de Adela Stăncescu
- Numărul lor nu este cunoscut, dar se presupune că este de câteva milioane
M ulţi dintre sfinţi şi îngeri nu sunt trecuţi în calendare, iar numele lor nu sunt ştiute. De aceea, Biserica Ortodoxă a stabilit ca în prima duminică după Pogărârea Sfântului Duh să fie prăznuiţi toţi patriarhii şi proorocii Vechiului Testament, împreună cu cele nouă cete îngereşti, precum şi cu apostolii, mucenicii şi cuvioşii, în cei peste 2.000 de ani de creştinism.
Cetăţenii Casei lui Dumnezeu
Sărbătoarea îşi are originea în Antiohia, unde toţi martirii creştini, cunoscuţi şi necunoscuţi, care l-au mărturisit pe Dumnezeu în faţa oamenilor, erau cinstiţi în prima duminică după Rusalii, ca o recunoaştere a faptului că tăria şi curajul lor sunt de la Duhul Sfânt. După 200 de ani, în secolul al VI-lea, praznicul a fost adoptat şi de Biserica din Roma. Despre sfinţi vorbeşte Sfânta Scriptură, în care sunt numiţi prietenii sau slugile lui Dumnezeu, dar şi cetăţeni ai Casei lui Dumnezeu, care au puterea de a face mari minuni. Nimeni nu ştie numărul lor, dar în Vechiul Testament se spune: „Număra-voi pe ei şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi” (Psalm 138, 18).
Modele pentru creştinii de azi
În Biserica Ortodoxă, sfinţii - bărbaţi şi femei - se împart în mai multe cete: proorocii şi drepţii Vechiului Testament, Apostolii care au vestit Evanghelia lui Iisus Hristos, ierarhii şi învăţătorii care au apărat dogmele Bisericii Ortodoxe şi mucenicii care şi-au vărsat sângele pentru credinţa în Hristos. Mai sunt Cuvioşii Părinţi - călugării şi sihaştrii din mănăstiri sau peşteri care au trăit în post şi neîncetată rugăciune -, precum şi fericiţii, cum sunt numiţi unii sfinţi din Occident. Părintele Cleopa ne explică în ce constă puterea lor: „Ei aveau totul curat şi sfânt: şi trupul, şi mintea, şi cuvântul, şi simţurile, şi sufletul. De aceea făceau minuni, de aceea izgoneau diavolii, de aceea trupurile lor rămân nestricate şi vindecă mulţi bolnavi”. Iar părintele Sofian Boghiu ne spune că trebuie să le urmăm exemplul: „Din vieţile lor învăţăm să fim cinstiţi, harnici, modeşti, blânzi, paşnici, curaţi la suflet şi la trup, generoşi, plini de bunătate şi de omenie”.
Ajutor din patria cerească
Dintre toţi sfinţii, cei mai renumiţi sunt Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul, care stau de-a dreapta şi de-a stânga Mântuitorului şi se roagă neîncetat pentru mântuirea lumii. Mulţi alţii se bucură de un cult deosebit, fiind mari făcători de minuni, sunt protectorii unor biserici şi localităţi, iar sărbătorile lor se prăznuiesc cu multă evlavie. Alături de ei sunt prăznuiţi şi îngerii, dintre care unii au vestit oamenilor zămislirea, naşterea Mântuitorului, Învierea Domnului Iisus Hristos, Înălţarea la cer şi a doua venire, zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul. Pe toţi îi sărbătorim, pentru că lor le cerem ajutorul când avem necazuri, ei sunt mijlocitori către Dumnezeu, se roagă pentru noi şi contribuie la mântuirea noastră, după cum scrie Sfântul Apostol Pavel: „Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi şi vă pomenim în rugăciunile noastre, aducându-ne aminte neîncetat înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru de lucrul credinţei voastre” (Prima Epistolă către Tesaloniceni 1, 2-3).
Pe calea spre sfinţenie
Sfinţii au fost oameni, au trăit pe pământ ca şi noi şi proveneau din diferite straturi sociale. Apostolii erau pescari, iar alţi sfinţi erau vameşi, ciobani, ostaşi, negustori, bucătari şi cizmari, dar şi regi, împăraţi, avocaţi, doctori şi filozofi. Drumul spre sfinţenie a fost pentru unii presărat cu multă suferinţă, iar Apostolul Pavel descrie durerea lor: „Au fost chinuiţi, au suferit batjocuri şi bice, ba chiar lanţuri şi închisoare; au fost puşi la cazane, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului” (Epistola către Evrei 11, 36-38).
Cu toate acestea, Biserica lui Hristos are nevoie în continuare de sfinţi. Dumnezeu a cerut oamenilor să devină sfinţi încă din Vechiul Testament, prima poruncă fiind dată lui Moise. De asemenea, pe Muntele Fericirilor, Mântuitorul a spus mulţimii adunate: „Fiţi, dar, desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!” (Matei 5, 48).
Hram la Mănăstirea Antim din Bucureşti
Una dintre vechile şi frumoasele mănăstiri ortodoxe din Bucureşti, Mănăstirea Antim, a fost închinată tuturor sfinţilor chiar de ctitorul ei, marele ierarh Antim Ivireanul. După planurile întocmite de el a fost construit întregul complex monahal, în secolul al XVIII-lea. Cu timpul s-a dezvoltat, mai ales după ce numeroşi boieri au donat mănăstirii moşii mari şi alte averi. În timpul fanarioţilor a fost jefuită de călugării greci, iar apoi a fost restaurată şi deschisă slujbelor. Mai târziu, a fost pentru o vreme doar biserică de mir. În anul 1910 s-a început construirea Palatului Sfântului Sinod, iar din 1950 a devenit Paraclis Patriarhal şi Reşedinţă Episcopală.
• În această duminică îşi serbează onomastica toţi creştinii care nu au sfânt în calendar, cu excepţia celor care îşi sărbătoresc ziua numelui de Crăciun şi de Florii. Este şi ziua când de lasă sec pentru Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
