de Mariana Borloveanu
Pe orice loc dureros, o alifie este un balsam, iar durerea dispare pe măsura alinării fiecărei afecţiuni dureroase sau inflamatorii. Părintele Maxim de la Meteora, care dintr-o modestie fără margini nu este dispus să se destăinuie oricui şi care cu greu se încumetă să-şi dezvăluie „averea duhovnicească”, a dăruit următoarele leacuri mănăstireşti fratelui Veniamin de la Sihăstria, care ni le-a încredinţat şi nouă.
Amestec pentru metastazele osoase
Acest unguent este un eficient calmant al durerilor pricinuite de metastazele osoase. Vechii călugări greci au păstrat propria lor reţetă pentru obţinerea acestuia, preluată şi de monahii români. Pentru prepararea unguentului calmant avem nevoie de următoarele ingrediente: 100 g osânză de porc, 100 g unt de casă fără sare, 100 g cafea verde (neprăjită), 100 g lămâi şi 50 g armurariu.
Se frământă bine osânza de porc timp de 15-20 de minute, apoi se adaugă untul proaspăt de vacă, pe care trebuie să-l ţinem la temperatura camerei cel puţin o oră înaintea întrebuinţării. Se mai frământă ambele ingrediente aproximativ zece minute, după care se lasă o jumătate de oră să se întrepătrundă. Între timp se stoarce sucul din lămâi şi se macină cafeaua neprăjită şi planta de armurariu cu râşniţa. Peste acest amestec se toarnă puţin câte puţin tot sucul din lămâi şi se obţine o alifie fină. Amestecând compoziţia din osânză şi unt cu această alifie vom obţine un unguent calmant pentru metastazele osoase. Cu acesta se masează foarte uşor zonele dureroase, de trei-patru ori pe zi, cât timp este nevoie. Se păstrează într-o cutie bine închisă, la frigider.
Sânziene, contra ciocurilor pe coloană
De la sânziana uscată se iau floarea, frunza şi tulpinile, cam 20 g de plantă, care se mărunţesc cu ajutorul unui cuţitaş şi peste care se toarnă 30 ml de spirt medicinal. Se ţine amestecul la macerat timp de 10-12 ore, într-un borcan închis ermetic, apoi se adaugă 200 ml ulei de măsline extravirgin. Se agită bine borcanul şi se fierbe la bain-marie timp de două ore, apoi se acoperă cu un prosop mai gros, până la răcirea completă. Pe parcursul a 48 de ore, amestecul se agită din nou, la intervale de patru-cinci ore, după care se strecoară printr-un tifon şi se pune la fiert cu 80 g ceară de albine, până la topirea completă a acesteia. Se ia de pe foc şi se amestecă din când în când, până la răcirea compoziţiei. Cu unguentul obţinut se masează toată coloana, dar mai ales zonele cu ciocuri. Se recomandă folosirea acestuia o singură dată pe zi, seara, înainte de culcare, şi e bine să nu se depăşească tratamentul mai mult de două săptămâni. Se poate relua după două luni şi, păstrat la rece, se poate folosi timp de un an.
Durerile cervicale cedează la mesteacăn
Mesteacănul, în toată splendoarea lui, ne impresionează în orice anotimp. La fel frunzele şi mugurii săi, care se folosesc atât vara, cât şi iarna. Pentru obţinerea miraculoasei alifii de mesteacăn se foloseşte, de preferinţă, un vas de lut sau, în cel mai rău caz, de porţelan. Ideal este ca la prepararea unguentului să se folosească muguri tineri şi frunze verzi, proaspete. La o mână de frunze şi una de muguri de mesteacăn se adaugă 100 g unt de casă fără sare. Acestea se pun în straturi subţiri în vasul de lut sau de porţelan, aşezându-se un rând de frunze, unul de unt, unul de muguri, din nou unul de unt şi tot aşa, până când se epuizează cantităţile propuse. Vasul este apoi închis ermetic şi lăsat timp de 24 de ore într-un loc mai cald. După aceea se strecoară totul printr-o sită deasă, se adaugă o linguriţă cu pudră de camfor şi se mestecă bine, până la dizolvarea completă. Acest unguent calmează majoritatea durerilor reumatice, având un efect deosebit în cazul spondilozei cervicale. Se aplică pe suprafaţa dureroasă numai seara, până la dispariţia durerii. Se poate relua la nevoie şi se păstrează la rece opt-zece luni.
Cu sunătoare şi ardei iute vă protejaţi încheieturile
În situaţiile în care sunt afectate încheieturile este esenţial ca în tratamentul naturist să se ţină cont şi de reducerea inflamaţiilor. Unguentul cu care se calmează o afecţiune a încheieturilor poate fi obţinut din 200 g parafină, peste care adăugaţi 200 ml ulei de măsline şi 2 ml ulei de sunătoare. Se freacă toate acestea, până când se obţine o pastă fină şi se lasă la căldură 10-15 minute. În acest timp se iau cinci-şase ardei roşii, dintre cei mai iuţi, tocându-se cât mai mărunt cu putinţă. Aceştia se adaugă la pasta unsuroasă şi se lasă la macerat timp de zece zile într-un recipient închis ermetic, iar, din când în când, se agită bine. Acest unguent este destul de puternic, încălzind locul pe care se aplică şi reducând în acelaşi timp şi durerea, dar şi inflamaţia. Se foloseşte cel mult de două ori pe zi şi se stă la căldură sau se acoperă bine locul tratat. Unguentul poate fi păstrat chiar şi un an.
Camfor versus umflături artritice
Artrita este o boală foarte chinuitoare, care duce la umflături pe cât de inestetice, pe atât de dureroase şi de chinuitoare. Pentru obţinerea unui unguent antiartritic se amestecă 40 g de pulbere de camfor cu 50 g de plantă de muştar uscat, dat prin râşniţă. Se lasă deoparte zece minute, timp în care se bate bine albuşul de la trei ouă, peste care se toarnă 10 ml de alcool pur. Se pun apoi toate ingredientele într-un bol şi se amestecă până la dizolvarea completă a camforului. Se va obţine un unguent de consistenţa unei smântâni, care se aplică pe zonele afectate de artrită, într-un strat foarte subţire, şi se lasă pe piele timp de 10-15 minute. Se şterge apoi cu o cârpă înmuiată în apă caldă şi se stă la căldură cel puţin două ore. Crema se poate aplica de trei ori pe zi, dar se foloseşte tot preparatul pe parcursul unei singure zile, astfel încât în fiecare zi va trebui făcută alifie proaspătă.
De reţinut! Despre unguentul de sânziene se spune că „macină“ tot ceea ce doare mai rău de-a lungul coloanei vertebrale.
