Main menu

header

cotnari wide

Cocteilurile, bogăţia meselor speciale!

  Amestecurile între băuturile alcoolice şi sucuri sunt nelipsite la petreceri. Ele semnifică bogăţia, bucuria, fiind totodată şi energizante. De ce să apelaţi la serviciile unui bar, costisitoare de altfel, când puteţi prepara chiar dumneavoastră aceste minunate băuturi?  

Zmeurica autohtonă
Ingrediente: un kilogram de zmeură, un litru de rachiu alb, 100 ml rom, 500 g zahăr, vanilie.
Mod de preparare: zmeura se pune împreună cu zahărul într-o damigeană de trei litri, ce se ţine şase zile la căldură, agitând-o zilnic până se topeşte zahărul. Se pun apoi rachiul alb, romul şi vanilia. Damigeana se scutură bine şi se închide ermetic cu un dop. Se lasă la rece două săptămâni, apoi lichiorul se filtrează şi se poate consuma.

Margarita, specialitatea mexicană
Read more: Cocteilurile, bogăţia meselor speciale!

Masa de Crăciun în lume

  Se spune că de Crăciun stăm la masă cu Dumnezeu. Cu lumini, colindători, cozonaci şi zahăr candel, cu oameni fericiţi şi biserici pline de credincioşi, veniţi să se bucure de naşterea Mântuitorului. Să deschidem, aşadar, împreună cartea cu îngeri, lăsându-i să poposească în casele noastre în seara de Moş Ajun şi să ciocnim un pahar cu vin.

Varza roşie, preferata spaniolilor

  În perioada Crăciunului, pe mesele spaniolilor predomină produsele „de pământ”, Read more: Masa de Crăciun în lume

Reţete vechi din moşi-strămoşi

  Este sărbătoarea Crăciunului şi nimic nu e mai firesc decât să facem o scurtă incursiune în lumea reţetelor vechi ca sfânta sărbătoare. Spectaculoase şi gustoase, reţetele speciale pe care vi le prezentăm acum sperăm să vă aducă farmecul pe care îl aveau în momentul în care au fost inventate.

Cina Crăciunului
Read more: Reţete vechi din moşi-strămoşi

Prepararea porcului la Ignat

  În vechile culturi, porcul a fost considerat un animal sacru, ce era sacrificat în onoarea zeilor, în cadrul unor ceremonii publice de mare amploare, din care nu lipseau actele culinare rituale, urmate de mese comune, la care oamenii mâncau în credinţa purificării şi întăririi lor prin puterea vitală a cărnii.  Sacrificarea porcului în ziua de Ignat (20 decembrie) reprezintă un adevărat ritual. Credinţa că porcul îşi visează moartea în noaptea de Ignat, prinderea şi înjunghierea animalului, efectuarea diferitelor semne rituale pe corpul acestuia constituie momente menite să preîntâmpine stingerea „seminţei” porcilor, să asigure sănătatea gazdei în anul ce va veni, să alunge spiritele rele.
Read more: Prepararea porcului la Ignat

Monalisa comestibilă la Beijing!

  Replici ale unor tablouri celebre, precum „Mona Tofu”, cu ochii din boabe de piper şi părul din foi de varză, şi „Cabbage Monroe”, o versiune vegetală a celebrei lucrări a lui Andy Warhol din 1967, „Marilyn Monroe” au fost incluse într-o expoziţie de artă contemporană vernisată la Beijing.
Read more: Monalisa comestibilă la Beijing!

Reţete celebre (II)

  Arome cu parfum de istorie, amestecuri de ingrediente şi de fapte, toate acestea dau savoare grastronomiei de lux. Marii bucătari ai lumii pregătesc aceste preparate celebre după reţetele iniţiale, inspirate de personaje celebre şi faptele lor. Încercaţi-le şi dumneavoastră.
Read more: Reţete celebre (II)

Retete celebre (I)

  Sunt cele mai scumpe preparate din lume, iar cei care îşi permit să le consume frecvent le apreciază pentru savoarea inconfundabilă. În spatele lor se ascund poveşti deosebite, bucătari rafinaţi şi personalităţi marcante. Vă propunem reţetele unora dintre cele mai renumite şi mai luxoase mâncăruri create de maeştri ai gastronomiei de-a lungul istoriei.
Read more: Retete celebre (I)

La Taverna lui Romică

  Restaurantul unde se întâlnesc vedetele care preferă bucatele tradiţionale româneşti şi vinurile vechi
  În ultima perioadă, tot mai multe vedete îşi deschid localuri de lux, „asezonate” cu nota proprie a personalităţii lor. Restaurantul îndrăgitului actor Romică Ţociu, „La Taverna lui Romică”, a devenit, chiar la puţin timp de la inaugurare, locul preferat al VIP-urilor, dar şi al celor îndrăgostiţi de mâncarea „ca la mama acasă”.
Read more: La Taverna lui Romică

Un stat, un popor, o băutură! (II)

  Aproape fiecare stat are o băutură tradiţională şi, aşa cum vă promiteam în numărul trecut, continuăm prezentarea unor licori specifice diverselor naţiuni de pe mapamond.

  Peru - pisco
  Calmii şi blânzii peruani au o băutură tradiţională extraordinară: pisco. Acest coniac foarte aromat se prepară din struguri presaţi în vase de lut, ce se numesc… pisko. Peste struguri se adaugă drojdie şi zahăr, ce accentuează fermentaţia. Vinul obţinut în acest fel este lăsat la distilat şi apoi „pus la învechit” în butoaie de stejar. Un litru de pisco se obţine din şapte-opt kilograme de struguri. Localnicii beau pisco amestecat cu suc de lămâie şi zahăr.
Read more: Un stat, un popor, o băutură! (II)

Un stat, un popor, o băutură! (I)

  Aţi fost în Spania, deci aţi băut sangria! V-aţi petrecut vacanţa de vară în Grecia. Cum a fost ouzo? Cam acestea sunt unele dintre întrebările la care trebuie să răspundem când revenim dintr-o călătorie într-o ţară străină. Aşa cum noi avem ţuica, aproape fiecare stat are o băutură tradiţională. Vă prezentăm câteva băuturi de acest gen, reţetele cunoscute de fabricaţie şi ţara de provenienţă.

  Sangria spaniolă
  O nebunie de arome, dată de amestecul delicios de vin roşu, suc de portocale şi bucăţi de fructe (ananas, portocale, mere). Un pahar cu sangria rece, cu bucăţi de gheaţă, vă readuce cheful de viaţă în toridele veri din Peninsula Iberică. Deşi are un gust ce îmbie la băut, trebuie să aveţi mare grijă de vorba românească: „Dulce, dulce, dar te duce!”.
Reţetă: Amestecaţi într-un vas mare o jumătate de cană cu zahăr, o sticlă de vin roşu sec, o portocală, o lămâie, un kiwi, căpşuni şi un măr tăiate în cuburi mici, plus Read more: Un stat, un popor, o băutură! (I)

Reţete marocane

  Gastronomia marocană este deosebită datorită amestecurilor variate de condimente şi reţetelor exotice ce combină carnea cu diverse fructe. În bucătăria marocană, alcoolul şi carnea de porc sunt interzise, fiind vorba despre o cultură musulmană. Marocanii consumă multă carne de miel, vită, pui şi peşte. Dulciurile marocane sunt preparate în general din nuci şi miere. Deşi este asemănătoare cu bucătăria tunisiană sau algeriană, cea marocană are un stil culinar aparte şi preparate specifice. Cele mai cunoscute specialităţi marocane sunt cuşcuşul, bisteeya, tagine, harira, harissa şi, nu în ultimul rând, ceaiul marocan. Vă invităm să încercaţi şi dumneavoastră câteva reţete de preparate specific musulmane din vechiul Maroc.

  Salată de cuşcuş  Read more: Reţete marocane

Conserve de toamnă

  În această perioadă, fiecare gospodină îşi pregăteşte borcanele cu murături, dulceţuri şi zacuscă pentru iarnă. Chiar dacă magazinele sunt pline de astfel de preparate, şi mulţi le preferă, ele nu se compară cu cele făcute în casă, cu drag şi îndemânare. Iată câteva reţete de conserve de iarnă pentru cei care nu vor să uite gustul de altădată.
Read more: Conserve de toamnă

Pregătiri de toamnă cu Matilda Pascal-Cojocăriţa

Frumoasa şi talentata cântăreaţă de muzică populară Matilda Pascal-Cojocăriţa este şi o bună gospodină. Nu trece an în care să nu pună pentru iarnă legume şi zarzavaturi la congelator şi la borcan. De aceea am rugat-o să ne împărtăşească şi nouă câteva reţete.

  Fasole verde la congelator
  Ingrediente: fasole verde şi apă. Mod de preparare: mai întâi se spală fasolea şi se curăţă bine de codiţe, se rupe în bucăţi mici, apoi se mai spală o dată şi se fierbe bine. După ce se răceşte, fasolea se bagă în pungi şi se pune la congelator.

  Fasole la borcan I
  Ingrediente: cinci kilograme de fasole verde, 750 ml ulei, nouă cepe mari, albe, trei kilograme de roşii şi câteva linguri cu sare, după gustul fiecăruia. Mod de preparare: se alege fasolea verde mai crudă, de preferat fără aţă, se spală şi se crapă prin mijloc în două. Se adaugă uleiul peste fasolea pusă într-o cratiţă mare la foc. Apoi se pun ceapa tăiată mărunt şi sarea, după care se fierb bine. Când sunt fierte se adaugă roşiile curăţate de coajă şi de seminţe. Apoi se lasă să mai fiarbă puţin, se pun în borcane, se leagă şi se pun puţin în cuptor, la sterilizat.
 
  Fasole la borcan II
  Ingrediente: fasole verde, apă, sare, mărar. Mod de preparare: se curăţă fasolea, se spală, se rupe şi se lasă să se scurgă de apă într-o sită. Se fierbe saramura cu mărarul. Se pune fasolea în saramură să dea un clocot. Se scoate fasolea cu lingura cu găuri şi se pune într-un vas. După ce s-a răcit se aşază în borcane de 800 ml sau de un litru. Se toarnă peste ele saramura în care s-a fiert fasolea. Aceasta trebuie să acopere fasolea cu două degete şi borcanele să rămână goale cu două degete. Se pune la fiecare borcan câte un vârf de cuţit de conservant. Se acoperă borcanele cu celofan dublu, udat, se leagă cu sfoară subţire udată. Se acoperă cu o cârpă de bucătărie udă şi se pun să fiarbă în apă o jumătate de oră, la foc domol, pentru sterilizare.

  Castraveţi muraţi
  Ingrediente: castraveţi, piper, sare, zahăr, oţet, boabe de muştar, hrean, mărar, frunze de ţelină, conservant, ardei iute (după preferinţă).  Mod de preparare: mai întâi se spală castraveţii, apoi se curăţă hreanul. Se pun în borcan: hreanul, mărarul şi frunzele de ţelină. După care se aşază castraveţii. Deasupra castraveţilor se pun rădăcini de hrean. Se toarnă apa rece peste castraveţi, apoi se goleşte apa într-un vas şi se pun următoarele ingrediente (pentru un borcan de cinci litri): cinci linguri cu sare, cinci linguri cu zahăr, o cană cu oţet, un pacheţel de conservant, piper boabe şi boabe muştar. Se amestecă totul până se topesc sarea şi zahărul şi se toarnă peste castraveţii din borcan. Se leagă borcanul cu celofan şi se pune pentru iarnă.

  Gogoşari la borcan
  Ingrediente: zece kilograme de gogoşari, 500 ml ulei, 250 g zahăr, un litru de oţet, o cană cu sare, piper, ienibahar, foi de dafin, boabe de muştar şi hrean. Mod de preparare: mai întâi se curăţă gogoşarii, se taie în două şi se aşază într-un vas mare, peste care se pun toate ingredientele amintite mai sus. Gogoşarii vor sta în acest vas cu toate ingredientele timp de două zile, în care se amestecă periodic. Într-un final se pun în borcane cu zeama ce s-a lăsat în cele două zile. Se leagă borcanele cu celofan şi se ţin într-un loc răcoros.

Maria Petrache

Tradiţie la Sărbătoarea Pâinii

    Un week-end frumos şi cald de toamnă, cu frunze ruginii. Muzică populară, costume tradiţionale, gospodine din câteva judeţe ale ţării. Şi un miros de pâine proaspătă scoasă din cuptor de-ţi lăsa gura apă. Acestea au fost ingredientele Sărbătorii Pâinii, care s-a desfăşurat în zilele de 4 şi 5 octombrie în Parcul Naţional din Bucureşti. Au răspuns invitaţiei lansate de Primăria Sectorului 2 şi de Centrul Cultural „Mihai Eminescu“ 140 de meşteri populari, dar şi brutari din Hunedoara, Maramureş, Botoşani, Olt, Teleorman, Harghita, Bucureşti şi chiar din Republica Moldova.
    Pentru bucureşteni a fost o adevărată plăcere să guste din preparatele executate cu măiestrie de brutari: pâine coaptă la ţest, pe vatră sau în cuptor, cozonaci secuieşti (kürtöskalács), plăcinte hunedorene pregătite la tigaie (un soi de scovergi), brânzoaice, cozonaci şi turtă dulce. Ce festin!! În afara preparatelor de brutărie, vizitatorii au mai putut să „testeze” bulz preparat la faţa locului, păstrămioară şi cârnăciori, pe care i-au stropit din belşug cu vin sau cu must de Medgidia. Ambianţa sonoră a fost asigurată de câteva formaţii de muzică populară, dar şi de câţiva interpreţi de renume. Nu doar produse gastronomice s-au putut cumpăra la Sărbătoarea Pâinii, ci şi obiecte de sticlă şi de lemn, produse ceramice, ii sau păpuşi textile.
Povestea ţestului
   Unul dintre cele mai apreciate produse de panificaţie de la acest eveniment a fost pâinea preparată într-o metodă tradiţională oltenească. La ţest.  Ţestul este un cuptor mobil, în formă de capac mai bombat (clopotul), confecţionat din lut, utilizat în special pentru coacerea pâinii, dar şi a altor preparate. Cu un diametru ce variază între 40 cm şi 60 cm, un astfel de cuptor poate cântări aproximativ 20 kg. Are două părţi mobile: un platou pe care stă, pe care se face focul, şi clopotul. În momentul în care gospodina trebuie să bage sau să scoată pâinea din ţest introduce un vătrai într-un orificiu din clopot şi ridică pur şi simplu. La prima folosire dintr-o zi focul trebuie să ardă în acest cuptor preţ de o oră, apoi doar circa 20 de minute. O pâine se coace în acest fel după doar 30 de minute. În prezent, el se mai întâlneşte încă în gospodăriile tradiţionale din sudul ţării. Gospodinele afirmă că îl folosesc întrucât preparatele coapte în acest fel sunt mai gustoase şi miros mai frumos.
 Reţetă de plăcintă gorjeană făcută în ţest
Trei căni cu mălai, două linguri cu brânză puţin sărată, un guguloi de unt cât un ou de prepeliţă şi un praf de sare. Se amestecă toate foarte bine, până se întăreşte aluatul. Se unge o tavă de pământ cu untură şi apoi se aşază un pat de foi de varză murată. Aluatul se pune peste frunze şi apoi tava se bagă în ţest. Poftă bună!

Elena Şerban
 


Proverbe legate de ţest
   -Femeia însărcinată să nu se uite la ţest, pentru că iese copilul „ţestos”;
   - N-arunca ţestul în gunoaie, că faci buboaie;
   - E umblat ca ţestul în vatră (se spune despre oamenii care n-au ieşit deloc din satul lor).

Bucataria pentru toti - Wok, tigaia chinezească

    Bucătăria chinezească se bazează în mare parte pe prepararea alimentelor cu ajutorul acestei tigăi. Este un vas de gătit fabricat din fontă, oţel carbon sau aluminiu, materiale bune conducătoare de căldură, ce permit ca alimentele să fie gătite la o temperatură mare, într-un timp foarte scurt. De asemenea, vasul este acoperit cu un material antiaderent. În ultimul timp, wok-ul a devenit foarte cunoscut în toată lumea, datorită calităţilor sale apreciate în arta culinară. 

Realizată din fontă sau din aluminiu
    Forma clasică a acestui vas pentru gătit este cea rotundă, cu baza curbată. Permite o suprafaţă mai mare de gătit, spre deosebire de tigăile cu margini verticale. Vasul wok este destul de mare, cu două mânere, unul rotund şi altul drept şi lung, pentru a fi simplu de manevrat. În magazine se găsesc două tipuri de tigăi wok. Cele chinezeşti sunt mai subţiri şi mai uşoare, iar cele occidentale, mai groase şi mai grele. Tigăile din fontă menţin căldura, dar se încălzesc mai greu, iar timpul de preparare a alimentelor este mai lung. Dar sunt cele mai recomandate, pentru că acelea confecţionate din aluminiu se deformează uşor la temperaturi ridicate. 
Read more: Bucataria pentru toti - Wok, tigaia chinezească

Călătorie în istoria cofetăriei Capşa „Casa subţire” a Bucureştilor

    În perioada în care industria bomboneriei şi a cofetăriei era la începuturi, iar bucureştenii consumau „dulciuri orientale”, Grigore Capşa, nepotul lui Constantin Capşa, „un cojocar subţire”, va pune bazele unei cofetării ce va deveni de-a lungul vremii „cea dintâi cofetărie” din Bucureşti şi una dintre cele mai bune din sud-estul Europei. Casa Capşa a intrat de-atunci în istoria gastronomiei româneşti, iar clientela de seamă care i-a trecut pragul s-a bucurat de „cofeturi cum nu se mâncase până încă, cu consumaţii cum nu se băuse...”, după cum spun documente ale vremii. 

Furnizor de dulciuri pentru familii regale
     Născut în 1841, Grigore Capşa s-a perfecţionat încă de la vârsta de 15 ani la renumita Casă Boissier, unde a învăţat ca nimeni altul tainele meseriei pe care şi-o alesese. În scurt timp, Grigore Capşa a ajuns furnizor al Curţii Regale din Franţa, în 1869, delectând-o pe împărăteasa Eugenia cu excepţionalele sale produse. Întors în ţară, el se ambiţionează să modernizeze arta cofetăriei, făcând ca Bucureştii să rivalizeze cu francezii, lucru nemaiîntâlnit în acea epocă. Pentru meritele sale, Capşa devine furnizor al curţii „domnitoare” şi primeşte prima sa medalie, „Bene Merenti”, clasa I.

Read more: Călătorie în istoria cofetăriei Capşa „Casa subţire” a Bucureştilor