Main menu

header

487 15 1de Cătălina Tăgârță

Tiroida este o glandă în formă de fluture, situată la baza gâtului, ce are un rol decisiv asupra sănătății. Prin intermediul hormonilor secretați, aceasta controlează metabolismul, de la ritmul cardiac până la viteza de ardere a caloriilor. Dacă suspectați că ceva este în neregulă cu această glandă (spre exemplu, acuzați o creștere masivă în greutate, pierderea părului, lentoare sau, din contră, pierdere în greutate, palpitații, tremurături ale mâinilor), mergeți la un specialist în endocrinologie. Acesta vă va face un test de sânge prin care se urmărește nivelul TSH (hormonul de stimulare tiroidiană). O valoare mare indică o tiroidă hipoactivă (hipotiroidism), iar o valoare mică indică o tiroidă hiperactivă (hipertiroidism). Doctor Diana Loreta Păun (foto), medic primar endocrinolog la Institutul Naţional de Endocrinologie C.I. Parhon, ne-a dezvăluit mai multe despre acest subiect.

„Hipertiroidia poate genera complicaţii cardiace”

- Doamna doctor, când putem spune că ridică probleme glanda tiroidă?

- Glanda tiroidă poate ridica atât probleme morfologice, cât şi funcţionale. Problemele morfologice se obiectivează prin creşterea în volum, numită guşă, sau prin apariţia nodulilor tiroidieni; în timp ce problemele funcţionale se manifestă prin apariţia hipotiroidiei sau hipertiroidiei.

- Că tot ați amintit de acest aspect, care este mai periculos: hipertiroidismul sau hipotiroidismul?

- Atât hipo, cât şi hipertiroidismul sunt periculoase, deoarece hormonii tiroidieni acţionează asupra tuturor ţesuturilor, organelor şi metabolismelor. Ca atare, orice modificare a funcţiei tiroidiene are repercusiuni asupra întregului organism. Spre exemplu, hipertiroidia poate genera complicaţii cardiace - de tipul fibrilației atriale sau insuficienţei cardiace; pe când hipotiroidia induce pericardită, o altă complicaţie cardiacă redutabilă.

„Hipotiroidia induce creștere ponderală”

487 15 2- Care sunt simptomele în cazul fiecăreia dintre cele două? Ce ar trebui să-l alarmeze pe cititor ca să se adreseze de urgență medicului?

- Hipertiroidia se manifestă prin scădere ponderală, agitaţie, anxietate, insomnie, palpitaţii, tahicardie; în timp ce hipotiroidia induce creştere ponderală, edeme, astenie fizică, somnolenţă, constipaţie şi bradicardie, sensibilitate crescută la frig, paloare şi uscăciunea pielii, răguşirea vocii, o creştere a nivelului colesterolului din sânge, durere musculară şi articulară, unghii şi păr casabile sau chiar depresie.

- Ce analize se impun pentru aflarea diagnosticului?

- Diagnosticul bolilor endocrine implică dozări hormonale (hormoni tiroidieni şi TSH); de markeri tumorali şi imuni (calcitonin, tireoglobulină, ATPO) şi investigaţii imagistice (ecografie tiroidiană, eventual scintigramă tiroidiană sau puncție-biopsie tiroidiană).

„Femeile sunt mai afectate”

- Cât de grave pot fi bolile glandei tiroide?

- Bolile tiroidiene nu au risc letal, însă evoluţia lor este, în general, de lungă durată. Deoarece hormonii tiroidieni acţionează asupra tuturor ţesuturilor, consecinţele bolilor tiroidiene sunt importante. Spre exemplu, apariţia unei disfuncţii tiroidiene poate afecta creşterea şi dezvoltarea copilului, fertilitatea la adult, dar şi starea generală, capacitatea de concentrare, dispoziţia, ideaţia.

- La ce vârstă apar cel mai frecvent?

- Bolile tiroidiene pot apărea la orice vârstă, din copilărie până la bătrâneţe, şi sunt mai frecvente la femei.

- Există statistici legate de acest subiect. Poate se cunosc date referitoare la câţi români sunt afectaţi, câţi primesc tratament etc.

- Statistica Institutului Național de Endocrinologie C.I. Parhon reflectă faptul că patologia tiroidiană este prima cauză de internare, astfel că bolile tiroidiene reprezintă cea mai freventă patologie tratată de medicii endocrinologi în România.

„Sarea iodată, utilă în prevenţia gușii endemice”

- Problemele legate de glanda tiroidă pot fi ţinute sub control doar cu medicaţie sau exclusiv prin alimentaţie?

- În general, această problemă trebuie neapărat tratată dacă funcţia tiroidiană este modificată.

- Care este rolul sării iodate în tratamentul bolnavilor cu afecţiuni endocrine?

- Sarea iodată este utilă în prevenţia gușii endemice. Țara noastră e cunoscută cu deficit cronic de iod în apă şi alimente, cu precădere în anumite zone. Iodarea universală a sării a fost impusă de mai bine de 50 de ani, ca politică de prevenţie, şi a dus la eradicarea cretinismului endemic.

„De tratament chirurgical beneficiază de regulă pacienţii tineri”

- În ce constă tratamentul?

- În general, hipertiroidismul beneficiază de trei tipuri de tratament, respectiv de cel medicamentos, de cel chirurgical şi de cel cu iod radioactiv. Tratamentul chirurgical şi cel cu iod radioactiv reprezintă soluții radicale, iar, în cele mai multe cazuri, pacienţii care folosesc antitiroidiene de sinteză necesită, după obţinerea normotiroidismului, un tratament radical, doar 25%-30% beneficiind de o remisiune clinică prelungită. De tratamentul chirurgical beneficiază, de regulă, pacienţi tineri, fără probleme cardiace sau fără alte boli cronice severe şi, de asemenea, pacienţii care au guşi voluminoase sau mari. Pe de altă parte, bolnavii care beneficiază de tratament cu iod radioactiv sunt pacienţi trecuţi de 50 de ani, la vârsta a treia şi care, de multe ori, asociază complicaţii cardiace sau alte afecţiuni cronice severe, ce determină o creştere a riscului anestezic şi respectiv chirurgical. Însă, un alt element care permite alegerea tipului de tratament radical este opţiunea pacientului, care trebuie informat asupra avantajelor şi dezavantajelor fiecărei variante.

Simptomele hipotiroidismului se accentuează atunci când afecţiunea nu este tratată. Stimularea constantă a glandei pentru ca aceasta să elibereze mai mulţi hormoni poate duce la creşterea tiroidei, iar pacientul poate deveni mai uituc, începe să proceseze mai încet informaţiile şi experimentează un sentiment de depresie

Gravidele trebuie să-şi regleze dozele hormonale

Întrucât sarcina produce schimbări hormonale extreme, femeile care suferă de hipotiroidism și sunt însărcinate sau vor să conceapă un copil trebuie să viziteze regulat medicul endocrinolog, pentru reglarea dozelor hormonale sintetice necesare controlului bolii. În general, gravidele au nevoie cu 25%-50% mai mulți hormoni tiroidieni sintetici de substituție în cele nouă luni de sarcină. Hipotiroidismul netratat crește riscul pierderilor de sarcină, de aceea intervenția medicului endocrinolog este foarte importantă pentru mamă și bebeluș.