Main menu

header

601 23 1de Anca Lăpuşneanu

Prof. dr. Florin Colceag (medalion) este printre puţinii specialişti din România care antrenează copiii supradotaţi folosind metode nonformale, fiind cunoscut ca şi părintele spiritual al „geniilor”. Este preşedintele Institutului Român pentru Studii şi Cercetări Avansate Gifted Education şi dezvoltă programe educaţionale în cadrul IRSCA Gifted Education.

„IRSCA a fost conceput pe direcţia dezvoltării abilităţilor înalte”

- Stimate prof. Florin Colceag, folosiţi metode nonformale în educaţie. Ce anume v-a determinat să apelaţi la acestea, altele decât cele de care aţi beneficiat dumneavoastră în trecut?

- Ţine de un formalism în educaţie. Formalizarea presupune standarde şi proceduri şi este folosită în cadru larg ca un principiu de asigurare a calităţii în orice sector industrial. Educaţia privită ca o industrie este însă o mare greşeală. La fel ca şi sănătatea privită ca o industrie, unde nu mai tratezi bolnavul, ci boala, în educaţia în care nu mai iei în consideraţie copilul individual, ci cohorta de vârstă, se produce o dezumanizare a procesului. Personalităţile copiilor sunt diferite, copiii au stiluri de învăţare diferite, viteze de gândire şi evoluţie cognitivă diferite, orizonturi şi dorinţe de cunoaştere diferite. De asemenea, mai târziu vor profesa în domenii extrem de diferite, mai ales din cauza unei pieţe a muncii în dinamică transformaţională rapidă. Din aceste motive, conceptul umanizat al educaţiei este educaţia individualizată. Aceasta presupune existenţa la profesori a unor cunoştinţe avansate de pedagogie, o flexibilitate a conţinuturilor manualelor, un sistem de credite transferabile care să le permită şcolilor să îşi alcătuiască profilul educaţional în conformitate cu profilul copiilor şi al condiţiilor sociale sau culturale. Mai presupune evaluarea progresului elevilor, nu doar a performanţelor acestora. Sistemul se practică în lume cu rezultate foarte încurajatoare şi vindecă rănile făcute de sistemul formal, care la noi sunt multiple şi profunde.

601 23 2- Care sunt particularităţile programelor dumneavoastră educaţionale dezvoltate în cadrul IRSCA Gifted Education?

- IRSCA este acronimul la Institutul Român Pentru Studii şi Cercetări Avansate. Institutul a fost conceput pe direcţia dezvoltării abilităţilor înalte la copii (în domeniul educaţiei) şi pe cercetarea la nivel de vârf în alte domenii. În educaţie, organizaţiile pornite din IRSCA au preluat şi au dezvoltat programe de cercetare pe mai multe direcţii. De exemplu, programele de „enrichment”, termenul este consacrat internaţional şi prefer să-l lăsăm netradus, căci înseamnă îmbogăţire la nivel de cunoaştere, caracter, suflet şi dezvoltare a personalităţii, neavând legături cu termenul românesc de îmbogăţire cu conotaţii economico-financiare. Un alt program este de formare de specialişti în educaţie prin dezvoltarea unui nou mod de gândire, analiză, proiectare de sistem, structurare a informaţiei şi analiză şi adecvare a informaţiei pentru un anumit mediu educaţional. Acesta permite realizarea tehnică eficientă a unei educaţii individualizate de calitate. Mai sunt şi alte programe destinate pilotării unor iniţiative de umanizare şi modernizare a educaţiei şi de dezvoltare şi emancipare a abilităţilor copiilor care doresc, în final, maximizarea potenţialelor native ale acestora.

„Creativitatea evoluează într-un climat al încrederii, libertăţii şi curiozităţii”

- Când şi cum se poate dezvolta creativitatea copiilor?

- Creativitatea se dezvoltă natural prin toate mijloacele şi pe toate direcţiile, prin joc, prin interferenţă directă cu natura vie, prin interacţiunea socială, prin dezvoltarea pasiunii cunoaşterii etc. Ea se distruge însă prin impunerea unor standarde şi proceduri fixe. Creativitatea se caracterizează prin mai multe dimensiuni de apreciere, şi anume: curiozitate, dorinţa de cunoaştere, umor, toleranţă la ambiguitate, libertatea gândirii, nonconformism, intoleranţă la autoritatea abuzivă, capacitatea de a găsi soluţii inovative la probleme noi sau vechi, capacitatea de spargere a unor noi direcţii de cunoaştere şi de dezvoltare a unor noi instrumente de gândire. Creativitatea se dezvoltă într-un mediu al încrederii, libertăţii şi curiozităţii. În şcoală, se dezvoltă acolo unde copiii sunt îndemnaţi să pună întrebări, să se mire, să atace problemele şi să se îndoiască de răspunsurile primite, pentru a-l cita şi a-l omagia pe profesorul Solomon Marcus, care ne-a părăsit, trecând într-o lume mai bună, şi care a fost profund creativ toată viaţa sa.

- Cum îi recunoaşteţi pe cei cu abilităţi înalte?

601 23 3- Majoritatea copiilor au abilităţi înalte într-un anumit domeniu. Plaja de manifestare a acestor abilităţi este diferită. Un copil poate avea abilităţi înalte în gătit sau în modelaj, fără a avea rezultate şcolare grozave la istorie sau la matematică. Important este să ne orientăm gândirea şi percepţia către calităţile lor, unde se manifestă aceste abilităţi înalte, nu către „defectele lor”, unde nu se manifestă. Este atât de simplu să ne apreciem copiii în loc să-i depreciem, să-i încurajăm să progreseze în loc să-i descurajăm, este ABC-ul pedagogiei, din păcate, prea puţin pus în valoare. Dacă se compară copiii între ei prin sistemul de notare convenţional, se obţine o obiectivitate a evaluării cu preţul micşorării stimei de sine, ce are consecinţe dramatice în evoluţia copiilor. Ca să se conserve stima de sine şi ca să se permită şi să se încurajeze abilităţile înalte, în lume se foloseşte sistemul creditelor transferabile şi a curriculei flexibile. Dacă un copil este foarte bun într-un domeniu, unde devine expert şi obţine multe credite în acel domeniu, el promovează în anul următor chiar dacă în alte domenii nu are performanţe înalte. Abilităţile înalte în domeniul unde performează vor face ca, mai târziu, copilul să aibă succes pe piaţa muncii şi în viaţa socială. Ţinând seama că rata de achiziţie la noi este de aproximativ 6%, adică, la sfârşitul ciclurilor educative, absolvenţii îşi mai amintesc 6% din cunoştinţele învăţate prin programul de cultură generală, sistemul creditelor transferabile se dovedeşte eficient cel puţin pe piaţa muncii, fără a afecta prea mult cultura generală, mai ales dacă manualele vor fi diferenţiale pe trei niveluri: de recuperare, de cultură generală şi de performanţă. Pentru a răspunde la întrebarea dumneavoastră însă, recunoaşterea este simplă: copilul care nu este descurajat şi care încă are puterea de a pune întrebări are dorinţa de a se afirma şi de a spune singur care sunt domeniile sale de interes şi de performanţă. Trebuie doar să ai ochi să-l vezi, urechi să-l auzi şi minte şi suflet să-l înţelegi.

„La fel ca şi sănătatea privită ca o industrie, unde nu mai tratezi bolnavul, ci boala, în educaţia în care nu mai iei în consideraţie copilul individual, ci cohorta de vârstă, se produce o dezumanizare a procesului“

„Într-un mediu deschis şi cald copilul înfloreşte, într-un mediu ostil şi rece copilul păleşte“

- Cum se poate „mutila” un copil cu potenţial creativ şi inteligenţă?

- Depide de mediul de hrănire intelectuală şi sufletească al copilului. Într-un mediu deschis şi cald copilul înfloreşte, într-un mediu ostil şi rece copilul păleşte. În general, odată ajuns în şcoală păleşte, dar, evident, la unii învăţători sau profesori înfloreşte. Dacă este tratat ca obiectul muncii şi nu este privit ca o personalitate cu percepţii, intuiţii, experienţe proprii, întrebări, sensibilitate proprie, atunci copilul păleşte.