de Loreta Popa

I se mai spune şi biserica vindecărilor, pentru că este patronată de Sfântul Pantelimon, considerat ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor, prăznuit în fiecare an la 27 iulie. Mulţi bucureşteni au auzit de existenţa ei abia când a fost atinsă de flăcări şi era cât pe ce să se piardă într-un incendiu mistuitor.

Atestată documentar la 1752
Biserica Sfântul Pantelimon este una dintre cele mai vechi din Bucureşti şi are ca hramuri Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon şi Sfânta Cuvioasă Parascheva. Atestată documentar în testamentul domnitorului Grigore Ghica la 1752, biserica din lemn avea să fie înlocuită cu piatră câţiva ani mai târziu, în 1790. Banul N. Cantacuzino a consemnat la rândul său mărturii despre această biserică în „Bibliografia monumentelor feudale din Bucureşti”.
Litere chirilice adânc săpate în piatra pisaniei spun povestea bisericii din zid în anul 1790, de preotul Ivan de la Silvestru, pisanie ce se păstrează pe peretele din dreapta pronaosului. Cu har de Sus, Ivan de la Silvestru a pictat atât icoana Maicii Domnului şi a Mântuitorului Iisus Hristos, cât şi o cutie de lemn ce conţine 11 iconiţe praznicale.
Cu numele Sfântului Pantelimon avea să fie botezat şi al doilea spital din Bucureşti, construit în 1750, în timpul domnitorului Grigore Ghica, spital destinat celor bolnavi de ciumă.

Un loc special, în mijlocul Bucureştiului
Părintele Bogdan-Aurel Teleanu este o figură cunoscută printre enoriaşii Bisericii Sfântul Pantelimon, slujitor alături de părintele paroh Marian Constantinescu. De la acesta am aflat importanţa şi istoria acestui lăcaş al Bucureştilor cu totul special. „Cutremurul din 1838 a avariat grav aşezământul. Piatra de temelie a actualei biserici a fost pusă în data de 22 mai 1872, lucrările de construcţie aparţinând arhitectului Nae Cucu. Biserica a fost pictată de G. Stoenescu, un elev al lui Gh. Tăttărescu. Atât tâmpla, lucrată de sculptorul Petre Babic, cât şi amvonul, jilţurile şi o masă de ofrande datează din anul 1873. Poleitul tâmplei şi amvonului a fost executat în anul 1875 de Franz Ferdinandy. Construcţia bisericii a fost finalizată în data de 11 aprilie 1876. Între anii 1839 şi 1895, în jurul bisericii existau chilii închiriate de cei care lăsau bisericii, după moarte, bunurile lor. În preajma bisericii a existat cândva un cimitir, de la care s-au mai păstrat numai două cruci de piatră”, spune părintele Teleanu.

Învăţătură pentru copiii mahalalei
Dintotdeauna pe lângă biserici au existat şcoli pentru copiii săraci. Nici Biserica Sfântul Pantelimon nu a făcut notă discordantă, fiind recunoscută pentru învăţătura pe care o acorda copiilor mahalalei.
Şcoala condusă în anul 1863 de cântăreţul Radu Simionescu, ajutat de paraclisierul Enache Teodorescu, a continuat să ajute copiii şi să-i înveţe slovele scrisului până către anul 1900. Între anii 1921 şi 1926, sub îndrumarea arhitectului G. Vasilescu, bisericii i se adaugă pridvorul deschis şi cafasul, se auresc crucile, se repară ferestrele, se împrejmuieşte curtea bisericii cu beton, pe care se aşază un grilaj, se pavează curtea, se instalează lumina electrică, se introduc 24 de scaune de stejar, se introduce apa, se pun flori şi arbuşti în curte, se reface faţada.
În anul 1941, părintele Gheorghe Popescu-Colibaşi a fost numit paroh, calitate în care s-a ocupat de lucrările de restaurare a bisericii, grav avariată de cutremurul din 1940. Astfel, în 1942, biserica a fost legată cu fier. Cu acest prilej a fost introdus un clopot nou în locul celui vechi, luat de armatele nemţeşti în timpul ocupaţiei din 1916-1918. Împreună cu P.C. Pr. Ioan Mihălcescu, fostul său profesor, părintele Gheorghe Popescu-Colibaşi a alcătuit „Acatistul Sfântului Pantelimon”, tipărit într-o ediţie princeps în 1937 şi retipărit în Acatistier, începând cu anul 1972.

În fiecare vineri seară se ţin ore de cateheză
Cutremurul din 1977 a produs avarii semnificative bisericii. Frontonul a trebuit demolat şi zidit din nou. Pe noul fronton s-a aplicat icoana hramului Sfântului Pantelimon, iar pe frontispiciul pridvorului s-a montat un serafim, în loc de ochiul lui Dumnezeu, opere ale pictorului Iosif Vasu. În interior, pictura nouă a fost realizată de pictorul I. Achiţenie. Catapeteasma, precum şi lemnăria interioară n-au suferit nicio stricăciune la cutremur.
Lucrările de consolidare au fost finalizate în anul 1979. Din 2008, Biserica adăposteşte moaştele Sfântului Pantelimon şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi veşmântul Sfintei Cuvioase Parascheva. Biserica este recunoscută pentru acordarea de asistenţă religioasă copiilor, a deţinuţilor de la Jilava şi Târgşor, dar şi a persoanelor sărace din parohie.
În fiecare vineri, după slujba de seară, au loc ore de cateheză pentru copii, desfăşurate sub numele „Hristos împărtăşit copiilor”.

Minune! Flăcările au cruţat catapeteasma, icoanele şi moaştele

După marea sărbătoare a Bobotezei şi a Sfântului Ioan, focul avea să pună iar stăpânire pe Biserica Sfântul Pantelimon. Din cauza vântului, dar şi a faptul că structura turlei şi acoperişului era din lemn uscat, focul s-a întins cu repeziciune. Coşmarul s-a încheiat după trei ore. În acea noapte, în ciuda dezastrului, a avut loc o minune. Crucea de lemn de pe catapeteasmă, despre care se credea că a fost distrusă, era intactă. Printre ruine, preoţii au zărit şi icoana Sfântului Ierarh Spiridon, singura care nu s-a desprins de catapeteasmă, ca şi cum a rămas să apere iconostasul şi altarul de la dezastru. „Uneori suntem încercaţi pentru a fi atenţionaţi, alteori vine şi la oamenii drepţi, pentru a-i întări în răbdare. Ne bucurăm totuşi că nu a fost afectată catapeteasma, care este de o valoare deosebită”, afirmă părintele Teleanu.

- „Nu vom conteni să mulţumim enoriaşilor noştri, care ne-au sărit în ajutor în miez de noapte şi chiar i-au impresionat pe pompieri; aceştia au spus că la nicio biserică nu au mai văzut aşa o solidaritate” (părintele Bogdan-Aurel Teleanu)