de Raluca Grințescu
Suntem martorii unui „război împotriva populaţiei” fără precedent, unul în care omului i se cere o atenţie sporită faţă de ceea ce se întâmplă în jur, pentru a evita ceea ce altfel i-ar putea distruge viaţa, fără ca măcar să-şi dea seama de ce a devenit atât de neputincios şi lipsit de vlagă. Ajungem treptat, asemenea puilor din crescătoriile de păsări, o masă de carne, obezi, fără memorie şi iniţiativă, cu dată de expirare cât mai recentă, înhămaţi mai degrabă la căruţa morţii. Şi - dacă se poate - fără urmaşi!
Pate cu astm și salam cu demență
Glutamatul monosodic (MSG) este un potențiator de aromă şi este adăugat în cantitate mare la amestecurile de condimente şi mirodenii cum ar fi produsele de tip Vegeta sau Delikat, care conțin până la 15% glutamat monosodic, precum şi supele la plic, condimente pentru peşte, „fix pentru cartofi” etc., adică toate prafurile dubioase care promit mâncare bună făcută din nimic. Alte produse care pot conţine glutamat monosodic sunt unele mezeluri sau anumite tipuri de brânză topită. Într-un raport prezentat, în 2006, în faţa comisiei de experţi pentru aditivi alimentari din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi intitulat „Otrăvirea lentă a omenirii” („The Slow Poisoning of Mankind”), cercetătorul John Erb a rezumat sute de studii care au tratat în ultimii 50 de ani efectele glutamatului de monosodiu asupra animalelor şi oamenilor. Aşadar, cu toate că guvernele au la dispoziţie o largă bibliografie ştiinţifică privind efectul nociv al glutamatului, nu iau nicio măsură măcar de a informa populaţia, dacă nu şi de a interzice această otravă cu efect întârziat. În acelaşi timp, la comandă, din când în când, mai-marii şi responsabilii cu sănătatea publică luptă înverşunat pentru a proteja sănătatea publică prin vaccinuri. De ce?
Din ce în ce mai înfometați
De ce mâncăm fără să ne mai putem opri, până ajungem obezi? Potrivit cercetătorilor F. Bellisle şi M. Monneuse, un procent de 0,6% glutamat de monosodiu este suficient pentru a-i determina pe oameni să mănânce tot mai mult şi mai repede; se pare că în jur de 6% din dieta zilnică a unei persoane ar putea fi alcătuită din MSG. Aceasta înseamnă că, la un consum de două kilograme de alimente pe zi, un adult sau un copil ar primi o doză de 12 g glutamat de monosodiu: o astfel de doză este suficientă pentru a omorî un şobolan de un kilogram. În literatura de specialitate, „şoareci trataţi cu MSG” este o expresie sinonimă cu obezitatea, letargia şi creşterea nivelului de insulină. De zeci de ani, cercetătorii produc în laborator şoareci ce suferă de obezitate, din cauza aplicării de glutamat de monosodiu în diferite doze. De asemenea, MSG-ul adăugat în hrana oilor a condus la o creştere experimentală a apetitului, încât consumul de hrană de slabă calitate poate fi mărit prin tratarea acesteia cu MSG. Într-un alt studiu având la bază subiecţi umani, „Umami şi apetitul” („Umami and Appetite”), realizat în 1990 de P.J. Rogers şi J.E. Blundell, s-a constatat că atunci când un om consumă o masă în care este adăugat MSG, acestuia i se face curând foame din nou şi va consuma o cantitate mai mare de hrană tratată cu MSG decât cea fără acest ingredient.
Distruge sistemul nervos şi creşte riscul de epilepsie
Într-un studiu realizat în 1984, cercetătorii au reuşit să provoace atacuri de epilepsie şoarecilor cărora li s-au administrat mici doze de MSG. MSG-ul este responsabil şi pentru creşterea secreţiei de insulină, se arată într-un studiu documentat de A. Niijima şi T. Togiyama, în 1990: „Când cavitatea orală a şoarecelui a fost infuzată cu o soluţie de MSG, s-a constatat o creştere rapidă a nivelului de insulină din sânge la trei minute de la stimulare”. Aceleaşi efecte au fost observate şi într-un experiment cu subiecţi umani. Experimentele realizate pe şoareci au mai arătat că MSG reduce secreţia hormonului de creştere, şoarecii devenind obezi şi având o creştere deficitară. Efectele se observă însă şi la oameni: „La indivizii obezi, secreţia hormonului de creştere este împiedicată (…), iar gradul acestui defect în secreţie este proporţional cu gradul de obezitate”.
Copiii sunt tot mai agresivi și oamenii, infertili
Glutamatul potențează comportamentul agresiv și antisocial, scăzând totodată nivelul de atenție și de concentrare. Un alt efect deosebit de important observat de cercetători în testarea glutamatului pe șoareci este comportamentul agresiv și antisocial generat asupra rozătoarelor. Aceasta este, de fapt, o trăsătură surprinsă de toate experimentele din domeniu, fără excepție, așa cum subliniază și doctorul Russell Blaylock în cartea sa „Excitotoxinele”. Și cum omul este de cinci ori mai receptiv la glutamat decât șoarecii, iar copiii de patru ori mai mult decât adulții, să ne mai mire oare că, îndopați cu chipsuri, dressinguri și supe, copiii noștri sunt tot mai agresivi? Având în vedere că studiile științifice arată tot mai concludent cum glutamatul distruge zonele cerebrale responsabile cu concentrarea și atenția și, în general, slăbește capacitățile cognitive - atât la animale, cât și la oameni, chiar din faza intrauterină dacă mama a consumat multe alimente bogate în glutamat -, de ce ne-am mai mira de slabele rezultate cognitive ale copiilor noștri sau de faptul că, așa cum arată aceleași studii, oamenii devin infertili? Magazinele sunt pline de produse care conțin glutamat monosodic, un aditiv periculos. Spitalele din România sunt pline de tineri și copii cu boli grave, incurabile. Tot felul de forme de cancer ne macină viețile și ne întrebăm de unde aceste maladii. Hai să ne uităm pe etichetele alimentelor și o să înțelegem ce ne bagă în pământ înainte de vreme.
Atenție! E 621 se găsește în chipsuri, floricele, supe instant, condimente, pate de ficat, pate vegetal, salam, parizer, crenvurști.
Interzis în Australia, dar tolerat în SUA
Glutamatul se întâlneşte şi în alimente naturale. Cele mai mari concentraţii de glutamat se găsesc în drojdie, ciuperci, roşii, brânzeturi şi extracte vegetale. De aceea, unele semipreparate pot conţine valori periculos de mari de glutamat fără a fi „aditivate” cu E 621. Dacă un produs alimentar are ca ingrediente „proteină vegetală hidrolizată” (care conţine până la 30% glutamat), „proteină din plante hidrolizată”, „arome naturale”, „aromatizanţi” sau „extract Kombu”, atunci glutamatul este prezent în acel aliment în cantităţi suficient de mari pentru a ne atrage atenţia. Glutamatul este interzis în Australia, însă este tolerat în Statele Unite. Majoritatea persoanelor sunt sensibile la glutamat, invocând simptome ca greaţă, dureri de cap, ameţeli, palpitaţii, slăbiciune şi oboseală. Toate acestea sunt cunoscute sub denumirea generică de „simptomul mâncării chinezeşti”.
Pericol pentru pruncul nenăscut
Glutamatul afectează pruncul încă din pântecele mamei sale. S-a descoperit că MSG poate să depășească bariera pusă de placentă și să pună astfel în pericol fătul aflat în pântecele mamei sale. Efectele negative au fost amplu analizate pe șoarecii folosiți în experimente, dar „aceste observații dovedesc posibilitatea unei otrăviri dincolo de placentă a fetușilor umani după consumul de către mamă al unor alimente bogate în glutamat”. În urma acestor observații experimentale ale efectelor nocive pe care le are glutamatul asupra sarcinii, cercetătorii
M. Hermanussen și J.A. Tresguerres au tras un puternic semnal de alarmă în 2003: „Sugerăm cu tărie abandonarea agentului aromatizator glutamat de monosodiu și reconsiderarea dozelor zilnice de proteine și aminoacizi recomandate în timpul sarcinii”.