de Valentin Țigău
Capernaum e o localitate de pescari din vechea provincie Galilea, pe malul nord-vestic al lacului Tiberiadei (sau Marea Galileei), azi în nordul statului Israel. În perioada faptelor din Noul Testament, el se afla în apropierea frontierei provinciei, pe o ramură a rutei comerciale între Damasc și Egipt numită de către romani Via Maris. La Capernaum exista o vamă și o garnizoană romană comandată de un centurion, ceea ce explică prezența Apostolului Matei („vameșul”) care avea, probabil, un birou unde percepea taxele maritime pentru pescuit și taxele pe mărfurile vămuite. Acesta este și locul unde Iisus a săvârșit una dintre minuni - Vindecarea slăbănogului din Capernaum - la care se face referire în Duminica a VI-a după Rusalii, care anul acesta se prăznuieşte la 16 iulie.
37 de minuni, în cele 4 evanghelii
Capernaum este citat de 16 ori în Evanghelie, fiind a doua localitate des pomenită după Ierusalim. Orașul acesta a fost locul de unde pleca și unde revenea Mântuitorul, după fiecare călătorie săvârșită în Galileea. I se mai spune chiar „Cetatea lui Iisus”. În Capernaum locuiau, pe lângă Matei, și Apostolii Petru şi Andrei, care erau născuți în orașul vecin, Betsaida. E nimerit să spunem că la Betsaida a săvârșit Iisus minunea vindecării unui orb, consemnată numai în Evanghelia după Marcu (8: 22-26). Iisus l-a scos pe orb afară din oraș, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului. Apoi i-a zis: „Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului, care se tâlcuieşte: trimis”. După aceea l-a întrebat dacă vede ceva. „Văd niște oameni umblând, dar îi zăresc ca pe niște copaci”, a spus omul. Iisus a repetat procedura, iar vederea orbului s-a îndreptat, el putând vedea cu claritate. Acest episod din viața lui Iisus constituie una dintre cele 12 minuni descrise în Evanghelia după Marcu (ele sunt 37 în toate cele 4 evanghelii) și una dintre cele patru în care Iisus cere celui vindecat să nu spună nimănui despre ce s-a întâmplat. Este vorba, după unii teologi, să se rețină că faptele bune trebuie să fie făcute fără ostentație.
„Scoală-te, ridică-ți patul și umblă”
Să revenim la Capernaum. „Când a auzit Iisus că Ioan Botezătorul a fost închis, a plecat în Galilea. A părăsit Nazaretul și a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ținutul lui Zabulon și Neftali” (Matei, 4: 12-13). El s-a fixat în casa lui Simon Petru (Apostolul Petru) și a început să propovăduiască: „Pocăiți-vă, căci împărăția cerurilor este aproape!”. La Capernaum era o sinagogă frecventată de cei aproximativ 1.000 de evrei, locuitori ai orașului, credincioși habotnici. Sinagoga a fost locul în care Mântuitorul şi-a început activitatea de propovăduire a împărăției lui Dumnezeu. Minunea descrisă în Noul Testament (Marcu, 2: 1-12) și aflată în calendarul creștin-ortodox la data de 16 iulie, în duminica a VI-a după Rusalii este „Vindecarea unui slăbănog”. Auzind despre venirea sa, oamenii din Capernaum s-au adunat într-un număr așa de mare că nu mai era loc în casa unde Iisus predica, și nici chiar înaintea ușii. Acolo au sosit patru bărbați care aduceau cu ei un slăbănog (un om paralizat). Cum nu puteau să ajungă la Iisus din cauza mulțimii de oameni, cei patru inși s-au suit pe acoperiș și au făcut o spărtură pe unde l-au coborât, cu patul său, pe slăbănog înaintea lui Iisus. „Când le-a văzut Iisus credința, a zis slăbănogului: «Fiule, păcatele îți sunt iertate!»” (Marcu, 2:5). Numai că, între cei care asistau la această scenă, erau și evrei învățați, care nu puteau accepta ideea că Iisus poate ierta păcatele unui om, așa cum numai Dumnezeu putea să o facă. Lor, Mântuitorul le spune: „Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: «Păcatele îți sunt iertate» ori a zice: «Scoală-te, ridică-ți patul și umblă»? Dar să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele” (Marcu, 2: 9-10). După care, Iisus i-a poruncit slăbănogului: „Scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă”. Lucru care s-a și întâmplat, spre mirarea imensă a celor de față, care niciodată nu mai văzuseră așa ceva.
„Păcatele îți sunt iertate!”
Această vindecare miraculoasă are loc la începutul lucrării lui Iisus Hristos, când Mântuitorul nu avea decât patru discipoli deși reputația sa fusese recunoscută în Galileea. Evreii din Capernaum se îmbulzesc să intre în casa lui Petru (unde, anterior, Iisus o vindecase pe soacra acestuia) pentru a se convinge de puterea lui taumaturgică, iar singura posibilitate de a trece peste rând e prin spărtura acoperișului. Teologii au comentat această situație, observând că, în vremea aceea, o boală era explicată prin săvârșirea unui păcat anterior, fie de către suferind, fie de înaintașii săi (credință perpetuată, oarecum, până azi). Ei subliniază meritul deosebit al celor patru bărbați purtători care, prin orice mijloc, reușesc să ajungă cu slăbănogul în fața Mântuitorului, convinși că va fi vindecat. Expresia „Păcatele îți sunt iertate!” rostită de Iisus este însăși cheia acestei rezolvări. E aceeași expresie pe care astăzi o rostește preotul, după împărtășirea unui credincios. Iertând păcatele prezente, el iartă un întreg lanț de păcate, cele mai multe neștiute, din lanțul familiei - al părinților, bunicilor și străbunicilor. Totodată, pentru Iisus, acum este momentul în care rostește sintagma denominativă „Fiul omului”, arătând lumii dubla sa natură: divină și umană.
Peste ruinele casei lui Petru a fost construită o biserică romano-catolică
Celor care vor să facă pelerinaj la Capernaum, le putem spune că peste ce a mai rămas din casa lui Petru a fost construită o biserică romano-catolică. Ruinele unei sinagogi ridicată, probabil, pe locul în care Iisus a predicat despre „Pâinea vieții” mai pot da, și ele, o idee despre trecutul acestei localități de legendă. Întregul oraș a fost reconstruit după un teribil cutremur produs în secolul al VIII-lea, decăzând, apoi, treptat, pentru a fi scos din ruine abia în ultimii 200 de ani. A păși pe urmele lui Iisus este un miracol în sine pentru pelerinul de azi, care experimentează într-un chip deplin propria-i credință, urmând cuvintele evangheliilor.