de Elena Şerban

Violetele sunt uşor de recunoscut datorită florilor mici, delicate, de culoare, bineînţeles, violet. Cresc în majoritatea ţărilor europene şi în unele asiatice şi vestesc sosirea primăverii. Însă, aceste flori care apar în flora spontană nu sunt doar frumoase, ci au şi avantajul că ajută la îmbunătăţirea stării de sănătate. Astfel, pot fi folosite ca remediu într-o multitudine de afecţiuni, de la acnee până la bronşită, ulcer sau infecţii ale tractului urinar.

Migrenele dispar ca prin minune
De la violete se pot folosi atât frunzele, cât şi florile, dar nu şi rădăcina. Frunzele şi florile se pot utiliza pentru prepararea de comprese. În acest scop, pregătiţi o infuzie dintr-o linguriţă cu plante uscate şi o cană cu apă clocotită. Înmuiaţi în această infuzie o cârpă uscată şi curată şi ţineţi această compresă pe ceafă. Migrenele vor dispărea în foarte scurt timp.
Ceaiul de violete (o linguriţă cu plantă fiartă în 200 ml de apă) are proprietăţi antiinflamatorii, antiseptice şi antifungice. Din acest motiv, această fiertură ameliorează acneea (dacă ştergeţi faţa cu acest ceai), astmul, bronşita, răceala, eczemele (comprese aplicate pe zona afectată), febra, mastita, psoriazisul şi durerile de gât.
Infuzia din frunze de violete poate înlocui cu succes Aspirina pentru cei mici, în violete identificându-se, în afară de mucilagii, substanţe amare, săruri minerale şi acid salicilic.

Pont! Infuzia concentrată de flori (cinci linguriţe la o cană cu apă) se poate utiliza ca apă de gură, datorită proprietăţilor odorizante sau pentru gargară în caz de amigdalită.

De reţinut!
- Ceaiul are şi capacitatea de a potoli furia.
- Grecii purtau coroniţe de violete, pentru că le dădeau o stare de calm şi de seninătate, dar şi pentru a nu avea probleme cu somnul.
- Frunzele şi florile conţin, printre altele, betacaroten, vitamina C, salicilaţi şi flavonoizi.
- În caz terapeutic, florile se culeg individual, bucată cu bucată. La fel şi frunzele, însă ele se rup deasupra codiţei (nu se recoltează cu peţiol).