de Adela Stăncescu

- Biserica Ortodoxă Română a aprobat până în prezent peste 100 de canonizări

Fie că au fost sfinţi români, fie că au petrecut o parte a vieţii lor în ţara noastră sau doar au moaştele la noi, ei sunt sărbătoriţi toţi în a doua duminică după Rusalii. Sunt sfinţi ai ortodoxiei române, ştiuţi şi neştiuţi, din primele secole creştine până în zilele noastre. Dintre ei nu fac parte însă şi martirii din închisorile comuniste, cu toate că sunt cinstiţi de credincioşi ca fiind adevăraţi mucenici.

Eroii credinţei ortodoxe
Sărbătoare instituită în 1992, Duminica Tuturor Sfinţilor Români este ziua în care sunt prăznuiţi toţi cei care au luptat pentru apărarea credinţei ortodoxe şi a ţării, de la ierarhi, preoţi şi cuvioşi până la mucenici, mărturisitori şi voievozi. Pentru toţi a fost pictată o icoană, după cuvintele Mântuitorului: „Eu sunt viţa; voi, mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5). Mulţi dintre ei nu sunt însă cunoscuţi, după cum se spune chiar în Acatistul Sfinţilor Români: „Şi neamul nostru s-a învrednicit a aduce lui Hristos jertfă curată, mulţime de cuvioşi. Dar aşa a bineplăcut lor, ca neştiuţi de oameni să-şi sfinţească viaţa prin pustii şi-n singurătate. Că numele lor, doar Dumnezeu îl ştie”.

Drumul spre patria cerească
Pentru proclamarea unui sfânt nu e nevoie de un anumit număr de ani de la moartea sa şi nici de un anumit număr de minuni. Totuşi, există câteva criterii pentru canonizare: credinţa ortodoxă în timpul vieţii, puterea de a face minuni, de a apăra eroic Biserica Ortodoxă - chiar prin moarte martirică -, răspândirea miresmei după moarte şi confirmarea sfinţeniei de poporul credincios. Viaţa persoanei este analizată de o comisie, iar raportul întocmit trebuie să fie aprobat de Sfântul Sinod. Apoi se pregătesc textele liturgice şi icoana sfântului, iar în final se fixează ziua de sărbătoare.
Primele canonizări făcute de Biserica Ortodoxă Română, după obţinerea autocefaliei, au fost în 1950, iar în prezent, numărul lor depăşeşte 100. Dintre sfinţii trecuţi deja în calendarul bisericesc îi amintim pe Calinic de la Cernica şi Iosif cel Nou de la Partoş, trei domnitori români - Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab şi Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi -, dar şi primii călugări din Dobrogea şi Munţii Buzăului - Sfinţii Ioan Cassian, Ioan Iacob Hozevitul, Paisie de la Neamţ.

Noii mucenici din închisorile comuniste
Printre cei care sunt recunoscuţi de credincioşi ca sfinţi, dar nu sunt deocamdată canonizaţi de Biserică, se află şi martirii din temniţele comuniste, care s-au jertfit pentru apărarea credinţei ortodoxe. Unii au deja acatiste, iar alţii sunt chiar pictaţi în biserici. Poporul îi cinsteşte ca pe mucenici, se închină la moaştele lor izvorâtoare de mir, iar minunile făcute sunt nenumărate. Mulţi dintre aceşti mucenici şi-au petrecut tinereţea în închisorile de la Piteşti, Gherla, Aiud, Târgu Ocna, Sighet şi în alte puşcării. Erau doctori, ingineri, profesori, dar şi preoţi şi călugări, iar despre suferinţele lor vorbeşte Acatistul Sfinţilor Români din închisori. Au fost supuşi la cele mai grele şi umilitoare munci, au fost schingiuţi şi ţinuţi în lanţuri, răstigniţi pe podea şi bătuţi cu frânghii ude, uneori fiind lăsaţi fără apă şi mâncare, alteori în celule îngheţate. Pe toate le-au suferit cu răbdare şi nu s-au lepădat de Hristos. Nu şi-au acuzat torţionarii de atrocităţile lor şi au cerut să nu fie răzbunaţi.

Ostaşii lui Hristos din temniţe

Martirii închisorilor comuniste au răbdat chinurile la care au fost supuşi prin practicarea Rugăciunii inimii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”. Valeriu Gafencu, numit şi „Sfântul închisorilor”, era un student de 20 de ani când a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. A fost propus spre canonizare în Republica Moldova, însă moaştele sale nu au fost încă descoperite. Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor a fost închis pentru înfiinţarea grupării „Rugul Aprins”. Părintele Gherasim Iscu şi-a spovedit călăul în închisoare, iar după ce i-a iertat păcatele au murit amândoi în aceeaşi noapte. Protosinghelul Nicodim Măndiţă a fost condamnat pentru răspândirea a sute de mii de cărţi de învăţătură creştină, cu ajutorul unei reţele religioase foarte bine organizată. Părintele Ilie Lăcătuşu a fost trimis în lagărele de muncă forţată de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, apoi la Târgu Ocna, fără nicio condamnare scrisă. În anul 2000 i s-a deschis un dosar de canonizare, iar moaştele sale se află în cimitirul din cartierul bucureştean Giuleşti. Un proces de canonizare a început anul acesta pentru părintele Arsenie Boca, numit şi „Sfântul Ardealului”, care a trecut prin mai multe închisori, apoi a fost scos abuziv din monahism şi supravegheat toată viaţa. Din temniţele comuniste au supravieţuit părintele Dumitru Stăniloaie, supranumit, „Patriarhul teologiei ortodoxe române”, părinţii Ilie Cleopa, Sofian Boghiu, Arsenie Papacioc, Adrian Făgeţeanu şi alţii.

• Mănăstirea „Duminica Sfinţilor Români“ îşi sărbătoreşte hramul în această zi. Situată lângă comuna Popeşti-Leordeni, a fost ctitorită de Patriarhul Teoctist
• Moaştele sfinţilor din Închisoarea Aiud se află la Schitul „Înălţarea Sfintei Cruci” din oraş, iar unele părticele au ajuns la mai multe biserici şi mănăstiri din Republica Moldova, dar şi din Muntele Athos.