de Cătălina Tăgârţă
Diabetul zaharat gestaţional (DZG) reprezintă diabetul care debutează după săptămânile 24-28 de sarcină şi care se diagnostichează prin prezenţa unei singure valori patologice a glicemiei în cursul testului de toleranţă la glucoză orală. Profesor doctor Maria Moţa (foto), preşedintele Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, ne-a spus mai multe pe această temă.
„În Europa, prevalenţa este 12,6%”
- Doamna doctor, câte dintre gravidele din România dezvoltă diabet în timpul sarcinii?
- Prevalenţa DZG este greu de evaluat, din cauza criteriilor diferite de diagnostic ale acestuia şi a particularităţilor populaţionale; dar se raportează că 7%-14% sau chiar 25% dintre femeile gravide ar avea DZG. Cele mai recente date publicate de International Diabetes Federation arată că prevalenţa globală a hiperglicemiei în cursul sarcinii - la femeile cu vârste între 20 şi 49 de ani - este 16,9%. În Europa, prevalenţa este 12,6%, însă în România nu există studii epidemiologice legate de acest subiect.
- Care sunt simptomele acestui tip de diabet? La ce trebuie să fie atente viitoarele mămici?
- În anumite cazuri, înainte de săptămâna 24 de sarcină, femeile gravide pot prezenta semne clinice de hiperglicemie, glicozurie, infecţii de tract urinar, candidoze vulvovaginale. În acest caz, se recomandă determinarea glicemiei.
Atenţie la infecţiile urinare recidivante!
- Dar despre cauze/factori de risc ce ne puteţi spune?
- Factorii de risc pentru DZG sunt următorii: istoric familial de obezitate sau diabet zaharat; vârsta mai mare de 35 de ani; suprapondere sau obezitate; greutatea mamei la naştere (mai mică de 2,5 kilograme sau peste 4 kilograme); fumatul; alterarea toleranţei la glucoză în antecedente (valori ale glicemiei între 140 şi 199 mg/dl). De asemenea, mai poate fi vorba despre DZG în trecut; creştere ponderală excesivă; exces de lichid amniotic; sterilitate, moarte fetală; avorturi spontane; infecţii urinare recidivante; exces ponderal rapid în primele şase luni; exces de lichid amniotic; tensiune arterială mai mare de 135/85 mmHg; iminenţă de avort sau naştere prematură; utilizarea unor substanţe medicamentoase pentru întreruperea contracţiilor; sindromul de ovar polichistic; diete sărace în fibre şi bogate în alimente cu index glicemic crescut; sedentarism, şi lista poate continua.
„E necesar screeningul la 6-12 săptămâni post-partum”
- E adevărat că, în cele mai multe dintre cazuri, o dată cu naşterea, se rezolvă şi această problemă?
- Femeile cu DZG prezintă un risc de 50%-70% de a dezvolta diabet zaharat (DZ) de tip II în următorii cinci-zece ani. Însă, întrucât în multe cazuri e vorba despre paciente cu DZG tip II preexistent, nediagnosticat, femeile cu istoric de DZG trebuie reevaluate. American Diabetes Association 2013 indică screeningul femeilor cu DZG la 6-12 săptămâni post-partum folosind testul de toleranţă la glucoză orală (TTGO) şi criteriile de diagnostic pentru populaţia generală, apoi screening la trei ani, pentru tot restul vieţii. Având în vedere riscul crescut al femeilor cu DZG de a dezvolta boala la o sarcină ulterioară, în cazul în care se plănuieşte o altă sarcină, se recomandă testarea prin TTGO înainte de concepţie sau în primul trimestru de sarcină.
- E posibil ca diabetul să fie transmis şi nou-născutului? Care sunt pericolele pentru mamă şi pentru făt?
- Valorile glicemice crescute peste limita normală pot avea consecinţe nefavorabile atât pentru mamă, cât şi pentru făt. În cazul acestuia din urmă pot apărea: macrosomie fetală, traumatisme la naştere, necesitatea inducerii naşterii înainte de termen, hipoglicemia neonatală, hiperbilirubinemia neonatală, hipocalcemia neonatală, detresă respiratorie, mortalitate perinatală crescută, risc de a dezvolta obezitate şi/sau diabet zaharat pe parcursul vieţii. Riscuri pentru mamă: pierderea sarcinii, HTA, preeclamsie, eclampsie, naştere înainte de termen, risc cardiovascular, risc de diabet zaharat tip II, risc de sindrom metabolic.
• La femeia diagnosticată cu DZG este necesară reevaluarea medicaţiei concomitente: antihipertensivă, hipolipemiantă, tratamentul cu aspirină şi altele
• Datele existente la ora actuală indică faptul că naşterea la femeile cu diabet zaharat este în general precoce, sub săptămâna 40 de gestaţie. De aceea, sarcina trebuie urmărită continuu
În ceea ce priveşte prevenţia, doctor Nicoleta Mitroi, colega prof. dr. Moţa, de la Centrul Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli metabolice Dolj, spune că alimentaţia joacă un rol extrem de important.
- Diabetul gestaţional poate fi prevenit în vreun fel? Ce schimbări trebuie să facă viitoarea mămică în stilul de viaţă? Poate e nevoie să renunţe la anumite obiceiuri alimentare...
- Având în vedere factorii de risc pentru DZG, se poate interveni asupra celor modificabili. Terapia medicală nutriţională asigură echilibrul metabolic la peste 80% dintre femeile cu DZG. Un aport nutritiv optim presupune aportul de macronutrienţi şi micronutrienţi în cantităţi şi în proporţii optime. Regula de bază pentru asigurarea aportului caloric optim într-o sarcină normală este un consum alimentar porţionat, moderat, din toate grupele alimentare, aport suficient de lichide noncalorice (minimum opt pahare/zi), fără consum de alcool, consum moderat de sare (2-3 g/zi), cofeină în cantităţi moderate sau deloc, suplimentare controlată de minerale şi vitamine. Aportul optim de minerale (fier, calciu, magneziu, zinc, iod) şi vitamine (acid folic, vitaminele A, E, K şi C) este deosebit de important, asigurând o dezvoltare fetală corespunzătoare. Se recomandă trei mese principale şi două-trei gustări pe zi, asigurate de glucide (50% din totalul caloric), de proteine (20% din calorii) şi de lipide (30% din calorii).
- Sportul are vreo legătură?
- Exerciţiul fizic a fost desemnat ca formă de terapie adjuvantă în managementul DZG. Mersul pe jos a fost varianta de exerciţiu fizic utilizată de majoritatea studiilor clinice, obţinându-se rezultate impresionante materializate prin reduceri ale necesarului insulinic sau limitări ale creşterilor glicemice postprandiale (n.r. - de după masa de prânz). De asemenea, s-a demonstrat că femeile însărcinate diagnosticate cu DZG pot practica exerciţii fizice în condiţii de imponderabilitate (înot, gimnastică aerobică în mediu acvatic). Până la 39% dintre femeile cu DZG nu pot obţine echilibrul glicemic doar prin dietă, necesitând intervenţii suplimentare. Când terapia medicală nutriţională şi activitatea fizică nu mai pot asigura controlul glicemic, următorul pas în managementul DZG este introducerea tratamentului farmacologic. În general, gravidele cu DZG ale căror niveluri glicemice depăşesc ţintele terapeutice recomandate sunt sfătuite să înceapă insulinoterapia. În ultimii ani s-au realizat două studii clinice menite a evalua efectele administrării antidiabeticelor orale în tratamentul DZG. Pentru medicaţia orală trebuie însă cerut avizul pacientelor, care vor fi informate că nu sunt dovezi suficiente pentru siguranţa folosirii lor.