de Cristi Șelaru
La 26 mai 1488, începea la Voroneț ctitorirea celebrei mănăstiri cu hramul Sfântului Gheorghe. În cei 526 de ani de existență, mănăstirea a fost admirată și a căpătat un renume mondial. Intrată în patrimoniul UNESCO în 1965, biserica a fost zidită în doar trei luni și trei săptămâni, la porunca domnitorului Moldovei Ștefan cel Mare. Albastrul de Voroneț, împrumutat parcă din cărțile sfinte, e unic în lume, iar fresca reprezentând Judecata de Apoi e supranumită Capela Sixtină a Orientului.
Înainte de biserica din piatră a fost una din lemn
Ctitorită între 26 mai și 14 septembrie 1488, Mănăstirea Voroneț reprezintă unul dintre giuvaierele ortodoxiei. Lăcașul de cult a fost ridicat după o victorie a lui Ștefan cel Mare asupra turcilor, la îndemnul sfătuitorului său de încredere, călugărul Daniil Sihastrul. Ceea ce e mai puțin cunoscut, așezământul monastic de la Voroneț datează din perioada lui Alexandru cel Bun. Înainte de ctitoria lui Ștefan cel Mare, în acel loc era o biserică din lemn, construită între 1400 şi 1410 de mai mulţi călugări evlavioşi. Aceasta a fost distrusă într-un incendiu în 1485, când Baiazid I a dat foc târgului Suceava. Așa se explică dimensiunea relativ mică pentru aceste vremuri a mănăstirii (25,25 m lungime și 10,5 m lățime în direcția absidelor), care a fost ridicată pe fundația de piatră a vechii biserici.
Americanii au vrut s-o cumpere
Dintre cele 82 de așezăminte monahale ridicate de Ștefan cel Mare în Moldova și care i-au conferit supranumele de „Ierusalim al Țării”, cinci dintre ele încântă ochii și sufletele: Moldovița, Arbore, Humor, Sucevița și Voroneț. În plin război mondial, când țara era greu încercată, în 1940, americanii au făcut o ofertă incredibilă: voiau să cumpere Biserica Voroneț cu o sumă ce echivala cu bugetul țării pe un an. Însă, albastrul unic în lume de pe fresce a rămas în țară și nu a ajuns pe malul Atlanticului.
Enigmă și unicitate
Lăcașul cu o pictură legendară e o enigmă nedescifrată. Compoziția albastrului de Voroneț nu a fost elucidată, vorbindu-se despre azurit fărâmițat și o substanță organică necunoscută. Pictura bizantină reprezintă Biblia zugrăvită pe pereţi, astfel că oamenii, chiar dacă nu ştiau carte, au aflat vieţile sfinţilor, ce e Judecata, care sunt minunile Mântuitorului. Fresca exterioară a Voroneţului e socotită drept cel mai reuşit ansamblu al artei feudale moldoveneşti.
Capela Sixtină a Orientului
Expresia a fost lansată de Leca Morariu, în volumul „Hoinar”. O astfel de apropiere cu cea de la Vatican are în vedere faptul că ambele fresce conţin Judecata de Apoi. Pictura exterioară, amplasată pe întreaga suprafaţă a zidului de vest, a fost adăugată mănăstirii prin grija mitropolitului Grigorie Roşca, în 1547, sub domnia lui Petru Rareş. La Voroneţ, tema Judecății de Apoi e înfăţişată în registre orizontale. Imaginea ce deschide întregul este aceea a „înfăşurării” cerului, pe care sunt reprezentate semnele zodiacale, cu icoana lui Dumnezeu-Tatăl în centru. Plasată în partea superioară, aceasta e imaginea ce anunţă începutul momentului escatologic al Judecăţii. Următoarea imagine e a lui Hristos în ipostaza Deisis, avându-i de o parte şi de alta pe apostoli, străjuiţi de cetele îngereşti. În următoarea secvenţă se află Hetimasia (tronul judecăţii), spre care se îndreaptă cetele drepţilor, dinspre stânga, şi cele ale păcătoşilor, dinspre dreapta. Aceştia din urmă sunt grupaţi pe naţiuni (iudei, turci, tătari, armeni etc.), categorisire preluată din iconografia rusă. Zona inferioară a frescei e dominată de imaginea Raiului şi a drepţilor, pe de o parte, şi, pe de altă parte, de cea a râului de foc. La Voroneţ, drăcuşorii mici şi negri se agită în jurul sufletului - în încercarea lor de a schimba rezultatul judecării sufletului, ei se agaţă de stinghia şi de talerul balanţei; îngerii îi îndepărtează cu suliţa.
Arhitectură deosebită
Biserica are un plan tronconic. Arhitectural, ea e caracteristică stilului moldovenesc al vremii: turla pe naos, suspendată pe boltiri cu arcuri diagonale. Este, practic, o construcție din zid de piatră, gros de peste un metru, în formă de cruce. Altarul este luminat de o fereastră mare la răsărit și câte una mică pe laterale. Catapeteasma este din lemn de tisa aurit. Naosul, cu absidele puțin pronunțate în adâncime, e delimitat de pronaos printr-un zid de peste un metru grosime. Deasupra e o turlă mare, circulară, luminată de patru ferestre.
Altarul și naosul conservă pictură interioară de la construirea bisericii. Pe lățimea contrafortului sudic se remarcă viața Sf. Nicolae, viața Sf. Ioan cel Nou și, supradimensionat, Sf. Gheorghe, patronul spiritual al Voronețului, omorând balaurul. Pe cel de nord, compoziția continuă cu vămile văzduhului. Pe restul pereților exteriori se văd Arborele lui Ieseu, chipurile filosofilor antici - pe fațada de sud, Cinurile pe abside, Acatistul Maicii Domnului, Viața Sf. Antonie cel Mare, Facerea - pe fațada nord. Pe absida laterală se află figura ascetică a Sf. Onufrie. În stânga ușii de la intrare apare chipul aureolat al Sf. Cuvios Daniil Sihastrul.