de Andrei Dicu
La 8 noiembrie aflăm numele viitorului preşedinte al SUA. Tensiunea a fost amplificată de disputa „la cuţite” dintre Hillary Clinton şi Donald Trump, două personalităţi care au dat naştere multor controverse. Până la verdictul final însă, să facem cunoştinţă cu cele mai ciudate candidaturi din istoria SUA.
Victoria Woodhull, „lupoaica” de pe Wall Street
Donald Trump a fost desemnat candidatul republicanilor după o campanie în care a stârnit o mulțime de scandaluri. În tabăra democrată, succesul lui Hillary a fost prezivibil. Fosta Primă Doamnă ar putea scrie istorie, devenind prima femeie care se va afla la conducerea celei mai puternice țări din lume. Hillary nu este totuşi prima aspirantă. În 1872, sufrageta (membră a Mişcării de Emancipare a Femeilor) Victoria Woodhull a devenit prima candidată la Președinția SUA. Woodhull a fost nominalizată din partea Partidului pentru Drepturi Egale şi a fost o persoană remarcabilă. A activat în Mişcarea Spiritualistă, la modă atunci, a fost prima femeie care a lucrat la Bursa de pe Wall Street și a publicat un ziar în care milita pentru politici sociale considerate progresiste, precum educația sexuală în școli, promovarea unui regim vegetarian și legalizarea prostituției. Woodhull susținea dreptul egal al femeilor și al bărbaților de a se căsători și de a divorța, fără implicarea Guvernului sau a Bisericii. Născută la 23 septembrie 1838, s-a căsătorit de două ori şi a susţinut ideea relaţiilor extraconjugale. „Am dreptul constituţional, inalienabil şi natural de a iubi cât vreau, pe cine vreau şi de a-mi schimba iubitul în fiecare zi, fără a încălca o lege şi fără ca vreo autoritate să aibă dreptul de a interveni”, a spus ea. Candidatura lui Woodhull n-a avut sorţi de izbândă, deoarece ea a fost arestată cu doar câteva zile înaintea alegerilor, după ce ziarul pe care îl conducea a publicat un articol referitor la relaţia adulterină dintre ministrul Henry Ward Beecher şi o anume Elizabeth Tilton.
Tomlinson, „Regele Lumii”
De-a lungul anilor, sute de lideri religioși au vrut să candideze la Președinție, dar puțini au reușit să devină și candidați legitimi. Cel mai perseverent dintre ei a fost, cu siguranță, Homer A. Tomlinson (25.10.1892-5.12.1968), un predicator din New York, care a candidat de cinci ori la rând la alegeri, din 1952 până în 1968. Tomlinson, un fost agent de publicitate, s-a folosit de experiența sa pentru a-și face o campanie electorală vizibilă și a fondat propria organizație politică, Partidul Teocratic. A avut o serie de idei controversate, printre care înlocuirea taxelor moderne cu zeciuiala și înființarea unui nou post în cabinetul guvernamental, Secretarul pentru Moralitate. Conștient că nu va ajunge vreodată președinte, Tomlinson a gândit și un plan B, care i-a făcut pe mulţi să zâmbească. S-a autodeclarat Rege al Lumii şi Rege al Tuturor Naţiunilor de Bărbaţi la 7 octombrie 1966, la Ierusalim, și și-a organizat ceremoniile de încoronare, cu un scaun pliabil drept tron.
Browder, agentul sovietic
Ca lider al Partidului Comunist din SUA în anii 1930-1940, Earl Russell Browder (20.05.1891-27.06.1973) a fost cel mai cunoscut om politic de stânga din America. Născut în Kansas, Browder s-a implicat în mișcările muncitorești încă din adolescență, iar în timpul Primului Război Mondial a fost arestat pentru că s-a opus recrutării. După eliberare, a devenit membru activ al mișcării comuniste, începând să lucreze în calitate de organizator de manifestaţii pentru Internaţionala Socialistă. A candidat la alegerile prezidențiale în 1936 și în 1940, din partea Partidului Comunist, iar toată lumea ştia că este spion, că lucrează direct cu agenţiile de la Moscova şi că membri ai familiei sale (în primul rând soţia sa, Raissa Berkman) erau agenţi sovietici. Autor a zeci de broșuri și de cărți, a numeroase discursuri publice, Browder a luat parte, de asemenea, la activități clandestine ale spionajului sovietic în America. În 1940, chiar în timpul campaniei electorale, a fost condamnat la 14 luni de închisoare pentru posesie de paşaport fals. Culmea, FBI nu reuşise să-i găsească alt nod în papură din punct de vedere legal… Browder a fost un adept fervent al cooperării strânse între SUA şi URSS în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și a imaginat o cooperare continuă între aceste două puteri militare în anii următori. Totuşi, a fost exclus din Partidul Comunist, la începutul anului 1946, ca urmare a refuzului de a-şi modifica punctele de vedere în acord cu schimbarea realităților politice. Browder a trăit tot restul vieții în casa sa din Yonkers (New York), ca autor a numeroase cărți.
Schmitz l-ar fi „uitat” pe Nixon în China
Probabil, cel mai extremist candidat din istoria electorală americană a fost congresmanul californian John G. Schmitz (12.08.1930-10.01.2001), care a candidat la Președinție în 1972, din partea Partidului American Independent. Cunoscut pentru retorica sa fundamentalistă, Schmitz a rămas în istorie pentru o serie de declarații spumoase. Întrebat la un moment dat referitor la călătoria preşedintelui Nixon în China, el a afirmat: „Nu am nicio obiecție față de vizita președintelui în China. Obiectez doar în privința întoarcerii sale.” În 1973 a fost expulzat, pentru o vreme, din pricina politicii sale extremiste, iar în 1982 a fost obligat să recunoască doi copii născuţi dintr-o relaţie extraconjugală. Printre altele, Schmitz a propus revenirea la școli segregate și a sugerat, în anii ’80, că, dacă politicile lui Reagan nu au succes, cea mai bună soluție pentru America ar fi o lovitură de stat militară. De asemenea, a negat cu abnegaţie existenţa Holocaustului evreiesc.
Actriţa Gracie Allen, punkistul Biafra şi… „miau“ Limberbutt completează lista
Lista lărgită a candidaţilor „inediţi” mai cuprinde câteva nume. Eugene V. Debs, socialist declarat, a candidat de cinci ori, dar a fost condamnat la zece ani de închisoare şi i s-a retras cetăţenia în urma acuzaţiilor de instigare la violenţă. William Dudley-Pelley a candidat în 1936 din postura de mistic nazist şi de acolit al lui Adolf Hitler. Actriţa de comedie Gracie Allen şi-a lansat candidatura în 1940, aruncându-şi pălăria pe scenă. Mascota sa era un cangur, iar mesajul electoral, „este în geantă”. William Wirt, scriitor şi procuror general, este cunoscut pentru fondarea Partidului Anti-Masonic, asta după ce el însuşi fusese exclus din Francmasonerie. Horace Greeley, un jurnalist excentric, a obţinut nominalizarea atât din partea democraţilor, cât şi a republicanilor. Medicul pediatru Benjamin Spock, medaliat olimpic la canotaj, era numit „doctorul hippie”, deoarece militase împotriva războiului din Vietnam. Jello Biafra, membru al formaţiei Dead Kennedys, a candidat în anul 2000, alături de un activist întemniţat şi condamnat la moarte, Mumia Abu-Jamal, pe post de vicepreşedinte. Gabriel Green, un ufolog care pretindea că se află în contact cu extratereştrii de pe Marte, a candidat de două ori fără succes, în 1960 şi în 1972. În fine, pisica Limberbutt McCubbins a fost primul animal al cărui stăpân i-a anunţat candidatura chiar anul acesta, cu sloganul „Meow Is The Time” („Miau, e timpul!”), dorind nominalizarea în cadrul Convenţiei Partidului Democrat. Evident, nu a primit-o.