Main menu

header

  - Regina florilor de toamnă
   Anemona este o floare de o frumuseţe rară; face parte din familia Ranculacee şi este originară din regiunile montane din jurul Mării Mediterane.

  Flori aducătoare de noroc
  Povestea spune că anemonele au apărut din lacrimile Afroditei, Zeiţa dragostei, vărsate pentru iubitul ei, Adonis, atunci când a aflat de moartea acestuia. De aceea, florile născute din lacrimile zeiţei te protejează de rău şi aduc noroc. Legenda mai spune că anemona poate prezice zilele ploioase şi că zânele obişnuiesc să doarmă între petalele ei după ce ea se închide la apusul soarelui. În limbajul florilor, anemonele simbolizează anticiparea, aşteptarea, iubirea neţărmurită. Anemonele mai sunt denumite şi „florile vântului“, datorită faptului că seminţele sunt spulberate uşor de vânt şi pot decora în orice sezon interioarele, în aranjamente cu flori tăiate.

   Bulbii se plantează vara
   Grădinarii consideră această floare ca fiind cea care dă farmec şi culoare lunii septembrie. Uneori, bulbii sunt plantaţi vara, iar în toamnă apare recompensa de culoare roz. Frunzele seamănă în miniatură cu ale arţarului şi sunt de un verde închis. Planta are în pământ o formaţiune tuberoasă negricioasă, denumită „patte” în limbajul de specialitate. Aceasta asigură perenitatea plantei şi înmulţirea ei. Frunzele formează o tufă la nivelul suprafeţei solului. Din mijlocul frunzişului ţâşnesc tulpinile florale înalte de 20-30 cm, cam opt-zece fire pe plantă. Fiecare fir poartă în vârf o floare, care poate fi simplă - alcătuită din şase-opt petale şi cu aspect de lalea sau mac - ori involtă (bătută sau dublă) - cu mai multe rânduri de petale.
  Culorile pe care le putem întâlni la această plantă sunt alb, roşu şi albastru. Florile au stamine lungi, de culoare neagră, ce contrastează plăcut cu petalele. Uneori, perioada de repaus se poate prelungi până la un an. Scurtarea pauzei, deşi necesară, influenţează negativ cantitatea şi calitatea florilor. Ca urmare, după ce plantele înfloresc şi îşi încheie vegetaţia nu se mai udă dacă tuberculii rămân în pământ. Este mai indicat să se scoată afară şi să se păstreze în depozite după o prealabilă stratificare în nisip sau în turbă, până în momentul replantării lor pentru un nou ciclu de creştere şi de înflorire.

   Lumina favorizează intensitatea culorilor
   Fiind o plantă sensibilă la excesul de umezeală şi la temperaturile scăzute, anemona se dezvoltă bine dacă este expusă la soare. În această situaţie, este favorizat şi coloritul florilor. În condiţii naturale, dacă plantarea are loc toamna, înflorirea va fi timpurie, în primăvara următoare, existând pericolul distrugerii tuberculilor, din cauza frigului asociat cu umezeala excesivă din timpul iernii. Nu suportă seceta, motiv pentru care intră în repaus vara. Este o plantă care iubeşte lumina, aceasta fiind cea care favorizează intensitatea culorilor. Este necesară totuşi o uşoară umbrire, pentru a feri planta de o insolaţie puternică şi pentru a păstra umiditatea de la nivelul solului. Tuberculii anemonei se plantează primăvara devreme, în februarie-martie, sau vara.
  Tuberculii se obţin din semănarea seminţelor în lădiţe sau răsadniţe cu pământ afânat, la sfârşitul verii. Dacă plantarea se face primăvara în februarie-martie, înflorirea va avea loc în aprilie-mai. Anemona are nevoie de soluri revene, bine drenate, nisipoase. Răsadurile tinere de anemonă se plantează apoi pe brazde în primăvara următoare. Se udă regulat şi se foloseşte îngrăşământ. De asemenea, o mare atenţie trebuie acordată înlăturării buruienilor, care pot sufoca planta. Tuberculii se pun la înmuiat cu o zi înainte de plantare. Se pun la 5-10 cm adâncime, la o distanţă de 10 cm unul de altul şi 30 cm între rânduri.

  Pătarea frunzelor versus pulverizări cu sulf
  La anemone apare des pătarea frunzelor şi făinarea. Pătarea frunzelor apare pe faţa inferioară a frunzelor şi boala evoluează foarte repede la temperaturi de peste 9 grade Celsius. Combaterea se face prin dezinfectarea solului înainte de plantare şi prin tratarea plantelor cu substanţe fungicide. Se recomandă pulverizări cu sulf.
 Elena Popa