Main menu

header

694 10 1de Carmen Ciripoiu şi Raluca Ogaru

Imediat ce părăsesc maternitatea, mamele știu că trebuie să le dea copiilor vitamina D, pentru a evita apariția rahitismului. Sunt însă cazuri când sfaturile medicilor nu sunt luate în seamă, iar boala se instalează. Ce este rahitismul și cum se manifestă, dar și ce leacuri oferă natura pentru a-i veni de hac acestei maladii, aflați în rândurile de mai jos.

Prematurii, mai predispuși la a contacta boala

Potrivit oamenilor de știință, vitamina D joacă rolul unei balanțe analitice, în procesul metabolic al calciului și al fosforului din organism, prezența acesteia, deficitară sau în exces, ducând automat la modificări la structura osoasă. Pentru dezvoltarea osoasă normală, este necesară atât prezența vitaminei D2, cât și a vitaminei D3, prezentă în piele. Dar pentru a fi transformată într-un compus care să fie utilizat de organismul uman, vitamina D3 este activată de razele soarelui. În cele mai multe cazuri, rahitismul se produce din cauza aportului insuficient de vitamina D, provocat de expunerea insuficientă la soare, dar poate apărea și ca urmare a unei alimentații deficitare în surse de vitamina D (mamă cu alimentație carențată în sarcină, fără vitamina D, profilaxie în ultimele luni de sarcină, multiparitatea, prematuritatea, surse minime sau absente de lapte, pește, ouă). Alte cauze care pot duce la producerea rahitismului sunt poluarea, în special în marile aglomerații urbane, pigmenții de la nivelul pielii (de aceea copiii cu pielea mai închisă la culoare au un risc mai scăzut de a dezvolta rahitism) și vârsta. Cei mai predispuși să facă rahitism sunt prematurii, pentru că la aceștia rezervele de vitamina D cu care se nasc sunt mai mici.

Cauzat de dereglarea ficatului și a vezicii biliare

694 10 2În ceea ce privește simptomele rahitismului, chiar dacă boala nu doare, copiii au parte de înmuierea structurii osului, modificare care apare în jurul vârstei de 4 luni, fruntea este boltită, toracele devine evazat la baze. De asemenea, se modifică membrele superioare și inferioare și se transformă în așa-numitele „brățări rahitice”, vizibile mai ales la radiografia pumnilor și a picioarelor, cu tot cu articulația gleznei. În plus, ligamentele devin din ce în ce mai moi, apare hipotonia musculară (slăbiciunea), dar și infecții frecvente în sfera respiratorie și transpirațiile abundente, se măresc ficatul și splina, pielea devine transparentă, părul este casant. De multe ori, se produc îngheboșarea coloanei vertebrale, constipația, diareea, tremurături, amețeli. Potrivit medicinii chineze, rahitismul se declanșează în urma unei dereglări a ficatului și a vezicii biliare, care dau dezechilibru nervos. Cele mai frecvente complicații care pot să apară în cadrul acestei afecțiuni sunt durere osoasă cronică, deformări scheletice ireversibile, fracturi patologice. Tot de această boală sunt responsabile bolile imune și antiepilepticele. Rahitismul este întâlnit cel mai des în țările sărace, boala fiind prezentă în special în perioadele de creștere a organismului. Rahitismul poate fi diagnosticat la copii cu vârsta între 6 şi 24 de luni și este relativ rar la nou-născuți.

Decoctul de ghinde, „medicament” preţios

Oamenii de știință încurajează expunerea moderată la soare, deoarece radiațiile ultraviolete stimulează producerea de vitamina D. Se recomandă şi consumul în doze mari de vitamina C, dar și o alimentație bogată în fructe crude și legume bogate în această vitamină. Se vor bea sucuri de morcov, în amestec cu suc de sfeclă și suc de spanac, suc de varză de Bruxelles, țelină, păpădie, amestec de morcov cu mere și țelină. Amestecați trei linguri cu pulbere de măceșe cu trei linguri cu pulbere de cătină, două linguri cu ciuboțica-cucului și două linguri cu roiniță. O lingură din acest amestec se lasă la infuzat în 300 ml apă. Se consumă două căni pe zi, îndulcite cu miere. Pentru efect maximum, se recomandă asocierea cu suc de tomate. Pentru tratarea rahitismului, se fac băi cu rădăcini de obligeană. Pentru o cadă se folosește un sfert de kilogram de rădăcini și frunze, care se pun în apă rece, apoi se fierb jumătate de oră. Decoctul obținut se pune în apa caldă. Ajutor prețios în rahitism, dar și în anemie, îl reprezintă decoctul de ghinde. O linguriță cu ghinde prăjite și măcinate se fierbe două minute în 250 ml apă. Se consumă două-trei cești pe zi. Se va opta pentru alimente bogate în vitamina D, precum gălbenușul, ficatul și peștele. Specialiștii susțin că laptele de vacă nu asigură un aport adecvat de vitamina D, deoarece este sărac în această vitamină, de aceea sugarii nu trebuie hrăniți cu acest tip de lapte până la vârsta de 3 ani. Efect antirahitic are doar laptele de mamă, de aceea trebuie încurajată alimentația la sân. Copilul trebuie să consume formule de lapte îmbogățite cu vitamina D.

Atenție! Micuțul trebuie să locuiască într-o cameră salubră, însorită, bine aerisită și suficient de călduroasă.

Deși mai rar întâlnit, excesul de vitamina D se manifestă prin constipație sau diaree, greață, vărsături, deshidratare, pierdere în greutate inexplicabilă, slăbiciune a mușchilor, dureri severe de cap, oboseală, iritabilitate

Optaţi pentru infuzie de frunze de nuc!

Împotriva rahitismului la copii, fierbeți patru ouă de țară timp de șapte minute, după ce le-ați spălat bine coaja în prealabil. Decojiți ouăle, păstrând pielița interioară, pe cât posibil și lăsați-le la uscat. Când cojile sunt complet uscate, pisați-le foarte bine într-un mojar. Turnați apoi coaja într-un borcan din sticlă, adăugați sucul proaspăt de la două lămâi, închideți ermetic borcanul și lăsați-l la macerat timp de trei zile, agitând zilnic recipientul. Filtrați apoi amestecul printr-un tifon dublu, iar lichidul astfel obținut se amestecă bine cu miere de albine, în părți egale, până ce mierea se dizolvă complet. Preparatul final se păstrează la frigider. Se administrează trei lingurițe, de trei ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. De asemenea, de mare ajutor este și infuzia de frunze de nuc uscate. Se prepară o infuzie concentrată din trei litri de apă fierbinte și 600 g frunze de nuc uscate. Se lasă la infuzat pentru 15-20 de minute, după care se strecoară, iar infuzia se varsă în apa de baie a copilului. Util este și un sirop, obținut astfel: peste 250 g măceşe uscate se pune 1,5 l de apă în clocot și se lasă la macerat 12 ore. Ulterior, se filtrează și se adaugă 1/2 kg zahăr, apoi se fierbe până când devine sirop. Se consumă una-două lingurițe pe zi.