Editoriale

Mai râd românii?

...Râd din plin, unii o fac sănătos, ca o terapie în vremuri grele. Iar când mai vine și o veritabilă Sărbătoare, cum este festCO - Festivalul Comediei Românești, atunci totul se transformă-n regal. Anul acesta, a XII-a ediție (24 mai - 1 iunie) a părut cel mai bine articulată, bogată și cu surprize, pentru care merită un buchet de laude George Mihăiță, directorul Teatrului de Comedie, și neobositul lui staff, avându-i în frunte pe valoroșii Corina Constantinescu și Traian Petrescu.

Mai, luna florilor de Festival…

…Teatrul românesc nu vrea să accepte și criza morală! Se (z)bate, caută soluții de avarii, varii prietenii dau combustie magică sintagmei „Lupta reușește celor care iubesc mai mult lupta decât succesul”, cum spunea Blaga. Această „Lună a florilor”, Mai 2014, devine o superbă dovadă a Luptei teatrului românesc...

La Oradea, un minunat Caragiale-cabaret!

…În ultimii ani, în teatrul românesc, s-a tot montat Caragiale, în fel și chip, uneori în haine total străine lui Nenea Iancu! Mai zilele trecute, am ajuns la Oradea, unde, la Teatrul Regina Maria - Trupa Iosif Vulcan, am vizionat fascinat un inedit Caragiale, într-o sală plină, încântată, cum a fost, am aflat, la toate reprezentațiile ce au urmat premierei de acum un an. „La Union, birjar” este spectacolul în discuție, un seducător Caragiale-cabaret, cu teatru, muzică, dans și varietăți. S-a încumetat la o asemenea grea, dar nobilă idee Daniel Vulcu, actor (și-a asumat și două roluri pentru a supraveghea din scenă spectacolul), directorul Teatrului Regina Maria, care a demonstrat că-i place genul, dar îl și stăpânește, după montări de succes la Baia Mare, Deva și Satu-Mare.

Viva Mexico, la „Nottara“!

… Consecvent cu programele sale dinamice din ultima vreme, Teatrul Nottara din Capitală a continuat seria Spectacolelor-lectură începute, toamna trecută, în cadrul Festivalului „Fest(in) pe Bulevard”. Atunci, s-au citit, de actori ai teatrului, trei apreciate piese românești. După care a urmat noul proiect, condus de tânărul și inventivul regizor Alexandru Mâzgăreanu (avându-l în spate pe experimentatul Mihai Lungeanu): „Spectacolul începe cu o lectură”, în parteneriat cu UNATC „I.L. Caragiale”. Debutul, în decembrie trecut, cu dramaturgia cehă actuală, în trei reușite zile de... spectacole-lectură. Ca una dintre piesele de la „prima lectură” („Pocker Face” de Petr Kolecko, director artistic și secretar literar la teatre din Praga și Kladno) să se afle în prag de premieră pe scena Sălii Studio de la „Nottara”! Cu valoroșii actori Victoria Cociaș și Ion Haiduc, în regia Adelei Bițică, piteșteanca din anul II la Masterat regie de teatru la UNATC.

Read more: Viva Mexico, la „Nottara“!

Teatrul dramaturgilor români

…La Gala UNITER, de la finele lunii trecute, când și-a ridicat Premiul pentru cea mai bună piesă românească din anul trecut, câștigătorul, Alina Nedelea, a trimis un mesaj foarte clar, ca un S.O.S.: marea bucurie a dramaturgilor este să li se joace piesele premiate! Ceea ce nu se prea întâmplă la noi, unde plouă cu tot felul de concursuri de dramaturgie, ceea ce nu-i deloc rău. Rău este că prea puține dintre teatrele care investesc bani în astfel de concursuri (inclusiv UNITER) nu își onorează firma. Doar teatrul din Giurgiu a montat imediat piesele câștigătoare, uneori și cel din Galați. Discuția este însă mult mai gravă, ea nu se reduce doar la concursurile de dramaturgie, ci la starea actuală a dramaturgiei române. Ignorată, marginalizată, umilită. Tema se dezbate în ultima vreme parcă mai profund (felicitări revistei online „Yorick.ro!”), dar mă tem că nu se va mișca nimic în această direcție dacă nu se va schimba fundamental abordarea dramaturgilor români contemporani.

Read more: Teatrul dramaturgilor români

Gala UNITER, lung prilej de zvonuri, bârfe şi… bucurii

...După ce, anul trecut, s-a ținut la Iași, primăvara aceasta, luni, 28 aprilie, Gala Premiilor UNITER a dus sărbătoarea Teatrului românesc în Palatul Culturii din Târgu-Mureș, cu același fervent amfitrion Ion Caramitru. O altă premieră absolută în istoria de 22 de ediții a Galei, însoțită, ca de obicei (nărav vechi la noi!), de tot felul de zvonuri, bârfe și chiar contestări. Înainte de toate, partea luminată a Evenimentului: existența lui într-o perioadă de profundă criză materială, dar și morală.

Cinci Chiriţe şi o Şcublufoaie!

…Ultima premieră de la Teatrul Municipal „Bacovia”, „Vârciorova. Carantină”, a însemnat, fără doar și poate, un spectacol-șoc. Unii l-au adulat, alții l-au făcut praf. Un spectacol cum nu s-a mai văzut pe scena din Bacău, „o prostie mare cu cântece răgușite și coruri zbierate, de Matei Millo și Vasile Alecsandri, prelucrate și mai prostește de Cătălin Ștefănescu, cu ajutorul substanțial al lui Doru Mareș”, cum se deschide Caietul-program al reprezentației. O premieră având la pupitru un regizor redutabil, marele Alexandru Dabija, aflat întâia oară în orașul lui Bacovia, la 50 de kilometri de urbea natală - Piatra-Neamț. Alexandru Dabija, frenetic explorator scenic al tezaurului literar autohton, în stil actual, ca să nu zic postmodernist. Ne-a încântat cu poveștile lui Ion Creangă („OO” și „O... ladă”, după „Punguța cu doi bani”, respectiv „Fata babei și a moșneagului”, la Piatra-Neamț; „Absolut”, după Ivan Turbincă, cu un încântător Marcel Iureș, la Teatrul Act), ba și cu textele lui Alecsandri („Iașii în Carnaval”, la Naționalul moldav; „Sânziana și Pepelea”, la Naționalul clujean). Regizor care venea după un supersucces, tot la Teatrul Act, cu o prelucrare a „Moromeților” lui Marin Preda (text excelent al lui Cătălin Ștefănescu!), cu două roluri antologice (Marcel Iureș și George Mihăiță). Acum...