi, ca orice student la Conservator care se respectă, Morricone şi-a dorit să compună muzică clasică, dar a renunţat rapid după ce a fost rugat să facă aranjamente muzicale pentru mai multe melodii italiene. Şi-a dat seama că, de fapt, asta e menirea sa. A compus piese pentru Demis Russos, Gianni Morandi sau Mireille Mathieu. Treptat, s-a reprofilat total şi a început să compună muzică de film în 1962. Doi ani mai târziu, a început să lucreze cu regizorii Sergio Leone și Bernardo Bertolucci. Primele piese au fost şi primele succese, aşa că au continuat colaborarea. De numele lui Morricone se leagă nu doar filmele pentru marele ecran, ci şi cele pentru tv. Cunoscutul serial „Caracatiţa”, care a făcut valuri în întreaga lume, are coloana sonoră compusă tot de Ennio Morricone. În 1956, s-a căsătorit cu Maria Travia, pe care o cunoscuse în 1950. Cei doi au împreună trei copii: Marco, Alessandra şi Giovanni, dintre care ultimii doi au împărtăşit pasiunea tatălui pentru muzică şi cinematografie. Ca semn de apreciere pentru întreaga sa carieră, în 2007, compozitorul a primit din partea Academiei Americane de Film premiul de onoare pentru întreaga sa carieră. De-a lungul celor peste 60 de ani de activitate cinematografică, Ennio a vândut peste 70 de milioane de discuri în întreaga lume. (Elena Şerban)
de Raluca Grințescu
Bijuteriile cu Rudraksha sunt considerate bijuterii de suflet, deoarece au puterea de a influenţa şi de a proteja viaţa purtătorului. Sufletul creşte numai prin vibraţii înalte, paşnice, divine, iar bijuteria de suflet transmite aceste vibraţii. Rudraksha ne permite să ne vedem pe noi cu alți ochi și să ajungem la Eul Interior, depășindu-ne temerile și limitările. Totodată, Rudraksha se referă la cele opt aspecte ale naturii și ale manifestării acesteia: Pământ, Foc, Apă, Aer, Spațiu, Soare, Lună și Forța Vieții, tot ceea ce ne face să ne simțim sănătoși, fericiți și liberi - totul este Rudra.
Read more: Bio-bijuteria care vă schimbă viaţa pe negândite:Rudraksha
de Andrei Dicu
La 8 noiembrie 1960, John F. Kennedy a devenit cel de-al 35-lea preşedinte al SUA. Născut la 29 mai 1917, la Brookline (Massachusetts), Kennedy a fost unul dintre cei mai carismatici şefi de stat, un adevărat playboy, iar moartea sa a dat naştere unor sumedenii de teorii ale conspiraţiei.
Read more: Un playboy bolnăvicios şi misterios: John F. Kennedyde Elena Şerban
Feodor Mihailovici Dostoievski s-a născut la 11 noiembrie 1821, la Moscova, fiind al doilea dintre cei şapte copii ai lui Mihail, medic, şi ai Mariei. A avut o copilărie frumoasă la o moşie din apropierea Moscovei, pe care tatăl său a cumpărat-o după ce a urcat în ierarhia socială. La vârsta de 6 ani şi-a început studiile la şcoala privată din Moscova, iar mai târziu, la Şcoala Politehnică din Petersburg. Cu toate că era inginer, dorinţa de scris, care se manifestase încă din copilărie, nu l-a părăsit. În 1845 a scris romanul „Oameni sărmani”, care s-a bucurat de un mare succes, mai ales în rândul muncitorilor şi al ţăranilor. Cucerit de socialişti, Dostoievski a frecventat cercurile clandestine şi a susţinut desfiinţarea imediată a iobăgiei. Din cauza ideilor sale revoluţionare, Dostoievski a fost arestat la 23 aprilie 1849 şi condamnat iniţial la patru ani de muncă silnică şi la pierderea drepturilor civile. Dostoievski şi-a ispăşit pedeapsa la Omsk, de unde a fost eliberat în februarie 1854. Pe timpul detenţiei, spre deosebire de alţi deţinuţi, lui Dostoievski i s-a permis să citească şi să scrie. Norocul său a fost decesul împăratului Nicolae I, pentru că abia apoi, prin intervenţia unui prieten apropiat Casei Imperiale, i s-a permis să-şi tipărească operele. Apoi, după alte intervenţii, a putut reveni în Rusia europeană, unde s-a apucat imediat de scris. Moartea soţiei sale, Maria Dmitrievna Isaeva, a făcut ca viaţa lui Feodor să ia o turnură nefericită. Băutura, anturajul nefericit şi jocurile de noroc l-au făcut pe scriitor să sufere mereu din lipsa banilor. Se speculează că romanul „Crimă şi pedeapsă” a fost scris pe repede înainte, deoarece avea mare nevoie de bani. În paralel, s-a grăbit să termine şi nuvela „Jucătorul”, deoarece, conform contractului semnat cu editorul Stellovski, dacă acesta nu primea o nouă operă, intra în posesia drepturilor de autor ale tuturor operelor dostoievskiene. Având nevoie de o stenografă pentru a-şi termina mai repede operele, Dostoievski o angajează pe Anna Snitkina, în vârstă de 20 de ani, de care s-a îndrăgostit şi care i-a devenit soţie. A fost perioada cea mai prolifică pentru scriitor. Dintre romanele sale celebre mai amintim: „Idiotul”, „Fraţii Karamazov”, „Demonii”, „Adolescentul”, „Eternul soţ”, „Umiliţi şi obidiţi”. El a murit în 1881, într-un mic oraş de lângă Sankt Petersburg. Dostoievski a avut două fiice - Sonia, care a murit la doar trei luni de la naştere, şi Liuba - şi doi fii - Alexey şi Feodor.