de Nicoleta Ghighilicea
- În Bucureşti este prăznuită în zilele de 23 şi 24 martie, prin procesiuni în Parcul Icoanei, la care iau parte mii de oameni
Ziua Sfintelor Icoane, eveniment organizat de Biserica Icoanei, este al doilea ca importanţă din Capitală, după pelerinajul de Sfântul Dimitrie. Credincioşii se vor putea închina şi la una dintre cele mai renumite icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, cea de la Mănăstirea Nămăieşti, care va fi adusă la această biserică.
Sărbătoare timp de o săptămână
De peste 1.000 de ani, în prima duminică din Postul Mare este prăznuită Ortodoxia care i-a învins pe cei care interziceau venerarea icoanelor. Ziua numelui credinţei noastre este prăznuită în toate lăcaşurile române din întreaga lume, precum şi în celelalte biserici ortodoxe surori. În Bucureşti, în perioada 18-24 martie, se desfăşoară, pentru al şaselea an consecutiv, manifestarea cultural-religioasă intitulată „Icoana - fereastră către Dumnezeu”. Primele zile au inclus slujbe şi prelegeri catehetice la Biserica Icoanei, dar şi o expoziţie de icoane realizate de elevi, la Complexul pentru Activităţi Recreative şi Educaţie Sf. Pantelimon. Programul continuă vineri, 22 martie, cu un concert de cântări religioase din perioada Postului Mare, şi se încheie cu două procesiuni în Parcul Icoanei.
„Lumina Ortodoxiei”, un marş al triumfului
Prima procesiune are loc sâmbătă, 23 martie, de la ora 18:30, după Slujba Vecerniei, şi este numită „Lumina Ortodoxiei” - simbol al luminii ce împrăştie întunericul din viaţa noastră. Preoţii şi diaconii pleacă din curtea Bisericii Icoanei, în sunet de toacă, purtând pe umeri icoane mari, împărăteşti, precum şi steaguri bisericeşti. Sunt urmaţi de credincioşi cu lumânări aprinse, dar şi de jandarmi în uniforme, cu torţe aprinse. Cu toţii înconjoară parcul şi se opresc din loc în loc pentru a se rosti rugăciuni.
Procesiune pentru sfinţirea icoanelor
Duminică, 24 martie, are loc a doua procesiune, după Sfânta Liturghie de la Biserica Icoanei. Acesta este punctul culminant al manifestării şi durează aproape două ore. Preoţii şi credincioşii de aici şi de la alte parohii pleacă în procesiune în jurul parcului, în sunet de toacă şi intonând cântări duhovniceşti. Clericii poartă pe umeri icoane mari pe baldachin, iar credincioşii au în mâini icoane noi sau aduse de acasă, care sunt sfinţite apoi la slujba ce are loc în Parcul Icoanei. În timpul procesiunii sunt făcute patru opriri, pentru a fi rostite rugăciuni.
Un praznic din secolul al IX-lea
Zeci de ani, împăraţii bizantini au interzis cinstirea icoanelor şi i-au prigonit pe cei care se închinau la ele. Astfel, în perioadele 730-787 şi 813-843, mulţi ierarhi, monahi şi preoţi, dar şi numeroşi credincioşi au fost întemniţaţi, schingiuiţi, ucişi sau arşi de vii. Mii de icoane au fost smulse nu doar din biserici, ci şi din casele creştinilor şi au fost batjocorite şi arse în pieţele publice. După toate acestea, Biserica a biruit această erezie, iar la Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea, din 787, a fost restabilit cultul icoanelor, al Sfintei Cruci şi al Sfintelor Moaşte. Mai târziu, în 843, Patriarhul Metodie al Constantinopolului şi împărăteasa Teodora au hotărât ca în prima duminică din Postul Mare să fie sărbătorită biruinţa Ortodoxiei asupra iconoclasmului şi a tuturor ereziilor.
Obiectul sfânt, miraculos, de la Mănăstirea Nămăieşti
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Nămăieşti va fi adusă la Biserica Icoanei joi, 21 martie, la ora 17:00, şi va fi aşezată într-un baldachin amenajat în curte, unde va rămâne până luni, 25 martie, la ora 18:00. Înainte de a ajunge aici va fi dusă spre închinare la Bisericile „Doamna Oltea”, „Sfânta Treime” - Tei, „Parc Plumbuita”, „Sfântul Dumitru” - Colentina şi „Sfântul Pantelimon” - Foişorul de Foc.
Renumită pentru ajutorul dat credincioşilor, mai ales femeilor care vor să aibă copii, icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Nămăieşti, judeţul Argeş, are o istorie veche de 2.000 de ani. Tradiţia spune că este una dintre cele 12 icoane pictate de Sfântul Apostol Luca, la dorinţa Fecioarei Maria, şi date apoi apostolilor care urmau să propovăduiască Evanghelia. Se spune că pictura de Nămăieşti a fost adusă de Sfântul Andrei, care a făcut un popas în acest loc după ce a răspândit Evanghelia în Dobrogea. Credea că în grota de aici trăia un preot slujitor al zeului Zamolxe şi a venit să-l creştineze. Dar Sfântul Andrei nu a găsit pe nimeni, şi atunci a spus celor care îl însoţeau: „Nemo est” („Nu este nimeni”), de unde şi numele Nămăieşti. A lăsat însă icoana în această peşteră, unde se află acum biserica mănăstirii. Nu se ştie data exactă când a fost săpată în piatră această biserică, dar satul Nămăieşti este atestat documentar în secolul al XVI-lea. Se spune că un cioban care păştea oile aici este ctitorul anonim al lăcaşului de cult. Într-o noapte i s-a arătat în vis Maica Domnului, care i-a zis să sape în locul în care dormea şi va găsi o icoană. Şi aşa a făcut, iar după trei zile a descoperit o bisericuţă de piatră, cu icoane şi odoare bisericeşti, printre acestea şi pictura arătată în vis care o reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus în braţe. Tot atunci au fost alese şi hramurile lăcaşului de cult care sunt „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” şi „Izvorul Tămăduirii”. În timpul Primului Război Mondial, aşezământul monahal a luat foc din cauza bombelor, iar un sergent s-a luptat o noapte întreagă cu flăcările; focul s-a stins dintr-o dată când el a ajuns lângă icoană ca să o salveze.
• Mănăstirile rupestre Nămăieşti, Corbii de Piatră şi Cetăţuia formează un triunghi echilateral cu latura de 20 de kilometri.
