de Mariana Borloveanu

- Credincioşii ortodocşi îl prăznuiesc pe Sfântul Mare Mucenic Pantelimon la 27 iulie

Dintre toţi sfinţii aducători de vindecare trupească şi sufletească, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon este unul dintre cei mai căutaţi. Moaştele sale au fost răspândite în toată lumea creştină, pentru ca oricine are nevoie de tămăduire să le poată atinge. La noi în ţară ne putem închina acestora la Bucureşti, Galaţi şi Constanţa, oprindu-ne apoi la izvorul făcător de minuni al Sfântului, de la Techirghiol.

Virtuţile creştine le-a moştenit de la mama sa
Considerat tămăduitor al bolnavilor şi ocrotitor al doctorilor, Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon este cunoscut drept unul dintre „doctorii fără de arginţi” care au vindecat multe răni şi neputinţe ale oamenilor suferinzi, fără să aştepte niciun fel de răsplată din partea acestora. A moştenit toate aceste virtuţi de la mama sa, Evula, creştină desăvârşită şi mare iubitoare de Dumnezeu, care era total diferită de păgânul său tată, senator la curtea împăratului din acea vreme. Era foarte atras de învăţătura creştină, fiind susţinut în toate ideile şi faptele sale de smerita sa mamă, după moartea căreia a fost îndrumat de tatăl său către şcolile păgâne ale timpului. După ce a terminat cu succes Şcoala de medicină din Nicomidia, Pantoleon (cum se numea atunci) a început să vindece şi să mângâie sufleteşte pe toţi cei care îi cereau ajutorul. Acest lucru a atras atenţia împăratului, care l-a luat ca medic personal.

Copil înviat în braţele tânărului medic
O dată cu trecerea anilor, tânărul medic se simţea din ce în ce mai atras de biserică. Viaţa sa a început să se schimbe în momentul în care l-a cunoscut pe bătrânul preot Ermolae, care l-a luminat în sensul că Mântuitorul Hristos este singurul doctor adevărat, ale cărui vindecări sunt mai presus de oameni şi pe care se cade să Îl urmăm cu toţii. Pantoleon trecea zilnic prin faţa bisericii la care slujea acesta şi într-o bună zi a găsit chiar în mijlocul drumului un copil mort, pe care îl ucisese o muşcătură de năpârcă, ce se afla încă lângă el. Cutremurat de ceea ce avea în faţă, tânărul a luat copilul în braţe şi, dându-şi seama că toate cunoştinţele sale medicale sunt de prisos, şi-a ridicat privirea spre Cer, chemând în ajutor numele Domnului. Ca prin minune, copilul a început să se mişte, apoi s-a ridicat zâmbind, în timp ce năpârca a murit.

După Botez primeşte numele Pantelimon
În urma acestei minuni, tânărul Pantoleon îşi dă seama că nimic nu este cu putinţă fără Dumnezeu, motiv pentru care se hotărăşte să primească Taina Sfântului Botez. Din clipa aceea a primit numele Pantelimon, care înseamnă „cel cu totul milostiv”. Au urmat multe vindecări miraculoase, care se datorau atât tratamentelor naturiste pe care Sfântul Pantelimon le administra celor bolnavi, dar mai ales harului pe care acesta l-a dobândit după ce a fost botezat. Oameni din toate părţile veneau la el pentru a fi vindecaţi, iar Sfântul îi asculta cu răbdare zile şi nopţi, oblojindu-le rănile şi alinând durerile sufleteşti ale acestora. După ce îşi recăpătau sănătatea, plecau la casele lor, mulţumind Domnului pentru acest medic cu totul diferit de ceilalţi vraci ai timpului, care, după ce îi ajuta să-şi redobândească sănătatea, nu accepta niciodată să primească vreo recompensă şi niciun fel de răsplată. Acesta este şi motivul pentru care Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon a fost alăturat celorlalţi „doctori fără de arginţi”.

Minuni săvârşite în ultimele clipe de viaţă
Faptul că tânărul medic vindeca orice fel de boală, chiar şi pe cele incurabile, a atras invidia celorlalţi medici din Nicomidia. Întâmplarea a făcut să tămăduiască şi un creştin, supus unor chinuri groaznice din partea împăratului. Pentru comuniunea cu Hristos, pentru credinţa sa, cât şi pentru dragostea faţă de aproapele său, împăratul Maximian porunceşte ca Sfântul Pantelimon să fie supus celor mai groaznice chinuri, după care să i se taie capul. Sfântul a fost legat de un stâlp, iar trupul i-a fost sfâşiat cu gheare de fier, în timp ce rănile care se formau au fost arse cu făclii aprinse. O minune s-a petrecut şi atunci, în sensul că torţele s-au stins, iar rănile Sfântului s-au vindecat pe loc. A fost scufundat apoi în plumb topit, după care l-au legat de un pietroi şi l-au aruncat în mare. Dar nici atunci nu a murit. Disperaţi de aceste nemaiîntâlnite reacţii, călăii l-au aruncat în cuşca fiarelor sălbatice, unde, spre stupefacţia celor de faţă, animalele l-au înconjurat cu blândeţe. S-a încercat apoi tragerea pe roată a tânărului medic creştin, dar şi de această dată a scăpat din ghearele morţii. Enervat la culme, împăratul Maximian a dat ordin ca Sfântul să fie decapitat, iar trupul să fie aruncat în foc. În clipa în care şi-a dat sufletul, din Ceruri s-au auzit cuvintele: „Slujitor credincios, dorinţa ta va fi acum îndeplinită, porţile Cerului îţi sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de-acum înainte adăpost deznădăjduiţilor, ajutor celor încercaţi, doctor bolnavilor şi teroare demonilor.”

Izvorul de la Techirghiol aduce vindecare

Chiar în incinta Mănăstirii Sfânta Maria de la Techirghiol, în imediata apropiere a mormântului părintelui Arsenie Papacioc, se află un izvor cu apă limpede, străjuit de statuia Sfântului Mare Mucenic Pantelimon. Toţi cei care beau apă din acest izvor îşi găsesc vindecarea unor boli dintre cele mai grele, mai ales dacă setea trupească este întregită de rugăciunea Sfântului: „Purtătorule de chinuri, Sfinte şi Tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.”