de Mariana Borloveanu

Prazul (Allium porrum) se cultivă din timpuri străvechi, din vremea Egiptului antic, în Europa ajungând abia acum 200 de ani. Maica Heruvima de la Mănăstirea Polovragi are o întreagă colecție de rețete naturiste, printre care și cele preparate din praz. Maica spune că: „Folosit în principal în gastronomie, prazul poate fi administrat şi în scop terapeutic, beneficiind de numeroase substanţe cu efecte tămăduitoare, precum cel antiseptic, bacteriostatic, vermifug, diuretic, antiinflamator, expectorant, hipogliceminant, favorizant al eliminării toxinelor din organism, lubrifiant al pereților intestinali, tonic şi vasodilatator. Impor- tant este să cunoaștem cauza bolilor și să tratăm fiecare afecțiune cu formula terapeutică adecvată (infuzii, decocturi, sucuri, vinuri, cataplasme etc.)”.

Sucul opreşte dezvoltarea polipilor formați pe colon

Prazul este o plantă erbacee, leguminoasă, cunoscută la noi sub diverse denumiri: ai sârbesc, ceapă blândă, coada vacii, horceag, por, poroaică. Acesta are un bogat conținut de vitamine (A, B-uri, C, E, K), minerale (fier, sodiu, magneziu, acid fosforic, siliciu, calciu, sulf, potasiu), hidraţi de carbon, proteine, dar un lucru foarte important de știut este conținutul de 90% apă, care amplifică tabloul compozițional al acestei legume. Consumat crud, prazul îşi păstrează proprietăţile, vindecând boli respiratorii, astenii, atonie digestivă, colibaciloze, dezechilibre glandulare, enterocolite şi ameliorând afecţiuni ale prostatei. Sucul de praz crud, consumat după anumite rigori, netezește întregul traiect al colonului, venindu-le de hac atât polipilor de la nivelul acestuia, cât și eventualelor leziuni. Maica Fevronia de la Mănăstirea Polovragi, o bună cunoscătoare a plantelor de leac, are o rețetă deosebită a unei băuturi obținute din praz proaspăt cules. Acest suc se obţine prin simpla centrifugare a 10 bucăţi de praz, având câte 2 cm fiecare, după care se strecoară printr-un tifon, amestecându-se cu 200 ml lapte dulce, cu un procent ridicat de grăsime. Se păstrează la frigider şi se bea cu înghiţituri mici, pe parcursul întregii zile. Cura durează două săptămâni, cu o pauză de cinci zile, apoi alte două săptămâni de tratament. Se poate repeta din două în două luni.

Compresele vă scapă de dureri abdominale

Pe lângă tratamentele interne cu praz, există și leacuri mai puțin cunoscute, cu cataplasme. Acestea se folosesc în uz extern și acționează imediat. Compresele calde cu fiertură de praz ameliorează durerile din zona abdominală, într-un timp foarte scurt. Pentru aceasta se iau opt bucăţi de praz, cu o lungime de aproximativ 5 cm, care se pun la fiert într-un litru de apă rece. Imediat după ce apa începe să clocotească, se adaugă 100 ml ulei de măsline şi se fierb împreună timp de cinci minute, după care fiertura se ia de pe foc şi se ţine acoperită maximum zece minute, apoi se pasează printr-o strecurătoare. Se îmbibă un prosop mic de bumbac în decoctul pasat, care trebuie să fie călduţ şi se aplică pe zonele dureroase, în principal, pe abdomenul inferior. După o jumătate de oră, durerea dispare ca prin minune. Compresele calde cu praz se folosesc în tratarea problemelor cauzate de retenţia urinei, cât şi ameliorarea durerilor provocate de anexită sau cistită. Cu ajutorul acestor comprese calde, se obţin rezultate considerabile şi în calmarea durerilor generate de ciclul periodic al femeilor. Tratamentul se poate face ori de câte ori este nevoie şi nu are niciun fel de reacţii adverse.

Prazul fiert în lapte calmează rănile bolnavului cu arterită

O altă boală care răspunde foarte bine la tratamentul extern cu praz este arterita, o necruţătoare boală a membrelor, care se instalează pe parcursul mai multor etape. În momentul în care circulaţia se întrerupe la nivelul zonelor afectate apar la început înroşiri ale pielii, însoţite de mâncărimi, apoi, pe măsură ce boala evoluează, se transformă în răni deschise şi dureri greu de suportat. În stadiile medii de evoluție a arteritei, orice rană apărută în zonele afectate de boală devine de nesuportat. Cataplasmele cu praz fiert în lapte dulce, ajută la închiderea rănilor şi la diminuarea treptată a durerii. Se fierb 300 g praz în 300 ml lapte, amestecându-se până când se formează o pastă. Aceasta se aplică pe rană, doar când ajunge la temperatura camerei și se păstrează aproximativ un sfert de oră. Tratamentul durează atâta timp cât este nevoie.

Vinul, bun pentru cei care suferă de azotemie

Datorită substanţelor antioxidante din componenţă, prazul are şi rolul de inhibitor în dezvoltarea virusurilor, a bacteriilor și a fungilor. În același timp, prazul conţine substanţe care acţionează asupra insulinei, crescându-i efectul hipoglicemiant. O jumătate de kg de praz proaspăt, la care se adaugă un litru de vin alb, au proprietăţi hipoglicemiante de excepţie. Pentru aceasta se va prepara un vin natural, pe cât de simplu, pe atât de eficient. Se toacă mărunt porţiunea albă a tulpinei până la vârfurile verzi şi se pune la macerat timp de o săptămână, împreună cu vinul, într-un vas de sticlă închis ermetic. În toată această perioadă, maceratul se agită puternic în fiecare zi, iar după cele şapte zile în care a stat închis ermetic, preparatul se filtrează şi se păstrează în sticle de culoare închisă. Pentru scăderea glicemiei se va lua o lingură cu vin de praz, înaintea meselor de dimineaţă, prânz şi seară, timp de două săptămâni, iar cei care suferă de azotemie (creşterea anormală a cantităţii de uree din sânge) vor face acest tratament pe parcursul a 30 de zile. Pentru obţinerea acestui leac naturist este bine să se folosească vin de ţară, fără metabisulfit sau alte adaosuri chimice.

Este contraindicat în litiazele renale şi biliare

Prazul, acest aliment bogat nutritiv, se consumă îndeosebi în anotimpurile reci. Pe lângă efectele benefice ale acestuia, există și situații în care trebuie consumat cu precauție. Datorită oxalaţilor (acidul oxalic în contact cu calciul poate forma cristale care se depun în rinichi sau vezica biliară) din compoziția acestei legume, prazul şi preparatele fitoterapeutice din această plantă sunt contraindicate persoanelor care suferă de litiază renală sau biliară. Doar în condițiile în care prazul este bine fiert, poate fi consumat în supe sau alte mâncăruri dietetice. Călugării din vechime nu aveau aceste reguli, dar condițiile de hrană în perioadele respective, erau cu totul altele. De aceea, înainte de a începe o terapie cu praz, este bine să vă sfătuiţi cu un fitoterapeut.