de Cristina Cristache

Midiile fac parte din categoria moluştelor şi, ca şi scoicile, reprezintă cele mai vechi vieţuitoare ale Terrei. În gastronomie, alături de creveţi, languste, homari, crabi, sepii, caracatiţe şi alte fructe de mare, sunt considerate adevărate delicatese. Primii care au folosit proprietăţile medicinale ale midiilor au fost chinezii. Aceştia tratau cu ajutorul delicioaselor vietăţi o mulţime de boli care nu aveau pe atunci leac. Şi astăzi carnea moluştei este considerată medicament, fiind utilizată mai ales în boli oncologice, cardiovasculare, oculare, ginecologice.

Arma împotriva afecţiunilor neoplazice
La fel ca majoritatea fructelor de mare, şi midiile, spun specialiştii, conţin acizii graşi esenţiali Omega 3, vitamina B12, iod, zinc, fier şi seleniu. Cel din urmă element se regăseşte în cantităţi semnificative mai ales în homari, midii, creveţi, calamari şi sepii. Mineralul are rol de antioxidant şi protejează împotriva bolilor cardiace şi a cancerului de prostată, fiind recomandat mai ales bărbaţilor. Acizii graşi esenţiali au efecte benefice asupra sănătăţii inimii şi vaselor de sânge în special. Sunt consideraţi „grăsimi bune”, care scad nivelul colesterolului în sânge, au efect antiinflamator, uşor efect antihipertensiv, ajută la îmbunătăţirea funcţiilor inimii şi joacă un rol esenţial în dezvoltarea creierului.

Sursă naturală de fier
Midiile fac parte din alimentele cu conţinut foarte bogat în fier (mai mult decât spanacul) şi în cupru. Organismul uman are nevoie zilnic de 1 mg fier, element extrem de important, care intră în compoziţia sângelui. Sursele cel mai bogate în fier sunt alimentele de origine animală, în special în carne, acolo unde se găseşte fierul hemic, uşor absorbabil. Spre deosebire de fierul de origine vegetală, nonhemic, acesta nu are nevoie de un alt element, spre exemplu vitamina C, pentru a fi asimilat. Midiile conţin cea mai mare cantitate de fier hemic, dar şi de proteine lipsite de nocivitate. „Dieta cu stridii contribuie la păstrarea tinereţii şi a virilităţii”, spunea în memoriile sale chiar Giacomo Casanova.

Atenuează durerile oculare
Degenerescenţa maculară, principala cauză de orbire în rândul persoanelor de vârsta a treia, ar putea fi prevenită prin consumarea unei porţii de stridii sau midii de cel puţin două ori pe săptămână. Acestea conţin zinc, care împiedică pierderea progresivă a vederii.
De asemenea, sunt o sursă excelentă de vitamina E, care ajută la menţinerea acuităţii vizuale. Carnea proaspătă a midiilor are şi efect decongestionant, ceea ce o face deosebit de utilă în dureri locale, eczemă, edem, hematoame provocate de lovituri, dar şi în caz de congestie a globilor oculari. Cel mai indicate în aceste afecţiuni sunt moluştele de apă dulce, cu ajutorul cărora se pot stopa chiar şi hemoragiile. Midiile de apă sărată au o acţiune directă asupra stomacului şi aparatului urinar, iar medicii spun că un consum regulat de carne de scoici este medicamentul-minune pentru tratarea ulcerului gastrointestinal.

Praful rezolvă tusea expectorantă
Cochilia midiilor şi a scoicilor reprezintă substanţa de bază pentru un leac natural, inventat tot de poporul chinez. Tămăduitorii locali coceau carapacele acestor moluşte şi apoi le măcinau foarte fin. În cazul celor de apă dulce, îndepărtau în prealabil pelicula închisă la culoare de la suprafaţa cochiliei. Astăzi, pulberea obţinută după procedeul chinezesc se regăseşte în farmacii şi în magazine naturiste sub formă de pilule şi comprimate combinate, însă, în vechea tradiţie chineză, pulberea se punea direct pe locul afectat de durere şi de inflamaţie. Praful carapacelor este indicat în diabet, tuse expectorantă, dureri gastrice.

Tratament pentru arsuri
Pentru a trata arsurile grave se amestecă praful obţinut în urma măcinării carapacei cu untură, grăsime de porc sau de pasăre. Leacurile care au la bază pulbere de scoică mai sunt folosite în medicina tradiţională chineză pentru stări de oboseală, când efectul pulberei este potenţat de usturoi, în tuberculoză, pentru care se prepară o mâncare din praz şi carne de midii, dar şi în afecţiuni dermatologice sau cosmetică de înfrumuseţare. Diversele creme şi unguente pe bază de praf şi de carne de scoici au fost inventate de chinezi, fiind azi foarte răspândite. Acestea nu sunt destinate doar pielii, ci şi părului, cunoscut fiind faptul că seleniul şi zincul stopează căderea părului şi previn apariţia mătreţii.

Pont! Midiile şi stridiile scad absorbţia alcoolului şi ajută la tratarea acestei dependenţe.

Perlele de midii pot vindeca bolile sufletului

Perlele naturale sunt formate de anumite specii de stridii, midii sau scoici, când în interiorul lor se strecoară o materie străină, precum un fir de nisip, o insectă sau un vierme. Pentru a se apăra de corpul străin, molusca secretă un fluid asemănător satinului, numit sidef. Acesta acoperă materia străină, strat cu strat, şi astfel se formează perla. În India, China şi Japonia, sideful şi perlele erau pe cât de răspândite, pe atât de apreciate în medicina tradiţională. Filosoful indian Kalidasa spunea că moluştele pot vindeca 33 de boli, printre care ciuma, febra puerperală, tulburările intestinului, infertilitatea feminină, durerile musculare, astmul bronşic, anghina pectorală şi chiar debilitatea. În Upanişade (texte indiene fundamentale ale gândirii umane, care cuprind scrieri diverse, de la filosofie până la medicină), perla este denumită medicamentul zeilor. În vechime se recomanda înghiţirea perlelor de dimensiunea unui bob de mazăre sau dizolvarea acestora în vin şi adăugarea în amestecuri aromatice şi balsamuri, dar şi băile cu perle mărunţite, iar Confuccius spunea că perla este un mijloc de tratare a bolilor sufleteşti, previne bolile epidemice şi reprimă năravurile. Şi în Evul Mediu perlele midiilor şi stridiilor aveau utilizări variate, fiind socotite adevărate talismane, garantând fidelitatea conjugală şi apărând de spiritele rele, de deochi şi de blestem.

• Fructele de mare sunt sărace în calorii, au în jur de 100-150 cal/100g

Vietăţile care redau glasul

Medicii antici au lăsat în urmă tratate despre leacurile folosite în acele vremuri în tratamentul unei multitudini de afecţiuni. Într-o astfel de lucrare se vorbeşte despre legendarul cântăreţ şi vraci Orfeu, care folosea muoluştele „cu valve” în bolile creierului, stomaculul şi faringelui. Orfeu mulţumea midiilor pentru glasul său şi îi sfătuia pe toţi cântăreţii să le consume din abundenţă dacă voiau să aibă o voce puternică şi melodioasă. Medicii de la curtea împăratului persan Artakserks revigorau cu ajutorul aceloraşi vietăţi muşchii slăbiţi, iar Aristotel, părintele zoologiei, le recomanda pentru întinerirea organismului.

• Moluştele crescute în medii toxice asimilează toate substanţele nocive, iar dacă sunt ingerate pot provoca Alzheimer