de Elena Nedelcu

Dau o pată de culoare pe câmpii şi dealuri şi sunt culese pentru a înfrumuseţa aspectul locuinţelor, însă puţină lume ştie că florile sălbatice au şi proprietăţi terapeutice, ajutând la vindecarea unor afecţiuni.

Nufărul alb combate bolile respiratorii
Nufărul alb este o plantă cunoscută mai mult pentru calităţile sale ornamentale, decât pentru cele terapeutice. Însă, rizomii şi florile sale au efecte vindecătoare. Pe vremea bunicilor, persoanele care tuşeau sau sufereau de boli de plămâni erau oblojite cu cataplasme din rizom proaspăt. Acesta se fierbea în vin alb, se strecura, iar din resturi se făcea un amestec cu miere, care se aplica pe zona afectată.
În prezent, florile şi rizomii sunt folosiţi pentru efectul calmant pe care îl au în cazul afecţiunilor nervoase, în insomii sau nevroze, dar şi pentru acţiunea astringentă, tonică şi nutritivă.
Nufărul mai combate inflamaţiile intestinale şi diareea, scade tensiunea arterială, tonifică inima, însă rămâne recunoscut în special pentru eficacitatea în tratarea afecţiunilor respiratorii.
Cel mai frecvent se foloseşte infuzia din flori de nufăr alb sau din rizomii acestuia. Prima se prepară astfel: puneţi o linguriţă cu flori în 250 ml apă clocotită, acoperiţi pentru zece minute, strecuraţi şi beţi două căni pe zi. Pentru fiertura din rizomi aveţi nevoie de o linguriţă cu rizomi mărunţiţi şi 250 ml de apă. Daţi în clocot timp de cinci minute, strecuraţi şi consumaţi două căni pe zi.

Narcisa galbenă vine de hac astmului
De la narcisa galbenă trebuie să folosiţi doar petalele, deoarece bulbii sunt toxici. Florile au proprietăţi calmante, emoliente, antiseptice, dezinfectante şi sunt utilizate pentru tratarea stărilor de nervozitate şi de anxietate, împotriva tusei, a astmului, a diareii şi a tahicardiei. Este recomandat să beţi două căni cu infuzie din petale pe zi, până când problemele dispar.
Pentru tratarea astmului faceţi o cură cu infuzie din narcisă, cimbrişor şi frunze de mentă, în părţi egale, astfel: puneţi două linguriţe cu acest amestec în 250 ml apă clocotită, acoperiţi vasul timp de 15 minute, apoi strecuraţi lichidul şi beţi două-trei căni pe zi. Terapia se urmează minimum trei luni pe an.
În caz de tahicardie, consumaţi zilnic un litru de ceai de petale de narcisă şi flori de păducel, în părţi egale. Licoarea se prepară din două linguriţe cu amestec şi 250 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat 15 minute.
Scăpaţi de tusea iritativă dacă luaţi zilnic două-trei linguriţe cu dulceaţă de narcise. Contra tusei spastice beţi ceai cald de petale de narcisă, eventual amestecate în părţi egale cu frunze de mesteacăn.
Şi siropul poate fi consumat cu încredere, ca o băutură răcoritoare, deoarece are acelaşi efect ca şi infuzia. Acesta se obţine astfel: puneţi într-un borcan un strat de petale de narcisă galbenă, acoperiţi cu miere, apoi aşezaţi încă un strat de petale şi unul de miere, şi tot aşa, până umpleţi recipientul. Lăsaţi timp de două luni la rece fără să deschideţi capacul, iar după această perioadă strecuraţi şi turnaţi siropul într-o sticlă pe care o ţineţi în frigider.

Ulcerul gastric, tratat cu nalbă
Nalba, cunoscută popular şi sub denumirea de caşul-popii, este o plantă ale cărei proprietăţi terapeutice sunt cunoscute încă din cele mai vechi timpuri. De la ea se folosesc atât florile, frunzele şi tulpinile, cât şi rădăcina (proaspete sau uscate). Planta este recomandată sub formă de ceai - trei căni pe zi - pentru tratarea inflamaţiilor mucoaselor din interiorul organismului şi de la nivelul vezicii urinare, a gastritei, a problemelor gastrointestinale şi ale cavităţii bucale, cât şi pentru vindecarea ulcerelor.
Nalba reprezintă un remediu excelent şi pentru vindecarea tusei, a laringitei, a faringitei, a durerilor în gât sau a răguşelii. Pentru aceasta beţi trei căni cu ceai pe zi dintr-un amestec de rădăcină de nalbă, frunze de podbal, rădăcină de lemn-dulce şi anason, în părţi egale, până când problemele dispar.
De asemenea, ceaiul este indicat pentru spălături, în cazul afecţiunilor oculare. Acesta se prepară din 1/2 linguriţă cu flori şi 250 ml apă clocotită. Vasul se acoperă 15 minute, apoi lichidul se strecoară de mai multe ori, astfel încât particulele foarte mici de plantă să nu ajungă în sacul conjunctiv.
Pentru uz extern, nalba este recunoscută ca dezinfectant şi calmant, tratând eczemele şi umflăturile. Se face un decoct dintr-o linguriţă cu rădăcină şi 250 ml apă. Se dă în clocot timp de cinci minute, se strecoară şi se foloseşte fiertura atât intern, cât şi extern. Are efect emolient şi laxativ şi grăbeşte procesul vindecării.
Tot pentru piele, în caz de abcese purulente sau furuncule, nalba este folosită şi sub formă de cataplasme şi de comprese. În aceste cazuri, frunzele proaspete se opăresc şi se pun direct pe locul inflamat. Acoperiţi apoi cu o pânză şi staţi aşa o oră.

Fiertura de mac vi-l aduce pe Moş Ene

Macul de câmp sau macul roşu creşte ca o buruiană în lanurile de grâu, în mirişti sau pe marginea drumurilor. De la acesta se folosesc în scop terapeutic doar petalele, care se usucă la umbră şi sunt întrebuinţate pentru a prepara o infuzie cu efect expectorant, bună contra tusei, a insomniilor, a răcelii şi a durerilor în gât (se face gargară). Fiertura se prepară astfel: puneţi o linguriţă cu petale uscate într-o cană cu apă fierbinte, acoperiţi şi lăsaţi-o astfel 15 minute. După ce o strecuraţi, beţi licoarea pe parcursul unei zile.

Pont! În cazul stomatitelor şi al abceselor dentare faceţi gargară cu nalbă.