de Andrei Dicu
După un Suveran Pontif polonez şi unul german, toată lumea credea că va veni rândul unui italian să fie ales Papă, deoarece până nu demult exista tradiţia ca un cleric de seamă din Peninsula Italică să fie instalat în această funcţie. După două zile de Conclav, previziunile s-au îndeplinit pe jumătate... Pentru că marchează foarte multe premiere, putem spune despre Francisc I că este demn de Cartea Recordurilor.
Primul şef al Bisericii Catolice de pe continentul american
După demisia Papei Benedict al XVI-lea, catolicii au aşteptat cu sufletul la gură numirea noului Suveran Pontif, iar alegerile de la Vatican candidează deja la titlul de „eveniment al anului 2013”. Proaspătul Papă, argentinianul de origine italiană Jorge Mario Bergoglio, în vârstă de 76 de ani şi 3 luni, este al optulea Suveran Pontif ca vârstă la momentul alegerii sale în Scaunul Sfântului Petru, cel mai bătrân dintre toţi fiind Papa Clement al X-lea (aproape 80 de ani), ales în anul 1670. Totuşi, este puţin mai tânăr decât predecesorul său, Benedict al XVI-lea, care împlinise 78 de ani la momentul alegerii sale, în 2005.
Este primul Papă, după Ioan Paul I în 1978, care poartă un nume inedit, primul fiind Lando, în anul 913. De asemenea, cel dintâi Suveran Pontif provenit de pe continentul american este şi primul iezuit care are acces la această demnitate. Pentru a mai găsi un Papă de origine hispanică trebuie să întoarcem filele istoriei până în anul 1492 şi să ne oprim la celebrul Alexandru al VI-lea, tatăl Lucreziei şi al lui Cesare Borgia. Până la Francisc I, ultimul Papă noneuropean a fost Grigore al III-lea, născut în Siria, în 690, şi Papă între 731 şi 741.
„Rugaţi-vă pentru mine!”
După ce Bergoglio atinsese pragul de două treimi (77 de voturi), unul dintre participanţii la Conclav a descris emoţiile trăite: „Am izbucnit în aplauze, dar apoi a trebuit să aşteptăm până când au fost numărate, din nou, toate voturile. La final am aplaudat iarăşi şi încă o dată după ce a acceptat postul”.
În urma celebrului anunţ „Habemus Papam”, care vestea finalul Conclavului, Jorge Mario Bergoglio a surprins mulţimea adunată la Vatican. „Acum aşteptaţi să vă binecuvântez, dar înainte de toate vă rog să spuneţi o rugăciune pentru mine!”, a declarat noul Papă, evitând astfel să respecte o tradiţie veche de secole, care presupunea ca primul gest al noului Suveran Pontif este acela de a-i binecuvânta pe credincioşi.
Împotriva căsătoriilor între homosexuali şi a eutanasiei
Papa Francisc I a dus în ultimii 50 de ani o viaţă modestă. De foarte multă vreme trăieşte fără un plămân - extirpat pe când era adolescent, din pricina unei infecţii - refuză constant câştiguri materiale şi proprietăţi, merge cu autobuzul şi uneori chiar cu bicicleta. Şi-a păstrat apartamentul modest din Buenos Aires şi a atras simpatia credincioşilor prin lupta pentru egalitate socială. Cu toate acestea, ca orice cleric de bun-simţ, s-a opus vehement legalizării căsătoriilor între homosexuali, a avortului şi a eutanasiei asistate.
Noul ocupant al Sfântului Scaun plănuia în tinereţe să devină chimist, însă în anul 1958 a intrat în Ordinul Iezuiţilor şi a fost hirotonit în anul 1969, după ce a terminat cursurile Seminarului Teologic din San Miguel. Deşi nu are experienţă în structurile administrative ale Vaticanului, Bergoglio a fost ales drept cel de-al 266-lea Suveran Pontif în istoria de peste 2.000 de ani a Bisericii Catolice, după ce la Conclavul din 2005 obţinuse al doilea număr de voturi după Joseph Ratzinger, devenit ulterior Papa Benedict al XVI-lea.
În prima parte a vieţii, Bergoglio a predat literatura, filosofia şi psihologia şi, pe lângă limba spaniolă, vorbeşte perfect italiana şi germana. Nu a scăpat însă de critici, spunându-se despre el că ar fi fost apropiat de armată în timpul dictaturii militare din Argentina. Mai întâi le-ar fi cerut preoţilor să nu se implice în luptele din războiul civil ce răvăşea ţara sa, iar ulterior şi-ar fi retras ordinul de protecţie asupra a doi clerici care refuzaseră să viziteze zonele de conflict, fapt ce a dus la arestarea acestora.
„Sărăcuţul” de la Vatican
Jorge Mario Bergoglio şi-a ales numele Francisc în cinstea Sfântului Francisc, numit „sărăcuţul din Assisi”. Noul Papă vine din America Latină, un continent pigmentat de probleme sociale şi teologice, unde există o minoritate de oameni bogaţi şi o largă majoritate de săraci, fiind o lume ce aminteşte de cea a Sfântului Francisc din Assisi, din secolul al XIII-lea. Astfel, numele ales reprezintă pentru Suveran şi un „program” pe viaţă, dedicat sărmanilor de pe tot mapamondul. Întreaga suflare creştină se întreabă ce schimbări va aduce Francisc I şi dacă va fi un Papă conservator, dar foarte probabil „politica” sa va fi aceea de a crea noutăţi întru continuitate.
Jorge Mario Bergoglio are simţul umorului
Abia ales, Papa Francisc I ne surprinde pe toţi, inclusiv cu simţul umorului. De curând, Arhiepiscopul New Yorkului, Timothy Dolan, a dezvăluit presei câteva momente picante petrecute în timpul Conclavului şi după alegerea noului Suveran Pontif. Imediat după alegeri, Papa Francisc I a renunţat la limuzina pusă la dispoziţie de Vatican şi... s-a urcat în autobuz alături de alţi cardinali, pentru a merge la Casa Marta, locul în care s-a desfăşurat cina „Prinţilor Bisericii”. Dolan, care înaintea Conclavului era considerat drept unul dintre pretendenţii la Scaunul Papal, consideră că acesta este un „semn de umilinţă”. În schimb, circumstanţele în care s-a petrecut „evenimentul” au fost extrem de amuzante. „Merg cu băieţii”, şi-ar fi justificat gestul Papa Francisc I, stârnind zâmbete pe feţele tuturor. Apoi, în timpul cinei, Suveranul a glumit din nou: „Dumnezeu să vă ierte pentru că m-aţi ales!”, a spus Sanctitatea Sa în momentul în care a ciocnit o cupă cu vin cu restul clericilor de seamă, iar Dolan a mărturisit: „Ne-a făcut pe toţi să râdem...”. Şi acesta a fost doar începutul. „O să dorm bine la noapte şi am impresia că şi voi veţi face la fel”, a continuat Papa Francisc I pe acelaşi ton.
Suveranii Pontifi sunt aleşi în urma unui Conclav ce se desfăşoară la Vatican. Adunarea Cardinalilor dezbate fiecare candidatură, iar pentru alegerea Papei sunt necesare două treimi dintre voturi. Discuţiile sunt protejate de un adevărat zid al tăcerii, iar la finalul fiecărui scrutin încheiat indecis deasupra Vaticanului este eliberat un fum negru. Dacă alegerile se încheie cu bine, fumul devine alb, iar la balcon unul dintre cardinali se adresează credincioşilor prezenţi afară cu celebra sintagmă „Habemus Papam” (n.r. - „Avem un Papă”).
• Poartă hainele făcute de croitoria care a lucrat pentru Papii din ultimul secol, refuzând hainele şi încălţămintea de lux pe care le alesese predecesorul său.
• Noul conducător al Bisericii Catolice merge cu autobuzul şi cu bicicleta.
„Dumnezeu să vă ierte pentru că m-aţi ales!“ - Papa Francisc I