Main menu

header

950 24 1de Georgiana Mihalcea

Peritonita infecțioasă felină este o boală virală care se răspândește tot mai mult în întreaga lume. Este o afecțiune complexă, greu de diagnosticat dar pentru care, în ultimii câțiva ani, au avut loc evoluții semnificative în ceea ce privește prevenția și tratamentul. Medicul veterinar Elena Bonea (medalion), de la Clinica Veterinară Mobovet Satu Mare (www.veterinarsatu-mare.ro), ne-a dezvăluit care sunt principalele cauze și simptome, pentru a ne putea ajuta animăluțul de companie aflat în suferință.

„Șansele de supraviețuire sunt destul de mici”

- Ce este peritonita infecțioasă felină?

- Peritonita infecțioasă felină (PIF) este o boală virală a pisicilor care este diagnosticată tot mai des în cabinetele și clinicile veterinare atât la noi în țară, cât și în toate colțurile lumii. Din păcate, este o boală gravă, cu șanse mici de supraviețuire.

- Care sunt principalele cauze?

- Boala este cauzată de un coronavirus, specific pisicilor, total diferit de cunoscutul COVID-19 de la oameni, astfel încât el nu poate afecta oamenii și, astfel, peritonita infecțioasă felină nu este o boală care se transmite omului de la pisici. Foarte multe pisici sunt purtătoare ale acestui coronavirus, fără a prezenta simptome de boală sau cărora acest virus nu le provoacă nicio problemă, poate uneori doar un scaun diareic ce se remediază ușor. Din păcate, aceste pisici reprezintă un rezervor continuu de transmitere și de răspândire a acestei boli între animale, desigur pe lângă pisicile cu semne clinice de boala; rata de infecție fiind de peste 80% atunci când acestea stau în comunități.

„Se manifestă prin acumularea de lichid în abdomen”

- Care sunt semnele clinice ale acestei afecțiuni?

- La o pisică afectată, virusul se răspândește în tot corpul și se poate manifesta diferit de la caz la caz. Cea mai comună formă, de unde vine și denumirea bolii, este reprezentată de peritonită, adică o acumulare de lichid în abdomen, dar sunt pisici la care lichidul se poate acumula în cavitatea toracică. La unele, virusul poate provoca inflamații care afectează creierul, ochii, ficatul, rinichii etc. Virusul infectează, în principal, tractul intestinal, unde se reproduce, este eliminat prin fecale și poate supraviețui în mediu pentru câteva zile sau chiar câteva săptămâni.

- Să înțelegem, așadar, că simptomatologia depinde și de sistemul imun al fiecărui animăluț în parte?

- După cum spuneam mai sus, de cele mai multe ori, dacă o pisică dezvoltă peritonită infecțioasă felină depinde doar de sistemul ei imunitar. Așadar, aceeași tulpină care unei pisici i-a provocat PIF, alteia s-ar putea să nu o poate afecta în niciun fel. Totul depinde de răspunsul imun puternic (aşa-numita „imunitate mediată celular”), ce îi permite pisicii să controleze infecția și să prevină dezvoltarea semnelor. Simptomele timpurii ale PIF sunt, de obicei, foarte vagi, cu febră fluctuantă, letargie și inapetență (lipsa poftei de mâncare). Ulterior, după o perioadă de timp (de la câteva zile la săptămâni sau luni) apar, de obicei, alte semne mai grave.

„Creierul este afectat în 30% din cazuri”

950 24 2- Cum se manifestă forma umedă a bolii?

- În această formă există o acumulare de lichid în cavitatea abdominală (de multe ori se poate observa la pisici „burtă mare”) și/sau cavitatea toracică (cu dificultăți în respirație). Lichidul se acumulează, deoarece infecția provoacă leziuni și inflamații ale vaselor de sânge, ceea ce duce la extravazarea (ieșirea) lichidului din sânge în abdomen sau torace.

- Dar cea uscată?

- În forma uscată, infecția cu virusul PIF determină inflamații cronice, adică de lungă durată, în jurul vaselor de sânge, în multe organe ale corpului. Această inflamație afectează ochii în aproximativ 30% din cazuri și creierul în alte 30% din cazuri, dar poate afecta aproape orice țesut din organism (inclusiv ficatul, rinichii, plămânii sau pielea). Poate fi observată o gamă largă de semne clinice, inclusiv semne neurologice (mers clătinat și instabil), sângerări la nivelul ochilor, semne clinice specifice leziunilor ficatului etc. În majoritatea cazurilor de PIF, odată ce semnele clinice au început, acestea tind să se înrăutățească progresiv, evoluția bolii fiind rapidă. O parte dintre pisici pot avea semne atât de peritonită infecțioasă felină formă umedă, cât și uscată.

„Pisicile mai mici de 2 ani sunt cele mai predispuse”

- Ce pisici sunt mai des afectate de PIF?

- Deși peritonita infecțioasă felină poate apărea la pisicile de orice vârstă, este cel mai adesea observată la pisicile tinere. Aproximativ 80% din cazurile diagnosticate sunt la pisici cu vârsta mai mică de 2 ani, iar multe cazuri sunt observate la pisoii în vârsta de 4-12 luni. Un mediu aglomerat, diferiți factori de stres, dar și genetica, joacă roluri importante în transmiterea și dezvoltarea acestei boli.

- Există un test specific pentru diagnostic?

- În prezent, medicii veterinari au acces la tehnici speciale care le permit să detecteze prezența coronavirusului, dar această analiză nu face distincția între coronavirusul din intestine și coronavirusul care provoacă PIF. Aceasta înseamnă că nu există un test special pentru această afecțiune. Astfel, pentru un diagnostic de certitudine al peritonitei infecţioase feline sunt necesare mai multe investigaţii: analize complete de sânge, ecografie, radiografii, test PCR pentru detectarea PIF.

„Sunt cunoscute două forme principale de PIF, și anume forma «umedă» (cu acumulare de lichid) și forma «uscată» (fără acumulare de lichid), dar multe pisici pot dezvolta chiar și o combinație dintre aceste forme“

Dacă observați o schimbare în starea generală a pisicii voastre sau alte simptome, cel mai bine este să consultați un medic veterinar fără întârziere. Examenul clinic general și nivelul de vaccinare a animalului vor oferi primele elemente pentru stabilirea unui diagnostic

„Nu există un tratament specific omologat“

- Dacă un pisicuţ a murit de PIF, după cât timp se poate aduce acasă un alt pisic fără teama că se va îmbolnăvi şi acesta?

- Trebuie să se facă o dezinfecţie riguroasă în toată casa, să se arunce tot ce a aparţinut pisicii care a murit, inclusiv bolul de mâncare, pătuţul, jucăriile, litiera etc. şi doar după cel puţin două luni se poate aduce o altă pisică.

- Există un tratament specific?

- Tratamentul este preponderent unul simptomatic, neexistând un tratament specific omologat, înregistrat și autorizat pentru această boală la noi în țară. Cu toate acestea, un tratament specific este disponibil pe diferite grupuri de pisici sau site-uri din mediul online, cu următoarele denumiri: GS, Mutian, Spark, Secure, Lucky sau Valor, fiind unul de lungă durată și extrem de costisitor.