…O piesă clasică, de mare ecou, jucată de secole prin toată lumea, un Carlo Goldoni de referinţă, „Slugă la doi stăpâni”, a fost adaptată încântător de Mihai Stan şi Ionela Dănilă, iar experimentatul Mihai Lungeanu a reuşit un excelent scenariu de spectacol. Acţiunea este adusă în „prezentul nostru continuu”, într-o vie abordare contemporană a commediei dell’arte, semn evident că lucrurile nu s-au prea schimbat în esenţa lor, în psihologia societăţii, din 1745, anul scrierii piesei. O adaptare păstrând stilul Goldoni, dinamizată în ton cu vremurile, reducându-se numărul personajelor la patru, cele două cupluri de îndrăgostiţi (stăpânii şi servitorii). Nu-i vorba, nicidecum, de o parodie (cum se mai întâmplă!), ci de un Goldoni respectat, dar actualizat, lucru sesizabil de la prima apariţie a lui Truffaldino, sluga apărând într-o salopetă de lucru, cu o caschetă, de parcă ar fi într-un service auto. Servitorul de altădată, care îşi căuta, din sărăcie şi lăcomie, şi un al doilea stăpân, nu este decât tânărul de astăzi ţintind un „al doilea job”, el devenind o slugă la… patroni. Angajându-se la doi patroni (cei doi îndrăgostiţi, Florindo Aretusi şi Beatrice Rasponi, ea venită în travesti la acelaşi han, în urmărirea iubitului), la o viaţă dublă, sub spaima că va fi descoperit, analfabetul, dar descurcăreţul Truffaldino intră şi într-un lanţ de comice încurcături, inventează permanent, spre durerea patronilor minţiţi că „partea cealaltă”, iubitul sau iubita, a murit! Totul se termină însă frumos, în acordurile commediei dell’arte, cele două cupluri pregătindu-se de căsătorie, căci apare în poveste şi frumoasa Smeraldina, servitoarea lui Beatrice, de care Truffaldino se îndrăgosteşte subit.
Read more: Goldoni, contemporanul nostru