…Clipe magice, sâmbătă, 14 decembrie, în „Piaţa Timpului”, unde s-au pornit „Serbările galante Radu Beligan”, tulburătoare „Amintiri din prezent”, cum ar fi zis Nichita! La dezvelirea monumentului „Gongul Thaliei”, Radu Beligan şi-a sărbătorit împlinirea celor 95 de ani, bătuţi în aur nemaiştiut, în acorduri de istorie şi vis aruncate curcubeu sfânt peste decenii. Ca apoi, spre ceas de seară, Mitul să urce pe scenă, la 95 de ani (!!!), şi să joace, la „Metropolis”, alături de fiica sa Lamila, flancat de noua „linie întâi” (Marius Manole şi Tania Popa), în „Lecţia de violoncel”, scrisă pentru Maestru de Mona Radu, tânără înnobilată de adoraţia magilor, mereu cânt de primăvară lângă Radu Beligan. A doua zi, Mitul a urcat din nou pe scândura miracolelor, la „Naţional”, să joace (a câta oară, oare?!) în „Egoistul” lui Jean Anouilh, piesă tradusă şi regizată de el. Luni a reluat „Lecţia de violoncel”, ca un curs, în Aula Vieţii şi a Artei, despre timpul fără timp, despre „anii care curg, adesea, mai repede decât clipele, iar clipele se scurg, uneori, mai greu decât anii”, cum mărturisise, transfigurat, lângă Gongul eternităţii teatrului. La 95 de ani, un uluitor tur de forţă, cu trei zile consecutive pe scenă! Aşa ceva nu s-a mai întâlnit în lunga istorie a teatrului universal, şi cei de „Guinness” l-au trecut fascinaţi, frecându-şi ochii, în Cartea Recordurilor.
Read more: Radu Beligan, Nemurirea Teatrului!