de Adela Stăncescu
- Este sărbătorit de două ori în aceeaşi lună, la 2 iunie, când a salvat Suceava de tătari, şi la 24 iunie, când moaştele sale au fost aduse la noi de Alexandru cel Bun
Ioan cel Nou, unul dintre cei mai veneraţi sfinţi în Moldova, este sărbătorit de două ori în aceeaşi lună, la 2 iunie, când a salvat Suceava de tătari, şi la 24 iunie, când moaştele sale au fost aduse la noi de Alexandru cel Bun. Racla cu sfintele sale oseminte se află în prezent la mănăstirea care îi poartă numele din oraşul Suceava, unde vin în fiecare an mii de pelerini.
Un comerciant evlavios din vestitul Trapezunt
În secolul al XIV-lea, când Sfântul Ioan a trăit la Trapezunt, oraşul era un important centru comercial şi cultural, cu o economie extrem de înfloritoare. Situat pe ţărmul sud-estic al Pontului Euxin, într-un loc strategic pe vechiul Drum al Mătăsii, aici se adunau negustori de la Răsărit şi de la Apus. A fost şi capitala unui mic imperiu, desprins din cel bizantin, din 1204 până în 1461. În această perioadă, aici existau numeroase biserici, şi se crede că Sfântul Ioan a primit astfel o frumoasă educaţie religioasă. Comerciant credincios, călătorea adesea prin cetăţile şi târgurile din regiune, unde vindea mărfuri de provenienţă bizantină - icoane, cădelniţe, smirnă - şi cumpăra grâu, vite, miere şi altele. Milostiv cu cei săraci, îi mângâia pe cei aflaţi în necazuri şi apăra dreapta credinţă, fiind astfel preţuit de mulţi. Ceea ce a atras invidia celorlalţi negustori care voiau să aibă mai multă clientelă. Într-una dintre călătoriile sale a avut discuţii contradictorii cu căpitanul vasului, pe nume Reiz, care era catolic. Ioan i-a demonstrat erorile credinţei catolice, iar acesta a decis să se răzbune pe el.
Tătarii i-au sfâşiat trupul, dar el nu s-a lepădat de Hristos
În jurul anul 1332, când au ajuns la Cetatea Albă, din regiunea istorică Bugeac, în Ucraina de astăzi, Reiz a mers la conducătorul oraşului şi i-a spus că un om învăţat vrea să treacă la religia tătarilor, ceea ce l-a bucurat foarte mult. Şi Ioan a ajuns în faţa mai-marelui cetăţii, care i-a cerut să renunţe la credinţa sa. Sfântul înţelesese că totul era o minciună pusă la cale de Reiz şi a refuzat să se lepede de Hristos. Drept răspuns a fost trimis la munci grele, şi astfel au început pătimile sale. Se ruga lui Dumnezeu să-l întărească în suferinţe, ceea ce îi înfuria pe păgânii care îl chinuiau. Deşi avea trupul sfâşiat, Sfântul mărturisea în continuare că este creştin. Apoi i-au legat picioarele de coada unui cal sălbatic, care l-a târât prin oraş. Iar în cele din urmă i-au tăiat capul cu sabia.
Înmormântat ca un mucenic în biserică
Tătarii nu le-au permis creştinilor să îi ridice capul şi trupul ca să îl înmormânteze, până seara, când s-au arătat făclii aprinse şi câţiva bărbaţi cu feţe luminoase care cântau psalmi şi tămâiau moaştele Sfântului. Când un păgân a tras cu arcul asupra lor, a împietrit, şi atunci conducătorul cetăţii a permis credincioşilor să-l îngroape după rânduială creştină, în cimitirul bisericii oraşului. Căpitanul vasului care îl trădase s-a căit de faptele sale şi a încercat să-i fure moaştele ca să le ducă în ţara sa. Însă, noaptea, Sfântul i-a apărut în vis preotului care slujea la biserica din cimitir şi i-a spus ce urma să se întâmple, iar acesta a luat trupul neputrezit al Sfântului şi l-a aşezat în altar.
Moaştele sale au fost aşezate întâi la Biserica Mirăuţi
Timp de 70 de ani, cât s-au aflat acolo, sfintele sale oseminte au făcut numeroase minuni, iar vestea s-a răspândit pretutindeni. Despre toate acestea a aflat şi Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, care a hotărât să le aducă în Cetatea de Scaun a Sucevei. Astfel, la 24 iunie 1402, moaştele au fost aşezate în Biserica Mirăuţi, care era catedrală mitropolitană.
În 1622, mii de tătari au intrat în Moldova, unde au jefuit şi au incendiat tot ce au întâlnit în cale. Când s-au apropiat de Cetatea Sucevei, locuitorii au îngenuncheat la moaştele Sfântului şi i-au cerut ajutorul. În noaptea de 1 spre 2 iunie, mitropolitul a privegheat în rugăciune tot timpul şi împreună cu poporul s-a rugat cu credinţă şi nădejde în Dumnezeu să fie apărată cetatea. Ca să salveze sfintele oseminte de flăcările năvălitorilor, credincioşii au încercat să le aducă în Cetatea de Scaun a Sucevei, însă nu au putut să ridice racla, deoarece era foarte grea. Preoţii au înţeles astfel că Sfântul nu voia să se mute de la locul său, şi atunci au continuat să se roage şi mai mult. În timpul slujbei a început o ploaie puternică, iar apele Râului Suceava au crescut foarte repede. Tătarii nu au mai putut înainta şi au fost nevoiţi să se retragă. Moldovenii au fost salvaţi astfel la 2 iunie, care este de atunci zi de sărbătoare a Sfântului Ioan cel Nou, iar din 1950 este înscrisă şi în calendar.
• Soţia lui Alexandru cel Bun, Doamna Ana, care era grav bolnavă, nu a putut să fie vindecată de niciun doctor, ci de slujba unui sobor de preoţi ţinută la moaştele Sfântului Ioan cel Nou
Hramul mănăstirii, la 24 iunie - prilej de pelerinaj
Catedrală şi reşedinţă mitropolitană a Moldovei timp de peste 150 de ani, Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava este cel mai important aşezământ religios şi istoric din fosta capitală a Ţării Moldovei. A fost construită în perioada 1514-1522, iar în 1589 au fost aduse aici moaştele Sfântului de la Biserica Mirăuţi, care devenise neîncăpătoare. În prezent este Catedrala Arhiepiscopiei, iar la 24 iunie, când prin tradiţie este hramul mănăstirii, mii de pelerini vin să se închine la moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. De-a lungul timpului, la racla sa s-au petrecut numeroase minuni, mai ales vindecarea de boli şi alungarea demonilor.
