de Laura Zmaranda
Au trecut mai bine de 2.000 de ani de când, răstignit pe crucea păcatelor omenirii, Mântuitorul a răscumpărat sufletele noastre. De atunci şi până acum, oamenii au păstrat în conştiinţa colectivă sacrificiul fără margini din care am renăscut. Sărbătorile Pascale sunt marcate de o tradiţie seculară despre care se zice că ar fi început chiar în momentul în care Iisus Hristos era pe cruce. Legenda spune că Maica Domnului a aşezat sub crucea pe care era răstignit Mântuitorul un coş cu ouă, care au fost colorate în roşu de sângele scurs din rănile Sale. Deşi adevărul despre această întâmplare nu va fi niciodată pe deplin cunoscut, tradiţia s-a păstrat până în zilele noastre. Un omagiu umil, pe care fiecare l-a recreat aşa cum a considerat de cuviinţă. Florin Bejinari, pictor iconar de pe tărâmurile Bucovinei, a ales să-şi transpună picturile pe coajă de ou. Un meşteşug despre care spune că este dispus să-l împărtăşească celor care vor să îl ducă mai departe.
Icoana Tuturor Sfinţilor i-a pecetluit destinul ca pictor
În viaţa aceasta nimic nu pare să fie întâmplător, şi nu de puţine ori drumul spiritual pe care trebuie să îl urmăm ni se dezvăluie atunci când ne aşteptăm mai puţin. Pentru artistul Florin Bejinari, acest drum a început acum mai bine de 20 de ani, când, sub îndrumarea mentorului său, părintele stareţ de la Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi, a început să picteze icoane. Prima icoană pictată, Icoana Tuturor Sfinţilor, avea să fie şi cea care i-a pecetluit destinul ca pictor iconar. La mai mult de două decenii de la realizarea acestei lucrări, Florin Bejinari mărturiseşte că, odată pictată această icoană, şi-a dăruit mai apoi întreaga energie acestui domeniu atât de vast şi de frumos.
Iar răsplata a venit fără tăgadă prin mulţumirea pe care o simte văzând cum din penelul său se întrupează lumea nevăzută a serafimilor şi arhanghelilor: „Cel mai frumos moment trăit ca şi pictor iconar s-a întâmplat atunci când am fost invitat la cetatea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt de la Suceava, unde, fiind coautori ai picturii iconostasului, la sfinţirea acestuia am trăit clipe de neuitat. A fost o întâmplare simplă, dar plină de încărcături emoţionale. Aşteptând să ne închinăm icoanelor de la iconostas, am văzut în faţa mea, în mulţime, o bătrânică. Aceasta a sărutat icoana şi a spus printre lacrimi: «În sfârşit, Măicuţa Domnului, ai venit acasă». Asemenea emoţii sunt mai presus de orice.”
Se consideră „undeva între arta creştină şi cea tradiţională”
Printre lucrările cel mai reprezentative sunt pictarea iconostasului din paraclisul aparţinând Cetăţii Soroca din Republica Moldova, dar şi alte două biserici ale căror iconostase au fost pictate de Florin Bejinari.
Universul său artistic nu s-a limitat însă doar la picturile făcute în interiorul bisericilor sau pe lemn, ci cu multă migală a îmbinat armonios două îndeletniciri care diferă ca tehnică şi abordare: pictura şi încondeierea ouălor. Provenind din Bucovina, o zonă unde încondeierea ouălor are o veche şi frumoasă tradiţie, Florin Bejinari a extins tehnica picturii bizantine pe lemn şi la pictura cojilor de ouă de gâscă şi de struţ.
De altfel, e printre primii pictori, dacă nu chiar cel dintâi, care au adus această inovaţie în încondeierea oului: „Brâncuşi spunea că «oul este mama tuturor formelor», astfel că pictura pe o asemenea suprafaţă a scenelor biblice este o abordare interesantă. De altfel, lucrările noastre ne situează undeva între arta creştină şi cea tradiţională, materialele şi tehnica folosită fiind aceleaşi ca şi la pictura icoanelor pe lemn, în speţă, culori tempera, emulsie de gălbenuş şi foiţă de aur.”
„Un instrument în mâna lui Dumnezeu”
Cu o grijă aproape părintească, artistul din Bucovina transformă oul într-o biblie pictată. A ales să facă acest lucru pe ouă de gâscă sau de struţ, care, datorită dimensiunilor mai mari, permit o mai bună reprezentare a scenelor biblice: „Având în vedere atât forma, cât şi dimensiunea cojii de ou, sunt destul de dificil de reprezentat chipurile sfinţilor sau anumite scene biblice care impun o anumită geometrie. Însă eu nu fac altceva decât să dau la o parte vălul care desparte lumea văzută de cea nevăzută. Nu sunt decât un instrument în mâna lui Dumnezeu”. Şi pornind de la această credinţă, Florin Bejinari reuşeşte de fiecare dată să surprindă prin acurateţea cu care redă pe porii cojii de ou scene din viaţa Mântuitorului şi a sfinţilor.
Ouăle acoperite cu foiţă de aur sunt veritabile bijuterii
Exceptând faptul că, spre deosebire de cele încondeiate tradiţionale, ouăle pictate de Florin Bejinari îmbracă la final un veşmânt cu totul special, pregătirea lor prealabilă nu diferă cu nimic. Conţinutul lor este scos cu multă grijă cu ajutorul unui ac fin şi al unei seringi, pentru ca mai apoi, după câteva ore de migală pe coaja de ou, să prindă contur lumea providenţială spre care toţi tânjim. Sfinţi cu chipul plin de serenitate, Maica Domnului cu o privire blajină şi Iisus Hristos cu braţele larg deschise pentru o îmbrăţişare în care ar putea cuprinde întreaga omenire, toate sunt redate pe o umilă coajă de ou. După finalizarea picturii, ouăle sunt acoperite cu o peliculă de lac, pentru a proteja culoarea şi a le oferi un plus de frumuseţe. Însă în mâinile lui Bejinari oul pictat se transformă într-o veritabilă bijuterie, pentru că este ornat şi cu foiţă de aur. Pentru aplicarea acesteia se acoperă porţiunea de ou ce urmează a fi aurită cu o substanţă numită mixtion, un clei special, după care se aplică foiţa de aur şi se şlefuieşte prin tufuire. Preţul unui astfel de ou începe de la 50 de lei şi poate ajunge şi până la 600 de lei sau chiar mai mult, în funcţie de dimensiunea cojii de ou.