Main menu

header

506 14 1de Cătălina Tăgârță

Infecțiile urinare sunt foarte frecvente, mai ales în rândul femeilor, însă e bine ca reprezentantele sexului frumos să știe că există o boală cu transmitere sexuală care se manifestă aproape la fel. E vorba despre infecția cu Chlamydia trachomatis, care, nedepistată și netratată la timp, poate face ravagii în organism, ajungându-se până la boala inflamatorie pelvină sau chiar la infertilitate. De aceea, e bine să vă prezentați periodic la medicul de familie, iar dacă aveți vârste între 20 şi 30 de ani să efectuați anual un test de secreție vaginală.

Se poate ajunge la salpingită

Chlamydia trachomatis este în „Top”-ul infecţiilor cu transmitere sexuală, fiind cea mai răspândită în rândul adulţilor activi sexual. Este o bacterie „ciudată”, se comportă ca un virus - nu se poate dezvolta şi multiplica decât în interiorul celulelor corpului uman. Acest tip de dezvoltare se numeşte „parazitism celular”. Odată intrată în celulă, bacteria fie se înmulţeşte şi invadează celelalte celule, fie intră într-o stare latentă (de aşteptare). Perioada de incubaţie a agentului patogen Chlamydia trachomatis este cuprinsă între o săptămână şi o lună. Iniţial, la femei, infecţia cu Chlamydia trachomatis determină leziuni la nivelul vaginului (vaginită), colului uterin (cervicită) şi al mucoasei uterine (endometrită); iar la bărbaţi, leziuni la nivelul uretrei (uretrită). Dacă alte contaminări sunt mai „gălăgioase”, Chlamydia este renumită pentru faptul că este „tăcută”. Astfel, infecţia poate progresa luni sau chiar ani la rând fără ca persoana în cauză să îşi dea seama că este purtătoare, timp în care sunt afectate căile genitale superioare, la femei, trompele uterine (se ajunge la salpingită), iar la bărbaţi, epididimul (epididimită) sau glanda prostată (prostatită). În funcție de tipul de contact sexual, se poate produce afecţiunea rectului (rectită) sau chiar mutarea bacteriei din zona genitală în zona ochilor, determinând astfel conjunctivita.

Confundată adesea cu infecția urinară

În cazul în care pacientul prezintă simptomatologie, problema este confundată adesea cu infecția urinară (de exemplu, durere şi senzaţie de usturime în timpul micțiunii) și, prin urmare, tratată incorect. Așa cum am spus deja, există situații în care bacteria nu dă niciun semn la început (poate fi vorba despre săptămâni, chiar luni), urmând să se manifeste abia ulterior. La femei, Chlamydia afectează vaginul şi colul uterin, iar simptomele sunt reprezentate prin sângerări și secreţii vaginale anormale (sângerările apar cel mai adesea după contactul sexual), dureri în zona abdomenului inferior (jos, aproape de zona pubisului), înţepături sau arsuri în timpul urinatului. Uneori pot apărea și dureri în zona lombară, febră sau senzaţie de greaţă. La bărbaţi, bacteria se localizează la nivelul uretrei, provocând o uretrită. Simptomele, atunci când apar, sunt reprezentate de scurgeri (picături) purulente din penis (mai ales dimineaţa) şi dureri sau arsuri în timpul urinării.

Se transmite exclusiv pe cale sexuală

La adulţi, Chlamydia trachomatis se transmite exclusiv pe cale sexuală, în timp ce, în cazul copiilor, întotdeauna se pune problema unui abuz sexual. În plus, dacă este infectată femeia gravidă, ea poate transmite bacteria fătului în timpul naşterii. Pe lângă complicațiile ce pot apărea în urma absenței medicației (sau a tratamentului necorespunzător), amintite mai sus, mai trebuie menționat și faptul că bacteria crește riscul apariției unei sarcini ectopice (extrauterine), din cauza afectării trompelor. În plus, ea reprezintă principala cauză a infertilităţii, atât de cauză masculină, cât și feminină.

Infecţia cu Chlamydia trachomatis poate fi pusă în evidenţă prin mai multe teste. Există metode de diagnosticare directă - prin analiza secrețiilor colectate din vagin, din col uterin sau din uretră, dar și metode indirecte - prin determinarea existenţei în sânge a anticorpilor anti-Chlamydia, produşi de organism pentru a se apăra împotriva infecţiei. De asemenea, se poate recomanda şi efectuarea unei colposcopii, iar în cazul diagnosticului pozitiv trebuie investigată şi posibila prezenţă a gonoreei.

Partenerii trebuie să ia medicamente simultan

Tratamentul este foarte simplu, iar dacă infecţia este descoperită devreme, este şi cât se poate de eficient. Însă este nevoie ca ambii parteneri să fie trataţi în acelaşi timp, chiar dacă nu există simptomele infecţiei. Iar cum era de așteptat, femeia însărcinată are parte și în acest caz de un regim special. Pe toată perioada tratamentului e indicată abstinenţa sexuală. La sfârşitul acestuia este obligatorie o nouă testare, chiar dacă simptomele au dispărut, pentru a verifica dacă infecţia a fost eliminată. Iar pentru a preveni problema, pe viitor trebuie utilizat prezervativul. Alte infecţii cu transmitere sexuală de care vă puteți feri utilizând prezervativul sunt: HIV-SIDA, sifilisul, gonoreea, herpesul genital, hepatita virală, negii genitali (condiloame), trichomoniaza, candidoza, mononucleoza (boala sărutului).

Statisticile arată că aproximativ 70% dintre femei şi circa 40% dintre bărbaţii afectați nu au niciun fel de simptom în cazul infecţiei prezente în organismul lor. Și tot din cazuistica medicilor se știe că această problemă vine, de obicei, la pachet cu gonoreea...

Doar antibioticele vă scapă de problemă

Mai trebuie să știți că infecţia cu Chlamydia creşte riscul de a vă infecta cu HIV în cazul în care vă expuneți acestui risc. Tratamentul este pe bază de antibiotice, însă, dacă nu e administrat ambilor parteneri, după un timp există risc de reinfectare. Un studiul publicat de British Medical Journal arată că cele mai multe cazuri de Chlamydia au apărut la femeile care nu aveau această boală la ultima testare, efectuată cu un an în urmă. De aceea, medicii recomandă doamnelor să îşi refacă testul pentru Chlamydia de fiecare dată când îşi schimbă partenerul sexual.