de Cătălina Tăgârță
Indiferent de locul de provenienţă (lacuri, râuri, izvoare sau puţuri), orice apă utilizată pentru consum are un conţinut de săruri minerale şi oligoelemente. Apa care ajunge la robinetul din casă prin reţelele orăşeneşti provine din surse naturale şi deci include elemente necesare vieţii şi unui organism sănătos, precum fier, zinc, cupru, calciu, magneziu sau potasiu. Acestea au un rol important în metabolism, pentru buna funcţionare a organelor interne, în detoxifiere şi în circulaţia sângelui.
Asigură conţinutul optim necesar
De frică să nu se îmbolnăvească, multe persoane se tem să consume apă de la robinet și o preferă pe cea îmbuteliată, chiar dacă a stat zile sau chiar luni întregi afară, în bătaia vântului și a soarelui. Din punct de vedere medical, cel mai bine ar fi să vă uitați de două ori înainte de a cumpăra apă de la orice magazin de cartier (să vă asigurați mai întâi că sticlele/pet-urile au fost depozitate la loc întunecat, acoperit), iar acasă să vă montați un filtru la robinet. „Apa de la robinet, filtrată, este prima recomandare pentru consumul şi hidratarea zilnică atât a copiilor, cât şi a adulţilor. Aceasta asigură conţinutul mineral necesar organismului, fără să producă dezechilibre gastrice, renale sau de altă natură, printr-un aport nepotrivit de elemente. Apa simplă şi curată rămâne opţiunea generală de hidratare corectă”, a declarat profesor doctor Dan Dumitraşcu, preşedinte ales al Societăţii Române de Gastroenterologie şi Hepatologie.
Se reduce clorul, pesticidele sau alte impurităţi
Filtrarea creşte siguranţa apei şi îi redă caracteristicile native. Apa din reţelele oraşelor se distribuie în stare potabilă, însă e adevărat că se poate contamina pe traseu, din cauza stării necorespunzătoare a conductelor din reţelele de distribuţie. O soluţie eficientă pentru a avea în mod constant o apă curată şi sigură pentru băut şi gătit sunt sistemele de filtrare. „Firma noastră deţine două opţiuni disponibile consumatorilor: Purificatorul - asemănător unui watercooler, care asigură constant apă atât rece, cât şi fierbinte, şi Kit-ul de filtrare a apei - care se ataşează la reţea, sub chiuvetă. Apa de la robinet, deşi potabilă la intrarea în reţeaua de distribuţie, pe parcursul ei până la consumator se poate contamina cu elemente nesigure, cum ar fi sedimente, paraziţi sau metale. Filtrele amintite anterior elimină sau reduc conţinutul de plumb, clorul şi alţi compuşi, solvenţii şi pesticidele sau impurităţile precum nisipul sau rugina, dar şi posibilii paraziţi. Totodată, se obţine o apă fără miros, care îşi redobândeşte gustul nativ”, a completat și Silvia Enculescu, manager La Fântâna.
„Cele minerale pot contribui la evoluția unor afecțiuni”
Potrivit Silviei Enculescu, pe piață există o serie de informaţii cu circulaţie extinsă şi adevăruri parţiale. De aceea, reprezentanta companiei susţine o cunoaştere avizată şi încurajează consumatorii să filtreze apa de mituri şi să judece în egală măsură jumătatea plină şi goală a paharului.
Se spune în popor că apa minerală este cea mai sănătoasă. Ei bine, nu întotdeauna. „Apa minerală, plată sau carbogazoasă, este microbiologic pură. În general, aceasta are un conţinut ridicat de minerale, care nu o recomandă pentru un consum zilnic. Apele minerale nu trebuie considerate produse miraculoase. În unele cazuri sunt chiar contraindicate, pentru că pot contribui la evoluţia unor afecţiuni. Spre exemplu, acestea trebuie evitate în boli precum cele de sânge sau cardiace, renale, în cancer, în diabet, în hemoragii, în unele probleme ale pielii sau în caz de ulcer gastric. De asemenea, organismul copiilor mici nu este pregătit pentru metabolizarea unui conţinut ridicat de săruri şi oligoelemente. Astfel că, și în cazul lor, se recomandă o apă slab mineralizată. Lichidul de la robinet, filtrat, este o opţiune sigură şi convenabilă”, a adăugat profesor doctor Dan Dumitraşcu.
Aciditatea gastrică nu e combătută neapărat prin alcalinizare
Nu este adevărat nici că apa alcalină păstrează echilibrul organismului. „Apa alcalină este utilizată pe baza unor tradiţii ce s-au format înaintea apariţiei medicinei fundamentate ştiinţific. Combaterea acidităţii gastrice nu este necesară la persoanele care nu au deficienţe. Dacă nu ar exista mediul acid, digestia şi protecţia tubului digestiv de infecţii ar fi imposibile. Practic, anularea acidităţii gastrice produce un dezechilibru şi deschide poarta pentru infecţiile ce ajung în tubul digestiv”, a completat doctor Dan Dumitraşcu. Potrivit acestuia, alcalinizarea mediului intragastric produce o contrareacţie prin care se anulează mecanismele de combatere a acidităţii gastrice, ceea ce duce la un rezultat contrar celui dorit. „Pentru suferinţele gastrice este la fel de bună apa neutră. În plus, există tratamente eficiente pentru bolile gastrice, fără a fi nevoie să se recurgă la remedii arhaice”, a mai subliniat specialistul.
La testări sunt analizaţi peste 40 de parametri
E un mit și că puritatea apei este dată de nivelul de nitraţi. Potrivit biochimistului Silvia Enculescu: „Conţinutul de nitraţi reprezintă doar o mică parte din totalul de componente care dau indicaţia corectă despre calitatea şi siguranţa apei. Alături de aceştia se mai regăsesc alte elemente fizice, chimice şi microbiologice care sunt controlate şi definesc obligatoriu, din punct de vedere legal, caracterul de apă potabilă, bună pentru consum. În total, peste 40 de parametri sunt analizaţi, printre cei mai importanţi fiind: turbiditatea, pH-ul, conductivitatea, nitrații, nitriții, amoniacul, metalele, cantitatea de săruri dizolvate în apă sau cantitatea de calciu şi de magneziu”.
Multe persoane care își pun filtru la robinetele de acasă optează pentru sistemul cu osmoză inversă. Potrivit specialiștilor însă, nu este adevărat că cea mai curată apă se obţine prin osmoză. Filtrarea prin osmoză inversă elimină din apă absolut tot conţinutul chimic, inclusiv cel de minerale - absolut necesar pentru buna hidratare şi funcţionare a corpului. Astfel, apa obţinută prin osmoză inversă este pură chimic, dar fără nicio valoare nutrițională, fiind absolut contraindicată consumului uman, cu parametri ce nu se mai încadrează în reglementările legale. Acest lichid nu mai are calciu, magneziu şi alte săruri minerale şi, odată ajuns în corp (dacă este consumat pe termen lung), se va iniţia un proces extrem de dăunător de demineralizare, cu potenţiale efecte negative asupra sistemului osos şi cardiovascular. Apa poate fi însă utilizată în mediul industrial.