de Silviu Ghering
Betty White este una din rarele femei care poate fi definită printr-un singur cuvânt: PERSONALITATE. Pentru că „personalitate” include atâtea și atâtea calități. Iar Betty White a avut - și are încă la 95 de ani! - un adevărat cumul de calități cum rar se pot „aduna” într-o singură femeie. Actriță, cântăreață, scenaristă, regizoare, gazdă de emisiuni radio și tv, prima femeie care a produs un sitcom, una dintre primele femei care „a deținut controlul atât în fața, cât și în spatele camerei de filmat”, conform prestigioasei reviste „Film Comment”, editată de „Film Society of Lincoln Center” din New York, SUA, ceea ce a dus la onoarea de a fi numită „Mayor of Hollywood” (primar onorific al Cetății Filmului din SUA). A câştigat şase premii Emmy, în 1952, 1975, 1976, 1983, 1986 și 1995. De trei ori pe primul loc în topul celor mai fermecătoare celebrităţi din America, ultima dată în 2012. Desemnată, la 91 de ani, după 74 de ani petrecuţi în industria de divertisment, „actriţa cu cea mai lungă carieră în televiziune” în 2013 și inclusă în Cartea Recordurilor Guinness în 2014, Betty White împlinește 95 de ani la 17 ianuarie.
A vrut să se facă... pădurar!
Pe numele complet Betty Marion White, s-a născut pe 17 ianuarie 1922, în Oak Park, Illinois, SUA. Unica fiică a lui Horace Logan White, un inginer electrician transformat de Marea Criză în vânzător ambulant şi soţia sa casnică, Christine Tess, născută Cachikis. Bunicul patern era danez, iar cel matern grec, cu rădăcini în Anglia și Țara Galilor, ambele bunici fiind din Canada. Recesiunea economică din anii ’30 a dus familia White în California, la Los Angeles, unde tatăl construia aparate de radio și încerca să le vândă peste tot. Numai că era criză pentru toată lumea, și omul a trebuit să schimbe comerțul cu radiouri pe cel cu... câini. De atunci, Betty s-a îndrăgostit iremediabil de patrupezi, și toată viața a fost o acerbă militantă pentru drepturile animalelor și președinta a nenumărate organizații de profil. A făcut școala primară în Beverly Hills, tot acolo a urmat și liceul. A vrut să se facă... pădurar! Dar la vremea respectivă, în anii ’30, femeilor le era interzisă această meserie. Așa că și-a exprimat frustrarea prin scris. A compus o piesă de teatru în care a jucat rolul principal la absolvirea gimnaziului, și astfel și-a găsit menirea și a hotărât că nu poate fi decât actriță.
A început în radio pentru că nu era fotogenică
În timpul liceului a dat „ture” studiourilor de film de la Hollywood, dar a fost mereu refuzată pentru că nu era fotogenică. Așa că a căutat un loc de muncă în radio, unde fizicul nu conta. A citit reclame, a avut mici roluri de umplutură, ba chiar a asigurat diferite... zgomote de fundal la piese radiofonice. Primul câștig a fost de cinci dolari. Accepta orice muncă, iar câteodată chiar gratis, pentru că era fascinată de lumea „show-ului”.
A debutat în televiziune în 1939, la trei luni de la absolvirea liceului, atunci când a cântat împreună cu o colegă câteva cântece din „Văduva veselă” pe un canal experimental din Los Angeles. Primul job cu adevărat profesionist a fost la micul teatru „Bliss-Hayden” din Beverly Hills. Cariera i-a fost însă întreruptă brutal de Al Doilea Război Mondial, în timpul căruia s-a înrolat în „American Women’s Voluntary Services” („Serviciile Voluntare ale Femeilor Americane”).
Carieră fabuloasă în mii de apariții
A continuat cu radio în paralel, i-au „crescut” acțiunile și rolurile în piesele radiofonice și a ajuns să aibă propria emisiune: „The Betty White Show”. 1949 este anul revenirii și confirmării pe micul ecran: a devenit „cogazdă”, ca să spunem așa, în emisiunea unui cunoscut showman, Al Jarvis, intitulată „Make-Believe Ballroom” la televiziunea KLAC din Los Angeles, în paralel cu varianta radiofonică a spectacolului la radioul KFWB. În 1952, Jarvis a plecat, și Betty a rămas singura „gazdă”, reușind un adevărat maraton tv: emisiuni de cinci ore și jumătate zilnic, şase zile pe săptămână, timp de patru ani! Și ăsta a fost doar începutul unei cariere fabuloase pe „sticlă”! Show-urile noaptea târziu, emisiunile-concurs de zi, sitcomurile, serialele tv în care joacă sunt, practic, nenumărate, fiind imposibil de „contabilizat” în totalitate. Poate mai puțin cunoscute în Europa, dar extrem de apreciate de publicul american. „Hollywood on Television”, „Life With Elizabeth”, „Date With the Angels”, „The Betty White Show”, „The Mary Tyler Moore Show”, „The Golden Girls”, „Bob”, „Maybe This Time”, „Ladies Man”, „Tournament of Roses Parade”, „Password”, „What’s My Line?”, „To Tell the Truth”, „I’ve Got a Secret”, „Pyramid”, „Mama’s Family”, „The Golden Palace” sunt cele mai faimoase dintre cele mai cunoscute, dacă permiteți gradul de comparație.
Pe marele ecran a debutat în 1962, în „Advise & Consent” (Furtună la Washington), și au urmat relativ puține „recidive”, doar 36, total infim comparativ cu avalanșa de apariții pe micul ecran.
Regretul vieții: n-a avut copii
Singura neîmplinire din viața lui Betty White ține de copii. Deși a fost măritată de trei ori, nu a avut niciodată bucuria maternității. S-a căsătorit prima dată în 1945, cu Dick Barker, pilot din Forțele Aeriene ale SUA (US Air Force), dar povestea de iubire n-a ținut decât doi ani. În 1947 a urmat al doilea mariaj, cu Allen Lane, un agent de la Hollywood. Coincidență, divorțul a venit tot după doi ani de conviețuire împreună. În 1961 l-a cunoscut pe cel care avea să devină iubirea vieții sale, tot o personalitate din televiziune, gazda concursului „Password”, cunoscutul Allen Ludden, alături de care a apărut în emisiunea respectivă trei ani. S-au căsătorit la 14 iunie 1963. Au apărut împreună într-o mulțime de talk-show-uri. Diagnosticat cu cancer la stomac la începutul anului 1980, Allen Ludden a suferit un accident vascular cerebral în toamna aceluiași an, care l-a forţat să se pensioneze. A murit un an mai târziu, la 9 iunie 1981, în Los Angeles. Betty nu s-a mai recăsătorit de la moartea sa.
La 94 de ani, visa la Robert Redford!
Într-un interviu publicat anul trecut de „celebitchy.com”, Betty vorbește dezinhibată despre... sex! „Dorinţa dispare odată cu vârsta?”, a fost întrebată. „Dorinţa sexuală este precum îmbătrânirea. Totul stă aici”, a răspuns ea arătând spre cap. A recunoscut apoi că prima ei căsătorie a fost extrem de fizică: „M-am măritat cu primul soţ pentru că voiam să dormim împreună. A fost minunat şase luni, fix cât ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului în pat”. După a doua căsătorie ratată, Betty l-a întâlnit pe Allen Ludden, cu care a fost împreună din 1963 până în 1981, când el a murit: „Secretul căsătoriei noastre a fost entuziasmul, Când ştiam că Allen vine acasă, îmi împrospătam machiajul şi îmi schimbam bluza”. Şi viaţa sexuală a mers ca pe roate, iar dacă Ludden ar mai fi fost în viaţă, Betty crede că tot îmbrățișați ar adormi: „Nu mai este disponibil și nu am pe nimeni. Dar dacă Robert Redford ar fi prin preajmă, am avea o viaţă sexuală foarte activă”. Betty avea