Main menu

header

21-11-1de Gabriela Niculescu

- Artistă de succes şi viitoare mămică de băiat

Elena Gheorghe este mai frumoasă şi mai energică decât oricând, însărcinată în luna a şaptea şi cu doar cinci kilograme în plus. Artista va deveni mămica unui băieţel la începutul lunii decembrie, iar acum se bucură de o perioadă minunată a vieţii sale. Melodiile „Midnight Sun” şi „Hot Girls” au ajuns nu doar în topurile autohtone, ci şi în cele internaţionale, Elena fiind invitată să susţină concerte în ţări precum Germania, Spania şi Olanda, iar sarcina uşoară, ideală am putea spune, îi permite să facă aceste deplasări cu avionul.

„Suntem nerăbdători să-l ţinem în braţe”
- Care a fost primul sentiment ce te-a încercat atunci când ai aflat că eşti însărcinată?
- În primă fază, am fost luată prin surprindere, pentru că nu ne făcusem planuri în direcţia aceasta. Primul sentiment a fost de uimire. Apoi am început să conştientizez faptul că sunt viitoare mămică şi m-am bucurat foarte mult.

- Cum i-ai dat vestea soţului tău, Cornel, şi cum a reacţionat?
- L-am anunţat imediat cum am aflat eu. Îi spusesem deja că am bănuieli. Cu o seară înainte să aflu că sunt însărcinată am visat un băieţel de 1 an, pe care-l ţineam amândoi de mânuţe şi mergeam cu el. Dimineaţa am avut un sentiment ciudat, probabil determinat şi de vis, şi atunci am început să-mi pun câteva semne de întrebare. Mi-am zis că trebuie să fac neapărat testul de sarcină. I l-am arătat lui Cornel şi am fost foarte uimiţi. A doua zi am fost la control, ni s-a confirmat rezultatul testului, iar după ce am ieşit din cabinet eram extrem de fericiţi şi emoţionaţi, pentru că ascultasem şi inimioara copilului, care avea o lună şi un pic. Apoi ne-am anunţat părinţii, dar până la logodnă - când aveam aproape cinci luni de sarcină - n-au ştiut decât familia şi câteva prietene.

- Aveţi emoţii pentru momentul naşterii?
- Nu, deocamdată suntem nerăbdători. Am epuizat toate subiectele despre bebeluşi, pentru că am citit foarte mult despre sarcină, alimentaţia copilului, psihologia mamei, cum să ai grijă de tine şi de bebeluş. Cornel este foarte curios, vrea să ştie cum evoluează sarcina, să ştie în fiecare săptămână când îi cresc genele, unghiile, e foarte grijuliu şi protector. Vorbim zilnic foarte mult despre el şi cu el - chiar îi punem muzică clasică - şi vrem să ştim cum arată, să-l ţinem în braţe.

„În ziua naşterii se va cumpăra totul”
- Te-ai gândit la nume?
- Ne-am gândit la câteva variante, iar pentru că se va naşte în luna cadourilor, vor fi Moş Nicolae şi Crăciunul, în cazul în care vom opta pentru două nume, vrem ca măcar unul să fie de sfânt. Depinde când va vrea să vină, că termenul este la începutul lunii decembrie.

- V-aţi mutat în casă nouă?
- Nu ne-am mutat, pentru că o mutare presupune ceva timp să le aranjezi pe toate, iar noi avem un program foarte aglomerat în plan profesional. Avem evenimente în Germania acum, la începutul lunii octombrie avem un turneu în Spania, până la 15 noiembrie vor mai fi evenimente şi în ţară şi n-ar avea cine să se ocupe de mutare. Eu şi Cornel facem toate lucrurile împreună atât cele casnice, cât şi cele profesionale, pentru că aşa ne-am obişnuit, să funcţionăm ca un tot unitar.

- Aţi amenajat camera copilului?
- Nu am amenajat absolut nimic şi n-am cumpărat nimic. Nu mă grăbesc. Am prietene care sunt deja mămici şi-mi spun unde găsesc pătuţ, creme, loţiuni şi tot felul de alte lucruri. În ziua naşterii se va cumpăra totul. Vor merge prietenele mele, poate le va însoţi şi Cornel, şi le voi spune ce îmi doresc.

„Îl voi aduce pe lume în Bucureşti, la o clinică privată”
- Cum au decurs cele şapte luni de sarcină?
- Am fost foarte norocoasă din acest punct de vedere, pentru că nici n-am simţit. Am fost la fel de uşoară, la fel de energică, chiar pot spune că sarcina a adus un aport de împlinire, de energie. Doar în primele trei luni am avut ceva greţuri şi am dormit puţin mai mult, dar după acestea am simţit că pot face orice. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că îmi pot face meseria, pot dansa, pot merge la sală, pot dormi noaptea, dar doctorul mi-a spus că de acum încolo va fi ceva mai dificil cu somnul, că bebeluşul va creşte şi nu-i va conveni orice poziţie. Dacă asta înseamnă să fii însărcinată, mai vreau.

- Deci îţi doreşti să-i faci frăţiori sau surioare fiului tău?
- Noi ne dorim acest lucru, pentru că şi eu am o soră şi un frate, Cornel are o soră, suntem obişnuiţi să avem cu cine vorbi, cu cine împărţi lucrurile. Aşa că, dacă se va putea, ne mai dorim copii. Dacă un copil creşte singur, de multe ori este egoist.

- Unde vei naşte?
- Îl voi aduce pe lume în Bucureşti, la o clinică privată, acolo unde activează şi doctorul care-mi supraveghează sarcina.

- Cine îţi oferă sfaturi pentru sarcină şi pentru „meseria” de mămică?
- Nu am cum să enumăr toate persoanele care mă sfătuiesc. Bunicile, prietenele, chiar şi doamne care mă întâlnesc pe stradă, îmi spun că le sunt dragă şi îmi împărtăşesc din experienţa lor, dându-mi sfaturi despre colici şi altele, lucruri ce mă bucură, e important să ştii cât mai multe. Bineînţeles că toate trec prin filtrul propriu, iar deciziile ne aparţin, dar e bine să afli cât mai multe informaţii.

„Cornel iubeşte enorm copiii”
21-11-3- Cine te va ajuta cu bebeluşul când îţi vei relua activităţile?
- Cornel, în primul rând, pentru că el iubeşte enorm copiii, are o atracţie extraordinară la ei, se pune la mintea lor şi se joacă mereu cu ei. Apoi, mama mă va ajuta, care nu este doar cântăreaţă, ci şi educatoare, deci are mai multe calităţi de bunică, şi mama lui Cornel, care este casnică şi va avea timp să-l dedice celui mic. Mi-ar plăcea foarte mult să reuşim să avem noi grijă de el. Doar dacă va fi neapărat nevoie vom apela la o bonă. Mă mai bucur că noi, artiştii, avem liber de luni până joi şi voi putea să stau mult cu el, iar în week-end ne vor ajuta bunicile, cât voi lipsi câteva ore la evenimente. Când va creşte, îl vom lua cu noi, ca să se obişnuiască şi cu o viaţă activă, să fie sociabil, să-i placă să fie înconjurat de oameni.

- Povesteşte-mi câteva amintiri din copilăria ta.
- Ţin minte că eram băieţoaică, nu stăteam locului şi îmi plăcea să cânt. O admiram foarte mult pe mama mea şi am avut norocul că ea m-a luat de micuţă pe scenă şi cred că aşa mi-a deschis apetitul pentru această meserie. Am simţit plăcerea de a fi aplaudată, de a-i transmite publicului lucruri din suflet prin intermediul vocii. Îmi amintesc de sărbătorile minunate din familia noastră. Noi colindăm în fiecare iarnă. Se strâng toţi cei 16 fini, cu micuţii lor, vin Moş Nicolae, Moş Crăciun şi se creează o atmosferă minunată. Chiar dacă nu am avut o familie înstărită, ci una modestă - fiind destul de greu să creşti trei copii - de la noi nu lipseau Moş Nicolae şi Moş Crăciun. Şi când îşi făceau apariţia prin lucruri mărunte, noi ne bucuram nespus.

- Nu multă lume ştie că ai terminat Facultatea de Jurnalism. De ce ai ales acest domeniu? Te tentează o carieră de jurnalist?
- Mi-am dorit foarte mult să-l înţeleg pe cel care mă intervievează, să-i înţeleg doleanţele, să ştiu de ce are nevoie, ca să mă fac la rându-mi înţeleasă mai bine. Vreau să poată să expună lucrurile pe care eu i le spun într-o manieră obiectivă, fără să le scoată din context.

„De Revelion voi fi pe scenă”
21-11-2- Cum îţi place să-ţi petreci timpul liber? Ce pasiuni ai?
- Îmi place să citesc, uneori mă uit la televizor... Dacă am câteva zile la dispoziţie îmi place să călătoresc, să cunosc alte culturi şi civilizaţii, să înţeleg cum trăiesc alţi oameni, să-mi amintesc cât de frumoasă este viaţa mea şi cât de norocoasă sunt că am un astfel de trai, să văd cât mai multe locuri noi, pentru că acestea sunt lucrurile care ne rămân, amintirile. Mai sunt şi alte activităţi pe care le fac împreună cu soţul meu, care îmi este şi manager, chiar dacă ţin de profesie, repetiţii, coregrafie, designul hainelor... Mergem la probe, alegem materiale, ne ocupăm de promovarea pe internet şi facem şedinţe prin care hotărâm cum să ne promovăm. Muncim foarte mult, avem vieţi active, dar pe mine lucrul mă relaxează. Dacă aş avea câteva zile libere şi nimic de făcut, m-aş plictisi, pentru că aşa m-am obişnuit să trăiesc şi îmi place, motiv pentru care nu intervine monotonia şi nu obosesc.

21-11-4- Unde ţi-ai petrecut vacanţa anul acesta?
- La începutul anului am fost în Republica Dominicană, unde am stat 15 zile superbe. În Bucureşti erau -2°C, iar acolo erau 28°C-30°C. Săptămâna trecută am fost cinci zile în Kushadasi, am vizitat casa Fecioarei Maria şi castelul, a fost o excursie scurtă, dar foarte activă. Cam atât cu vacanţa pe anul acesta. Probabil că voi mai fi în vacanţă de pe 15 noiembrie până când voi naşte. De Revelion voi fi pe scenă, la sfârşitul lui ianuarie voi filma un nou videoclip, iar în februarie avem deja semnate contracte pentru câteva evenimente în afara ţării. Noi ne bucurăm că lumea ne place, că avem activitate, că ne plimbăm mult şi că ni se întregeşte şi familia. Nu am ce să-mi doresc mai mult de atât, doar să avem linişte sufletească, sănătate şi energie pentru a face lucruri noi.

21-11-5- Dacă l-ai întâni pe Dumnezeu, ce i-ai spune?
- Pe Dumnezeu îl întâlnim în fiecare zi şi e cu noi în permanenţă. Trebuie să comunicăm cu El şi să-i simţim prezenţa. Îi mulţumesc în fiecare zi pentru tot ce-mi dă şi pentru toate experienţele care m-au adus aici unde sunt. Pentru că mi se întâmplă atâtea lucruri bune, consider că sunt pe un drum bun. Eu îi cer să-mi dea ce consideră El că e mai bun pentru mine.

„Ofer rochiile mele fetelor care sunt la început de drum“

- Mai ai atelierul de croitorie?
- Da, dar nu am făcut din el o afacere. Este un atelier mic, pe care l-am înfiinţat special pentru noi, pentru mine, pentru fetele care dansează şi pentru instrumentişti. Având foarte multe evenimente, trebuia să mergem de la o casă de modă la alta ca să alegem diverse ţinute. Aşa, le facem la atelierul nostru, în colaborare cu stilistul Cristi Enache şi în ton cu personalitatea noastră. În plus, nu riscăm să apărem în aceeaşi vestimentaţie cu alţi artişti.

- Ce faci cu rochiile pe care le-ai purtat la diverse evenimente?
- Am un dressing foarte mare în care păstrez toate ţinutele din videoclipurile mele, de la „Soarele meu” până la ultimul, „Hot girls”. Celelalte ţinute de scenă, din concerte sau în care am apărut la televizor, le mai dau fetelor care cântă şi care sunt la început de drum. Şi mie mi-ar fi plăcut şi mi-ar fi fost de mare folos ca cineva să mă fi sprijinit în acest sens. Sunt foarte mulţi copii talentaţi, care nu-şi permit să susţină financiar şi vestimentaţia. Fetele se bucură că le primesc, iar eu că le pot ajuta.

„Concepţia «să mănânci pentru doi» este nesănătoasă“

- Câte kilograme ai luat până acum şi cum ai reuşit să-ţi păstrezi silueta?
- Până acum am luat 5 kg, iar bebe avea 1,2 kg în săptămâna a 28-a, la ultimul control, chiar mai mult decât normal. Mă bucur că se dezvoltă bine şi că eu am reuşit să am o alimentaţie sănătoasă.

- Ai poftit la ceva?
- Nu am poftit la lucruri deosebite. Singura poftă a fost într-o noapte când am vrut să mănânc pepene şi am mers împreună să luăm. Eu nu cred în povestea aceasta cu poftele, că nu rezişti fără ceva. Am vrut să mănânc ce mâncam şi înainte, alimente sănătoase, fără prăjeli sau lucruri grase. Dacă am poftit vreodată la ceva mai puţin sănătos - o prăjeală sau dulciuri, care sunt calorii goale şi nu fac bine copilului - doar am gustat. Iar concepţia „să mănânci pentru doi” este total nesănătoasă şi nu are niciun fundament.

- Foloseşti creme sau tratamente împotriva vergeturilor?
- Folosesc creme de la farmacie, ulei de măsline şi încerc să beau foarte multă apă. Este important să foloseşti creme, dar contează enorm să te hidratezi, iar eu beau şi peste 2,5 l de apă zilnic. Până acum n-am avut probleme cu vergeturile şi sper să nu am.