Main menu

header

de Eugenia Golub

Merişoarele (afinele roşii) conţin apă (80%), zaharuri, acizi (citric, lactic, malic), proteine, vitaminele A, B1, B2, B3, C, E, uleiuri şi săruri minerale. Aceste fructe se consumă proaspete sau sub formă de suc, compot, gem. În scop terapeutic se folosesc frunzele, fructele şi mugurii. Merişoarele au acţiune bactericidă, diuretică, antiinflamatorie şi antiinfecţioasă.

Reduc incidenţa osteoporozei
O cană cu suc proaspăt de merişoare, consumată zilnic, timp de câteva săptămâni, poate face minuni în tratarea infecţiilor urinare. Acest preparat se obţine cu ajutorul unui storcător de fructe.
Sucul din merişor are şi alte indicaţii: întăreşte sistemul osos, reduce riscul apariţiei osteoporozei, ajută în curele de slăbire (acizii organici conţinuţi au proprietatea de a reduce depozitele de grăsime), în bolile cardiovasculare, previne infecţiile, problemele dentare, apariţia pietrelor la rinichi, răceala şi infecţiile respiratorii.

Decoct contra cistitei
Ceaiul obţinut din frunze de merişor se administrează ca diuretic şi antiseptic în tratamentul bolilor căilor urinare, îndeosebi în stări inflamatorii purulente (cistite, pielite, uretrite). Acest decoct se prepară din două linguriţe cu frunze mărunţite, peste care se toarnă 100 ml apă rece şi se lasă timp de o oră la rece, la macerat. După aceea, lichidul se strecoară într-un alt vas, iar peste frunzele rămase se adaugă 100 ml apă clocotită şi se lasă la fiert timp de 15 minute. Vasul se ia apoi de pe foc, se lasă acoperit zece minute şi se strecoară conţinutul. Se amestecă ambele lichide, se completează cu apă fiartă şi uşor răcită, până la 200 ml, şi se îndulceşte cu miere. Din acest decoct se ia câte o lingură la un interval de trei-patru ore, până dispar simptomele bolii.

Remediu în reumatism
Un bun diuretic şi dezinfectant util în gută şi reumatism e decoctul din frunze de merişor (30 de grame), flori de albăstrele (10 grame) şi lemn-dulce (10 grame). Acestea se combină şi se adaugă o lingură cu amestec în 250 ml apă clocotită. Se lasă să fiarbă zece minute, iar după ce se răceşte se strecoară şi se consumă de mai multe ori pe zi.