de Anda Postolache
La curţile domneşti din Ţările Române, Sfintele Paşti se prăznuiau cu un fast deosebit. Domnul, împreună cu boierii ţării sale, îmbrăcaţi în veşminte de cinste, după obiceiul regilor, participau la slujbele religioase şi apoi la ospeţe în toate cele trei zile de Paşti. Informaţii despre aceste praznicuri se găsesc în cronicile vremii, scrise de români, dar şi de călători străini prin Ţările Române.
La Curtea lui Constantin Brâncoveanu
Anton Maria del Chiaro (1669-1727), secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, scrie în cronica sa: „În dimineaţa Sâmbetei Mari, în zorii zilei, în Paraclisul Curţii, ca şi în toate celelalte biserici, se face procesiunea funerară cu icoana Mântuitorului mort şi se trag toate clopotele în oraş. În schimb, ceea ce impresionează e datina veche cu larma asurzitoare ce fac băieţii toată noaptea spre Duminica Paştelui, umplând clopotniţele şi trăgând clopotele pentru grăbirea Paştelui, care stă gata să sosească”. În sala de audienţă a Palatului Domnesc, del Chiaro completează tabloul ceremoniei din timpul Sfintelor Paşti, sosesc şi ceilalţi prelaţi care sunt trataţi cu cafea. „Domnul, aşezându-se pe tron, primeşte sărutul mâinii de la persoanele cu vază, în special de la străini, care nu luaseră parte jos, în Curtea Palatului. Se întreţine cu ei până la ora mesei, la care iau parte 70 până la 80 de invitaţi dintre cler şi boierime. Principesa primeşte şi ea în apartamentul ei pe prelaţi, cărora le sărută mâna, stând în picioare, şi le dăruieşte câte o năframă brodată ca şi străinilor cu vază, şezând însă. Boierilor, ca şi jupâneselor cari vin de sărută mâna, Doamna le dăruieşte câte un ou roşu sau încondeiat cu flori şi alte desene bizare”.
Nici săracii nu erau uitaţi. „Am observat cu mare înălţare a sufletului că nu era zi în care domnul să nu trimită de la masa sa vreun fel de mâncare celor cărora le voia binele şi mai ales străinilor care, pe lângă acestea, mai primeau şi altele de la alţi boieri, precum şi câteva sticle cu vin bun”.
La Curtea Domnească din Târgovişte
Un alt cronicar străin a fost Paul de Alep (1627-1669), arhidiaconul care l-a însoţit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile sale prin Ţările Române. Cronicarul scrie şi despre Curtea Domnească din Târgovişte, unde, la Canonul cel mare al Sâmbetei Paştelui, participa şi Matei Basarab. După slujbă, aflăm că „mulţimea a ieşit înaintea noastră în curtea palatului din faţa bisericii. La mijloc s-a aşezat un jilţ pentru domn, apoi la stânga lui au pus un altul pentru domnul nostru patriarh şi lângă ei au aşezat un altul pentru mitropolit. Toţi preoţii şi călugării stăteau în partea stângă, boierii ţării s-au aşezat de jur împrejur, alcătuind un cerc mare. Puteai vedea la ora aceea mii de veşminte de postav scump şi fin, de culori felurite, împodobite cu blănuri de samur. Apoi au pus la mijloc un tetrapod mare, acoperit cu un covor deasupra căruia se afla Evanghelia. Apoi au împărţit lumânări mari celor de faţă, mai întâi domnului, o lumânare aurită, ţinută de un silihdar, apoi patriarhului şi mitropolitului. În timpul acesta, curtea era ticsită de ostaşi, toţi înarmaţi cu lănci, având mânerul în formă de cruce şi cu muschete algeriene. Am luat atunci cădelniţa şi am tămâiat pe domnul nostru patriarh spunând: «Binecuvintează, stăpâne!», care a început să tămâieze în jurul acestui tetrapod şi al Evangheliei spunând de trei ori: «Hristos a înviat!». Apoi a tămâiat pe domn, pe mitropolit, pe preoţii şi pe ceilalţi de faţă şi a venit să stea în picioare în dreptul jilţului său. Atunci au început cântăreţii, potrivit ritualului, să cânte canonul, un cor pe greceşte şi un altul pe româneşte”.
Aflăm apoi cum, la sfârşitul slujbei Canonului, Patriarhul Macarie al Antiohiei a luat Sfânta Evanghelie şi a dus-o domnului, care, venind la mijloc, a îngenuncheat, a sărutat Evanghelia şi mâna dreaptă a Patriarhului, care i-a spus „Hristos a înviat!” şi l-a sărutat de trei ori pe cap. „În această clipă trupele şi-au eliberat muschetele de s-a cutremurat pământul şi ne-au asurzit urechile. După ce s-a sfârşit slujba au adus jilţul patriarhului şi l-au aşezat la dreapta jilţului domnului spunându-i «Hristos a înviat!». Apoi a înaintat spre domn, a sărutat crucea de aur bătută cu mărgăritare, cu nestemate, pe care o ţinea în mâna sa dreaptă, şi a spus acelaşi lucru. Domnul l-a sărutat pe cap şi, după aceea, s-a dus să se aşeze în jilţul său la stânga domnului. Apoi au venit mai întâi episcopii, pe urmă egumenii şi ceilalţi preoţi şi călugări şi au sărutat Evanghelia domnului nostru patriarh şi mâna lui dreaptă, spunând «Hristos a înviat!». Apoi s-au apropiat de domn, i-au sărutat crucea şi pieptul, spunând acelaşi lucru”, mai scrie Paul de Alep. Apoi, în fiecare din cele trei zile de Paşti boierii au şezut la masa domnitorului.
• La ospăţ erau invitaţi toţi participanţii la Sfânta Liturghie; toată lumea se veselea, făcea închinări întru slava lui Dumnezeu, întru sănătatea domnului, a Patriarhului şi a boierilor.
