Main menu

header

de Nicoleta Ghighilicea

Unul dintre cei mai cinstiţi sfinţi din Grecia, Sfântul Efrem cel Nou, s-a făcut cunoscut prin descoperire dumnezeiască. Datele exacte despre viaţa sa, precum şi locul unde era îngropat au fost revelate unei maici în mai multe vise de inspiraţie divină. Moaştele sale se află la Mănăstirea Buna Vestire din oraşul Nea Makri, acolo unde a vieţuit ca monah, şi fac nenumărate minuni.

Călugăr de la 14 ani
Născut la 14 septembrie 1384, într-o familie cu şapte copii din oraşul grecesc Trikala, Sfântul Efrem a primit la botez numele Constantinos. A rămas orfan de mic, iar la vârsta de 14 ani a fugit de acasă de teama turcilor care răpeau tinerii pentru a-i face ieniceri. A ajuns la Mănăstirea Buna Vestire, situată pe Muntele Amoman, din Peninsula Attica, unde a dus o viaţă ascetică timp de 27 de ani. În 1416, turcii au ocupat regiunea şi au prădat-o, iar după opt ani au invadat mănăstirea şi au distrus-o. Călugării care vieţuiau aici au fost decapitaţi, singurul care a scăpat fiind Sfântul Efrem, care se afla într-o peşteră din apropiere.

Torturat cu capul în jos, legat de copac
După un an, în 1425, turcii s-au întors la mănăstire şi l-au găsit aici pe Sfântul Efrem. Era în ziua de 14 septembrie, de Înăţarea Sfintei Cruci, când otomanii au început să-l tortureze ca să-l forţeze să renunţe la credinţa în Dumnezeu. Şi timp de aproape opt luni l-au ţinut închis într-o celulă mică, l-au bătut în fiecare zi, şi nu i-au dat nici mâncare, nici apă. Apoi l-au spânzurat cu capul în jos de un copac, i-au străpuns trupul cu multe cuie lungi, i-au smuls barba, l-au bătut şi l-au batjocorit. Deşi avea corpul plin de răni, i-au înfipt în pântece un lemn aprins. Urletele de durere nu i-au făcut să se oprească şi l-au torturat până când corpul i s-a contorsionat. Sfântul nu mai avea puterea să vorbească, dar se ruga în gând lui Dumnezeu să-i ierte păcatele, şi în scurt timp a leşinat. Crezând că a murit, turcii l-au dezlegat, iar trupul său a căzut la pământ. Dar chiar şi aşa au continuat să-l lovească. A murit în ziua de 5 mai 1426, la ora 9:00 dimineaţa.

Osemintele sfinte, găsite sub chilie
Timp de aproape 524 de ani, nu s-a ştiut nimic despre viaţa Sfântului Efrem cel Nou. Mănăstirea, transformată în ruine, a fost abandonată până în 1945, când a ajuns aici monahia Macaria Desipri. Spunea că a fost voia lui Dumnezeu să vină în acest loc sfânt, pentru a reconstrui mănăstirea. Mai întâi şi-a făcut o chilie şi a început să cureţe ruinele, rugându-se să afle mai multe despre călugării care au fost martirizaţi aici. Rugăciunea ei a fost ascultată, şi în ziua de 3 ianuarie 1950 a auzit o voce care i-a spus să sape într-un anumit loc. Şi aşa a găsit osemintele unui monah, care răspândeau un miros plăcut, precum şi veşmintele lui preoţeşti. Pentru că a început să plouă, le-a lăsat acolo, dar seara i s-a arătat un călugăr înalt, brunet, cu barbă mare, care-i spunea: „Până când mă vei lăsa acolo jos?”. A doua zi, maica i-a cerut iertare şi a aşezat moaştele în altar.

„Scorbura copacului mi-a fost mormânt”
După toate acestea, Sfântul i-a apărut în vis monahiei Macaria şi i-a mulţumit că a avut grijă de el, apoi i-a zis că îl cheamă Efrem şi i-a povestit viaţa sa, cu detalii şi date biografice. Nu peste mult timp s-a arătat în vis unei femei angajate la mănăstire, şi i-a spus următoarele: „Sunt Marele Mucenic Efrem. M-am născut la 14 septembrie, ziua Sfintei Cruci, şi tot la 14 septembrie a început mucenicia mea, pe când aveam 42 de ani. Să-i spui maicii Macaria să-mi ridice un paraclis în cotitura drumului. Acolo voi sta şi mă voi odihni. Scorbura copacului mi-a fost mormânt. Barbarii m-au torturat chiar şi mort.” După mai mulţi ani, monahia Macaria a primit o altă descoperire de la Sfântul Efrem, care i-a şoptit cu evlavie ziua şi anul în care a murit, chiar şi ora. Iar despre chinurile la care a fost supus de turci, Sfântul i-a vorbit în vis unei alte monahii.

Mănăstirea Buna Vestire, lăcaş sfânt de vindecare

Acolo unde a trăit şi a murit ca martir Sfântul Efrem cel Nou a fost construită o nouă mănăstire, tot cu hramul Buna Vestire. Situată în oraşul Nea Makri, la 30 de kilometri de Atena, este una dintre cele mai vechi din regiunea Attica şi cea mai mare de pe Muntele Amoman. Se găseşte în locul numit Colina Neprihăniţilor, unde se aflau numeroase sihăstrii în urmă cu 1.000 de ani. Mănăstirea, numită şi Sfântul Efrem cel Nou, este un loc de pelerinaj foarte frecventat, care atrage credincioşi din toată lumea. Moaştele sale sunt aşezate în biserica principală şi au săvârşit nenumărate minuni. Pe unii i-a vindecat de leucemie, boli ale inimii şi ale creierului, cancer la sân şi boala Hodgkin, în timp ce pe alţii i-a tămăduit de diabet, orbire, epilepsie şi multe altele. Totodată, Sfântul îi ocroteşte pe cei dependenţi de droguri, pe cei deznădăjduiţi sau cuprinşi de depresie. Toate aceste minuni pe care le-a făcut Sfântul Efrem cel Nou, precum şi numărul mare de pelerini care au venit să se închine la moaştele sale au determinat Biserica Ortodoxă a Greciei să-l canonizeze în 1999, la aproape 50 de ani de la descoperirea moaştelor sale. În 2011, şi Patriarhia Ecumenică de Constantinopol l-a trecut în rândul sfinţilor.

• Moaştele sale au fost găsite în 1950, la 500 de ani de la moartea sa.