de Loreta Popa
- Slujba de purificare a locuinţei e indicată cel puţin o dată pe an
Părintele Nicolae Necula, profesor de Liturgică la Facultatea de Teologie din Bucureşti, a avut bunăvoinţa de a ne explica ce este sfeştania, de ce avem nevoie de ea, dar şi cum trebuie să ne pregătim, noi, credincioşii, când cerem preotului o curăţare a casei prin sfeştanie.
Cuprinde rugăciuni de ocrotire
Despre sfeştanie se cuvine să cunoaştem mult mai multe. O privire superficială nu este suficientă. „Sfeştania este o denumire populară pentru slujba de Sfinţirea cea mică a apei, Agheasma mică. Aceasta se săvârşeşte de preot în biserici sau în casele credincioşilor cu diferite prilejuri sau la cererea celor care locuiesc în ele. Slujba sfeştaniei cuprinde sfinţirea apei, stropirea cu apă sfinţită a celor prezenţi şi a tuturor camerelor, precum şi rugăciuni pentru ocrotirea şi binele casei şi pentru sănătatea trupească şi sufletească a celor care locuiesc în ea”, spune părintele Nicolae Necula.
„Păcatele omului întinează spaţiul în care acesta trăieşte”
De ce sfeştanie pentru casă? Răspunsul este simplu: pentru că sfeştania este pentru casă ceea ce este spovedania pentru om. „Prin stropirea cu apă sfinţită şi prin rugăciunile speciale ale preotului, casa sfinţită se curăţă de tot răul şi de toată lucrarea cea rea, aidoma omului după spovedanie. Sfinţirea unei case se face şi la renovarea sau la curăţenia generală a locuinţei, dar şi la mutarea într-o altă locuinţă. Sfeştania resfinţeşte casa şi toate lucrurile din ea după un timp în care inevitabile păcate şi fapte necuviincioase au întinat-o. Se întâmplă asta pentru că omul este solidar cu tot ceea ce îl înconjoară, astfel încât urmările faptelor sale se răsfrâng şi asupra mediului său înconjurător, asupra casei şi a lucrurilor din casă. Lucrurile urâte, păcatele şi fărădelegile omului întinează spaţiul în care acesta le săvârşeşte sau trăieşte, după cum faptele sale bune, curăţenia vieţii sale sfinţesc şi mediul său înconjurător, aşa că zicala populară «Omul sfinţeşte locul» este foarte adevărată”, afirmă părintele Necula.
„E necesară şi după ce a avut loc un deces”
Părintele Necula spune că de obicei preotul trebuie şi poate să săvârşească sfeştanie la casa credinciosului oricând acesta o cere. „Ori de câte ori credinciosul simte nevoia curăţirii şi sfinţirii casei, aşa cum simte nevoia uşurării şi curăţirii de păcate prin spovedanie, el poate chema preotul la casa sa pentru a-i face sfeştanie. Este bine ca sfeştania să se facă într-o zi de post, ea fiind o slujbă de curăţire, de spălare, de exorcizare, care se potriveşte mai puţin cu zilele de sărbătoare sau cu celelalte zile ale săptămânii, dar şi pentru faptul că acela care solicită săvârşirea sfeştaniei trebuie să se pregătească prin postire şi rugăciune. Este necesar ca sfeştania să se facă după ce a avut loc un deces în casă, la câteva zile după înmormântare. Această resfinţire este necesară nu pentru că cel decedat ar fi întinat în vreun fel casa, ci pentru că locul şi casa au fost cercetate de moarte, când multe din relele omului au ieşit din el o dată cu sufletul. Cu atât mai mult trebuie să se săvârşească sfeştanie în casă sau în locul în care s-a comis un omor sau o altă fărădelege, pentru că toate acestea se întâmplă din îndemnul şi cu lucrarea diavolului şi a duhurilor rele, altfel spus a prezenţei răului. Dacă nu se poate mai des, trebuie să se facă sfeştanie casei cel puţin o dată pe an, în Postul Mare premergător al sărbătorii Sfintelor Paşti, pentru că acesta este cel mai important şi cel mai aspru de peste an, care pregăteşte pe om pentru cea mai mare sărbătoare a Bisericii, dar şi pentru că primăvara, o dată cu înviorarea şi împrospătarea naturii, se face şi curăţenia casei şi a lucrurilor din ea. Peste tot, dar mai ales la ţară, primăvara se face o curăţenie generală a casei, care merge de la scoaterea tuturor lucrurilor din casă, curăţirea, scuturarea şi împrospătarea lor până la văruirea pereţilor, care aduce cu sine şi la propriu, şi la figurat un aer de reală primenire - mai ales când pereţii se văruiesc cu var alb”, încheie părintele Nicolae Necula.
Spovedania
Actele principale săvârşite de preot în timpul sfeştaniei sunt: Rugăciunile de început şi tămâierea casei, Citirea Sfintei Evanghelii, Ectenia Mare, Rugăciunea de sfinţire a apei, Afundarea Sfintei Cruci în apă şi stropirea cu apă sfinţită şi Ectenia finală pentru păzirea casei de rău. „Cine doreşte să facă sfeştanie în casă trebuie să ştie cum trebuie să se pregătească pentru aceasta. Mai întâ, toţi cei din casă este bine să se spovedească, pentru ca, înainte de a curăţi şi sfinţi casa, să se cureţe ei înşişi de păcate. Cei din casă trebuie să postească trei zile înainte sau cel puţin ziua aceea şi să se ferească de ceartă, duşmănii şi vorbe grele. Apoi, casa în care urmează a se face sfeştanie trebuie curăţată cât mai bine, de la un capăt la altul şi toate lucrurile din ea, curăţenia este, cu alte cuvinte, mai mult decât necesară. Orice slujbă săvârşită de preot în casă este echivalentă cu aducerea lui Dumnezeu în casa aceea prin lucrarea Sa sfinţitoare şi prin binecuvântarea Sa. Or, dacă atunci când se primeşte un oaspete obişnuit, dintre oameni, se face curăţenie în casă pentru a-l primi cum se cuvine, cu atât mai mult atunci când se vrea a-L primi pe însuşi Dumnezeu. Pentru slujba sfeştaniei, credinciosul trebuie să pregătească o măsuţă acoperită, orientată spre răsărit, pe care va aşeza un vas larg la gură cu apă, câteva fire de busuioc, două sfeşnice mici cu lumânări, un pahar sau ceaşcă în care să se poată pune lumânările din ceară curată, o căţuie cu cărbune aprins şi puţină tămâie, o icoană, un pomelnic cu cei care locuiesc în casă şi cu cei pe care respectivii doresc să-i pomenească la rugăciune. Pe masă mai pot fi puse pâine, untdelemn şi puţin vin, simbolizând roadele pământului date de Dumnezeu spre hrana noastră, pentru a fi binecuvântate. Credincioşii vor sta în spatele preotului, aşa cum se stă şi la biserică, toţi cu faţa spre răsărit şi camerele vor avea uşile larg deschise”.
„Orice slujbă săvârşită de preot în casă este echivalentă cu aducerea lui Dumnezeu în casa aceea prin lucrarea Sa sfinţitoare şi prin binecuvântarea Sa“ (părintele Nicolae Necula)
