de Nicoleta Ghighilicea

- Textul este citit la Denia din vinerea celei de-a cincea săptămâni a Postului Mare

Numit şi Acatistul Maicii Domnului, s-a păstrat în cărţile de ritual şi se foloseşte în aceeaşi formă în care exista şi în secolul al VII-lea, când a fost consacrat. Atunci a fost cântat de locuitorii Constantinopolului într-o procesiune cu icoane, când oraşul, înconjurat de invadatori, a fost eliberat în mod miraculos. În zilele noastre, imnul Bunei Vestiri ne ajută să ieşim victorioşi din lupta împotriva patimilor şi a demonilor.

Un îndemn la asceză şi pocăinţă
În toate bisericile ortodoxe române, în seara de vineri, 19 aprilie, se oficiază Denia Acatistului Născătoarei de Dumnezeu, la două zile după ce s-a citit integral Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Prezenţa acestor două slujbe în aceeaşi săptămână din Postul Mare pune în valoare nevoia de pocăinţă personală, precum şi întruparea Domnului ca început al mântuirii neamului omenesc. Sărbătoarea Acatistului sugerează că prin asceză, căinţă şi luptă, practicate în această perioadă, creştinul trebuie să imite, cât îi stă în putinţă, curăţia neprihănită a Fecioarei. Textul liturgic are două părţi distincte. Prima se desfăşoară cronologic până la icosul 7, începând cu vizita îngerului şi tema Bunei Vestiri; sunt descrise vizita la Elisabeta, tulburarea lui Iosif, vestirea Naşterii Domnului păstorilor şi magilor, fuga în Egipt, surparea idolilor şi întâlnirea dreptului Simeon. Cea de-a doua parte, care începe cu condacul 8, arată consecinţele spirituale ale întrupării, fără de care n-ar putea exista viaţa duhovnicească, nici biruinţa asupra patimilor.

Rugăciunea comună face minuni
Cel mai renumit imn bizantin este asociat cu sărbătoarea instituită în 626, când Constantinopolul a fost eliberat de avari şi perşi. În faţa unei armate puternice de invadatori, locuitorii nu au avut alte mijloace de luptă decât rugăciunile. Astfel, Patriarhul Serghie din acea vreme a organizat o procesiune cu relicvele Sfintei Cruci, cu icoana nefăcută de mână a Mântuitorului şi cu veşmântul Maicii Domnului. Localnicii au ţinut post şi au implorat ajutorul grabnic al Fecioarei Maria, cântând mai ales Acatistul Bunei Vestiri. În această rugăciune comună au cerut toţi acelaşi lucru: salvarea cetăţii de atacatori. Iar când păgânii au început să lovească oraşul, o furtună puternică s-a stârnit pe mare, în mod neaşteptat, încât corăbiile lor s-au scufundat, iar cei care erau pe uscat au fugit de frică. Aşa au reuşit locuitorii să-i respingă pe inamici, iar în semn de mulţumire pentru ajutorul grabnic al Născătoarei de Dumnezeu au privegheat toată noaptea, cântând Acatistul în biserica Maicii Domnului din Vlaherne.

Semnifică eliberarea omului de tirania păcatului
Acest imn de laudă şi de mulţumire adresat Fecioarei Maria a fost celebrat iniţial la 7 august, iar mai târziu în săptămâna a V-a din Postul Mare, când este pomenită minunea eliberării Constantinopolului. De atunci, sărbătoarea a căpătat semnificaţia eliberării omului de tirania păcatului. Nu se ştie sigur când a fost creat Acatistul, şi nici autorul său. Unii cercetători susţin că a fost compus de Sfântul Roman Melodul sau de Patriarhul Serghie al Constantinopolului, dar alţii consideră că este mult mai vechi. De-a lungul timpului a fost un model pentru numeroase imnuri liturgice care au fost alcătuite în cinstea sfinţilor sau a unor sărbători, dar niciunul nu l-a egalat prin frumuseţe şi popularitate. În prezent, în unele mănăstiri este cântat chiar şi în fiecare zi, iar mulţi credincioşi, îndrumaţi de duhovnic, îl citesc şi ei acasă.

• În unele icoane ale imnului Bunei Vestiri este reprezentată şi scena asediului Constantinopolului

Scenele descrise în strofe, pictate în lăcaşurile de cult

În multe lăcaşuri de cult din ţară, imnul Bunei Vestiri este reprezentat în pictura murală, de obicei în pronaos, unde sunt ilustrate scene corespunzătoare celor 24 de strofe (icoase şi condace) ale acatistului. La mănăstirile din Moldova, Humor, Arbore, Moldoviţa, Probota etc., acestea se pot vedea în exterior. Primul icos laudă vestea cea bună adusă Maicii Domnului şi este transpus într-o pictură în care Arhanghelul Gavriil o binecuvântează pe Fecioara Maria cu mâna dreaptă, iar în mâna stângă poartă un toiag (în unele picturi are o ramură înflorită). A doua strofă descrie uimirea Maicii Domnului şi dialogul său cu îngerul trimis, ce ţine o hârtie pe care scrie: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine”. Următoarea icoană arată acceptul Născătoarei de Dumnezeu, care ţine mâna dreaptă la piept, iar în cea stângă are o hârtie pe care scrie: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”. Apoi, zămislirea lui Iisus Hristos este redată printr-o imagine în care Sfânta Fecioară stă pe scaun, iar doi îngeri, în dreapta şi în stânga, o înconjoară cu o mahramă deasupra căreia se pogoară Duhul Sfânt, cu multă strălucire. În continuare sunt ilustrate şi alte scene, printre care întâlnirea Maicii Domnului cu Elisabeta, dialogul cu Iosif, Naşterea Domnului, venirea şi plecarea celor trei magi, fuga în Egipt, întâmpinarea Domnului de Dreptul Simeon, precum şi icoana Sfintei Treimi, Iisus pe tronul slavei, Maica Domnului între ritori şi melozi, drumul spre Golgota, Răstignirea şi Învierea Domnului.