de Andrei Dicu
Agenţia Spaţială Americană a făcut publice datele obţinute de la sateliţi, care identifică o criză a apei, aflată în creştere şi care, potrivit oamenilor de ştiinţă, afectează agricultura şi poate conduce la declanşarea unor noi războaie şi crize sociale. Nu este un film SF, e cât se poate de real: în curând, am putea rămâne fără apă!
Explozia preţurilor alimentelor, cu ramificaţii economice şi politice
Publicaţia „Nature Climate Change”, citată de site-ul takepart.com, a publicat recent un studiu care ne dă fiori. Savantul Jay Famiglietti, de la Jet Propulsion Laboratory, din cadrul NASA, a prezentat noi date obţinute de la sateliţi, potrivit cărora, pe măsură ce seceta afectează diferite regiuni, acviferele majore ale planetei sunt secate în mod accelerat mult mai rapid decât regimul de regenerare al acestor rezervoare subterane de apă fluvială. „Aproape toate aceste acvifere delimitează cele mai importante regiuni agricole ale Terrei şi sunt principalele responsabile de productivitatea ridicată a acestor regiuni. Pierderea apei freatice va avea ca efect un declin major al productivităţii agricole, cu potenţialul de a duce la o explozie a preţurilor alimentelor, cu profunde ramificaţii economice şi politice”, a precizat Famiglietti, care, de mai mulţi ani, atrage atenţia asupra acestei probleme de mediu, căreia puţini îi acordă importanţa necesară.
Satelitul GRACE trage semnalul de alarmă
În 2011 a apărut filmul documentar „Last Call At The Oasis”, care aborda tema premiselor unei catastrofe mondiale a apei. Acest documentar a trecut neobservat, însă, ulterior, în contextul secetei devastatoare care a afectat California, avertismentele lui Famiglietti, cu privire la pomparea apei freatice într-un ritm nesustenabil, au început să primească atenţia cuvenită. De altfel, intervievat de CBS, temerarul savant a mers exact pe linia specialiştilor, care şi-au manifestat grija în film: „Diminuarea rezervelor de apă freatică poate declanşa crize şi revolte civile, dar şi războaie în anumite zone ale planetei unde această rezervă este chiar şi acum rară!”. Aceste avertismente sunt susţinute de datele adunate de sateliţii din cadrul programului „Gravity Recovery and Climate Experiment”, program care măsoară micile fluctuaţii din forţa atracţiei gravitaţionale în anumite regiuni, pentru a determina capacitatea acviferă. Astfel, conform datelor adunate de satelitul GRACE, acviferul din nord-vestul Indiei, care alimentează două ţări între care există de mulţi ani tensiuni, India şi Pakistanul, pierde aproape 18 kilometri cubi de apă pe an, începând de anul trecut. Şi pentru că vorbeam despre posibile războaie, amintim „în treacăt” că atât India, cât şi Pakistanul sunt puteri nucleare…
SUA şi Orientul Mijlociu completează cercul vicios
Orientul Mijlociu este altă regiune volatilă a planetei, iar acviferul aflat sub părţi din Iran, Irak, Siria şi Turcia este, de asemenea, ameninţat, pierzând în medie 13 kilometri cubi de apă anual. Două dintre cele mai mari rezervoare freatice de pe teritoriul SUA, acviferul Central Valley din California şi acviferul Ogallala, care se întinde de la South Dakota până în Texas, sunt, de asemenea, în pericol. Fermele şi oraşele din aceste zone consumă în total 15,6 kilometri cubi de apă pe an din respectivele rezervoare. Toate acestea nu fac decât să închidă un cerc vicios. Pe măsură ce perioadele de secetă devin mai frecvente în contextul schimbărilor climatice, oamenii extrag mai multă apă din pânza freatică. Acest lucru duce la scăderea debitelor râurilor, context în care este extrasă şi mai multă apă din rezervoarele subterane, conform concluziilor unui studiu desfăşurat pe bazinul râului Colorado şi publicat în „Nature Climate Change”. În acest context, se ridică întrebarea referitoare la pasivitatea autorităţilor la nivel mondial, în special în contextul în care apa aflată în rezervoare subterane naturale asigură o treime din nevoia mondială de apă. La fel ca şi acumularea de gaze cu efect de seră în atmosferă, secarea rezervoarelor de apă subterană ale planetei nu este vizibilă şi este mai greu de recunoscut drept o problemă. Mai mult, potrivit unui sondaj recent efectuat în SUA, nici 2% dintre cei intervievaţi nu ştiu, nici măcar în principiu, care sunt rezervele de apă freatică ale planetei...
„Sateliţii furnizează informaţii capitale, pentru a evita evenimentele nedorite”
NASA mai atrage atenţia asupra unui aspect important, şi anume monitorizarea infrastructurii critice cu ajutorul tehnicilor de observare a Pământului, pe baza datelor satelitare. Odată intraţi într-o criză, la nivel mondial, vorbim automat de „resursele critice”, aşa cum sunt numite apa şi ceilalţi combustibili, în limbajul militar. „Protejarea intrastructurii critice este un factor decisiv în funcţionarea oricărei societăţi şi a economiei tuturor ţărilor de pe Glob. O infrastructură critică sigură şi continuitatea existenţei acesteia în stare operaţională sunt esenţiale pentru sănătatea, securitatea şi siguranţa publică, pentru vitalitatea economiei şi pentru un mod de viaţă adecvat. Un exemplu de infrastructură critică este reprezentat de centralele nuclear-electrice dezvoltate în mod susţinut, ca răspuns la necesităţile în creştere la nivel internaţional, pentru energie ieftină şi sustenabilă. O astfel de infrastructură implică standarde speciale şi sisteme de monitorizare avansată, precum sateliţii. Tehnicile de observare pe baza datelor satelitare oferă instrumente de monitorizare moderne, noninvazive şi fără efecte neplăcute asupra mediului. Acestea furnizează informaţii capitale în procesul de decizie, pentru a îmbunătăţi eficienţa programelor de mentenanţă şi pentru a evita eventuale evenimente nedorite”, se arată într-un recent comunicat al Agenţiei Spaţiale a SUA.
Jay Famiglietti: „Nu dispunem de date cu privire la volumul de ape subterane al Terrei“
Dar, oare, cei responsabili cu „sănătatea” planetei ştiu, cu siguranţă, pe ce... ne bazăm în materie de apă? Surprinzător sau nu, diferenţele dintre unii savanţi şi oamenii de pe stradă, care nu au ştiut să răspundă sondajului despre care vorbeam anterior, nu sunt foarte mari... Omul de ştiinţă american Jay Famiglietti susţine necesitatea unui efort global pentru a cuantifica rezervele de apă subterană şi pentru a mări eficienţa agricolă. Altfel, practic, nici măcar nu am şti cu siguranţă pe ce ne bazăm, în cazul (probabil) în care această criză se va adânci. „Foarte puţine acvifere majore au fost explorate cu atenţie, în maniera în care sunt explorate, spre exemplu, pungile de petrol. Prin urmare, nu dispunem de date cu privire la volumul de ape subterane al Terrei”, a declarat savantul.