Main menu

header

17-07-1de Cătălina Tăgârţă

Coloana vertebrală prezintă modificări degenerative frecvente, cunoscute sub numele de spondiloză sau spondilatroză. Acestea sunt localizate la diferite niveluri, afectând articulaţiile discovertebrale şi/sau articulaţiile interapofizare, deci posterioare. Doctor Vasile Druţă, medic primar ortoped - General Manager la BioOrtoclinic (Bucureşti) şi membru al Societăţii Europene de Ortopedie şi Traumatologie -, ne-a spus mai multe despre această afecţiune.

„Pe suprafaţa articulară dezgolită se depune calciu”
- Domnule doctor, vă rog să explicaţi, pe înţelesul tuturor, ce înseamnă spondiloza.
- Oamenii s-au obişnuit, în mod greşit, să afirme că au spondiloză atunci când apar durerile în zona cervicală. Dar spondiloza nu există doar în zona cervicală, ci pe toată coloana, fiind o complicaţie a bolilor deja existente ale coloanei. Din păcate, diagnosticul se pune de multe ori deja târziu, când apare o compresie pe măduva spinării/pe rădăcinile nervoase, deci atunci când discul intervertebral îşi pierde din înălţime. Din păcate, prea puţini doctori se uită la faţetele exterioare ale coloanei, care sunt acoperite cu un cartilaj, ce au rolul de stabilizare a spatelui. Dar, dacă nu ar fi acestea, noi ne-am „îndoi” prea tare, şi atunci am traumatiza coloana.

- Dar de ce spuneţi că diagnosticul se pune târziu? Să înţelegem că, dacă orice durere ar fi tratată din timp, nu s-ar mai ajunge la spondiloză?
- Din păcate, aşa cum spuneam, se începe cu o hernie de disc, cu o compresie pe măduva spinării/pe rădăcinile nervoase, cu discopatii... Iniţial e lezat discul intervertebral, prin deteriorarea nucleului pulpos, şi apoi inelului fibrocartilaginos. După aceea, elasticitatea nucleului pulpos scade din cauza pierderii de apă sau a solicitării mecanicii excesive, iar ligamentele paravertebrale vor fi împinse înainte sau lateral, determinând formarea de osteofite. Pentru a înţelege mai bine, dacă discul e pensat sau a fost traumatizat, cartilajul începe să se degradeze, să se desfacă. Suprafaţa articulară nu mai „alunecă” neted atunci când ne mişcăm, şi încep să apară dureri... Dar cel mai rău e că, în momentul în care organismul încearcă să se trateze singur - căci el are această capacitate -, pe suprafaţa aceea articulară dezgolită se poate depune calciu şi se formează aşa-numitele ciocuri - cum le spun oamenii. Ei bine, când apar aceste formaţiuni, putem vorbi despre spondiloză... Deci nu e vorba despre o simplă durere în zona cervicală. Spondiloza e destul de gravă.

Să se evite frigul şi ridicarea greutăţilor
- Care sunt simptomele şi semnele clinice pentru această afecţiune?
- Simptomele, deci problemele pe care le acuză pacientul atunci când merge la controlul medical, sunt: limitarea mobilităţii coloanei vertebrale, amorţeli la nivelul membrelor, lipsa coordonării, dificultăţi la mers şi reflexe anormale. Semnele clinice comune pentru spondiloză sunt: dureri localizate, dureri radiculare ale plexului brahial, cefalee occipitală, ameţeli şi tulburări vizuale. În localizarea cervicală, leziunile de discartroză se pot însoţi şi de afectarea articulaţiilor neovertebrale. Artroza discovertebrală afectează discul C2-C7. La nivelul toracal, boala se traduce clinic prin dorsalgii şi/sau cifoză dorsală, iar în localizarea lombară, leziunile de discartroză se însoţesc de durere localizată şi durere radiculară.

- De ce recomandări trebuie să ţină cont persoanele afectate de această boală?
- Principalele indicaţii în spondiloză sunt: menţinerea unor poziţii fixe pe perioade îndelungate, evitarea frigului şi a ridicării greutăţilor, efectuarea unor activităţi fizice şi sportive, slăbitul sau menţinerea greutăţii, evitarea constipaţiei, a răcelii şi a gripei.

„Gimnastica zilnică, baza profilaxiei”
- Spondiloza se poate trata?
- După ce se pune diagnosticul, primul pas este să se oprească degradarea coloanei, după aceea să se redreseze microcirculaţia, şi abia apoi să încerci să „spargi” puţin ciocurile acestea care au început să se depună... Evident că niciun tratament nu te poate face să fii ca nou-născut, dar se poate acţiona în aşa fel încât, cel puţin de acum înainte, să nu se mai agraveze problema şi să îmbunătăţeşti cât de cât starea de sănătate. Deci, dacă nu reuşeşti să vindeci, măcar să opreşti procesul de degradare.

- Ce e de făcut în acest caz?
- Pentru obţinerea unor rezultate bune, eu sunt adeptul utilizării unui complex de tehnici, nu a uneia singure. Astfel, restabilirea funcţionalităţii musculaturii cervicale, prin gimnastică şi masaj, îndepărtează simptomele neplăcute din spondiloză pentru o perioadă, dar pentru ameliorarea stării de sănătate pe termen mai lung e nevoie şi de alte proceduri, mai noi, cum ar fi decompresia, mobilizarea articulaţiilor discovertebrale, infiltraţiile periradiculare. Ideal e ca pacienţii să se adreseze unui centru care se respectă, care dispune de toată aparatura şi tehnica necesare pentru tratarea acestor probleme.

- Spuneţi-ne cel puţin cum poate fi prevenită, ca oamenii să nu mai ajungă în această situaţie neplăcută!
- Ţinând cont de faptul că e rezultatul mai multor probleme ale coloanei, ideal e ca acestea să fie ţinute sub control/rezolvate sau prevenite chiar şi ele. Baza tratamentului profilactic şi curativ o asigură în principal gimnastica zilnică, executată cu perseverenţă, şi corectarea precoce a poziţiilor vicioase ale coloanei încă din adolescenţă.

Pont! În cazul spondilozei cervicale odihniţi-vă fără a vă sprijini capul pe perne înalte, ci doar folosind un prosop făcut sul şi introdus sub ceafă

Executaţi periodic mişcări de redresare a poziţiei!

În cazul în care profesia vă impune să staţi timp îndelungat într-o poziţie, spre exemplu cu capul flexat (n.r. - aplecat), este bine să executaţi periodic mişcări de redresare, chiar şi fără a întrerupe activitatea profesională. De asemenea, în timpul pauzelor sau după program faceţi mişcări de gimnastică de extensie, flexie şi rotaţie a capului până la dispariţia durerilor musculare şi nevralgice.