de Adela Stăncescu

Timp de aproape 40 de ani, Cuvioasa Dositeia a trăit într-o grotă din Pustia Kitaev, lângă oraşul Kiev, unde veneau mulţi credincioşi pentru a-i cere sfatul. Nimeni nu ştia însă că acest monah văzător cu duhul, care ajunsese stareţ, era, de fapt... femeie. Fugise de acasă când avea doar 15 ani şi s-a deghizat în bărbat ca să fie primită într-o mănăstire de călugări.

Călugăriţă din copilărie
Născută în anul 1721, într-o familie de nobili care trăiau înconjuraţi de lux, Daria, după cum a fost numită la botez, avea să parcurgă un alt drum în viaţă decât cel pregătit de părinţi, aşa cum se arată în cartea „Preacuvioasa Dositeia de la Kitaev”. Bunica sa, care se retrăsese în mănăstire, a luat-o la ea când avea doar 2 ani şi a crescut-o după regulile monahale. Aici a învăţat fetiţa să postească, să facă milostenie şi să spună rugăciuni. Când a împlinit 9 ani, părinţii au adus-o acasă pentru a-i da o educaţie lumească. Însă Daria nu s-a putut obişnui cu viaţa zgomotoasă a familiei şi continua să trăiască la fel ca în chilie: nu mânca miercurea şi vinerea, dormea pe o scândură, iar în loc de pernă avea un sac umplut cu fân. Părinţii săi credeau că s-a sălbăticit şi au înscris-o la o profesoară, pentru a deprinde bunele maniere, dar ea se gândea tot mai mult să plece la mănăstire.

A trăit pe un deal, în Pustia Kitaevului
Avea doar 15 ani când a fugit de acasă pentru a se călugări. Ştia că este prea tânără pentru a fi tunsă în monahism, aşa că s-a hotărât să se deghizeze: şi-a cumpărat haine bărbăteşti, şi-a tăiat părul şi, îmbrăcată ca un ţăran, a ajuns la Lavra Troiţa Serghieva, unde a spus că se numeşte Dositei. Părinţii de aici l-au primit, însă au refuzat să-l tundă în cinul călugăresc, pentru că arăta ca un ţăran fugar. Trei ani a stat Dositei la această mănăstire şi a fost un exemplu de credinţă pentru toţi monahii de aici. Apoi a fugit, pentru că fusese recunoscut de sora sa, care venise în pelerinaj, iar după un drum lung şi obositor a ajuns la Lavra Pecerska din Kiev. Aici a spus că este ţăranul unui boier şi vrea să ajungă călugăr, însă nici de data aceasta nu a fost acceptat. Aşa încât a decis să trăiască pe un deal din apropiere, în Pustia Kitaevului.

Se hrănea cu pâine, apă şi rădăcini
Într-una dintre peşterile de aici a trăit Dositei mulţi ani în asceză. Nu aprindea niciodată focul, se hrănea cu pâine şi apă, iar uneori cu muşchi de pădure şi rădăcini. Nu era încă monah, dar devenise văzător cu duhul, iar vestea se răspândise în toată Rusia. La „el” veneau mulţi oameni pentru un sfat, iar printre ei s-a aflat şi ţarina Elisabeta Petrovna, fiica lui Petru I, care a cerut să fie tuns în monahism. După ce a ajuns călugăr, Dositei a decis să rămână tot în grotă şi a continuat să trăiască în asceză. Nu primea însă pe nimeni la „el”, ci discuta cu credincioşii printr-o mică fereastră din peşteră, fără să i se vadă chipul. Tot aşa a primit-o şi pe sora sa, care i-a povestit ce s-a întâmplat în familia sa, fără ca ea să bănuiască cine este acel călugăr.

L-a binecuvântat pe Serafim de Sarov
După ce a ajuns stareţ, la el a venit şi Prohor Moşnin, un tânăr de 18 ani care voia să se călugărească. Fusese bolnav în copilărie, dar Dumnezeu l-a vindecat datorită rugăciunilor. Părinţii au încercat să-l înveţe comerţul, însă el nu era atras, pentru că voia să-i slujească lui Dumnezeu. Nu ştia spre ce mănăstire să se îndrepte, dar Dositei l-a povăţuit ce să facă: „Să te duci, copile al lui Dumnezeu, la Mănăstirea Sarov şi să rămâi acolo! Locul acesta îţi va fi ţie spre mântuire!” Şi l-a mai sfătuit să spună neîncetat Rugăciunea inimii, ca să dobândească astfel curăţenia sufletească şi trupească. Tânărul era cel care avea să devină Sfântul Serafim de Sarov.

A murit în timp ce se ruga
Înainte de a părăsi această lume, Dositei i-a dat ultimele învăţături ucenicului său şi apoi a mers la toate chiliile pentru a-şi lua rămas bun. A murit la vârsta de 56 de ani, în timp ce se ruga în genunchi în faţa icoanelor. Într-o mână avea un zapis pe care scria ca trupul său să nu fie dezbrăcat şi spălat înainte de a fi îngropat. Au aflat toţi că era femeie numai după ce sora sa, care a venit din nou la mănăstire, i-a privit cu atenţie portretul şi i-a recunoscut trăsăturile feţei.

• Înainte de izbucnirea epidemiei de ciumă din 1770, stareţul Dositei le-a dat tămâie credincioşilor care veneau la el, iar aceştia au scăpat neatinşi de boală.
• Povăţuit de Cuviosul Dositei, ucenicul său Teofan a vieţuit un timp la Mănăstirea Neamţ din Moldova, alături de cei 700 de călugări de aici, unde a învăţat obiceiurile vieţii monahale.
• L-a îndrumat spre mănăstire pe Sfântul Serafim de Sarov, a cărui naştere, dar şi canonizare sunt sărbătorite la 19 iulie.

Mănăstirea Kitaev, preferată pentru asceză

Situată în apropierea oraşului Kiev, Mănăstirea Kitaev este atestată documentar în 1159. Aici au trăit mulţi călugări care doreau să ducă o viaţă retrasă, printre care şi Sfântul Teofil cel nebun după Hristos. După 1917 a devenit închisoare pentru preoţi şi monahi, iar obiectele de valoare ale bisericii au fost arse. Altarul de lemn din secolul al XIII-lea, care era poleit cu aur, nu a mai fost găsit. Ultimii călugări au fost arestaţi în 1931, iar biserica a fost transformată într-un club al ateilor. După 1990, mănăstirea a fost restaurată, iar peşterile din jur au fost curăţate, pentru a fi vizitate de pelerini.